Plângere contravenţională. Decizia nr. 775/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 775/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 5608/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ 775
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil promovat de către recurenta-petentă S.C. C&C INVESTIȚII și CONSULTANȚĂ S.R.L., cu sediul în mun. București, ., ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2442 din data de 20 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimata a depus întâmpinare la dosar-2 ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantei, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 29.11.2012, sub nr._, petenta S.C. C&C Investiții și Consultanță S.R.L. Bucuești a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/09.07.2012 întocmit de A.R.B.D.D. Tulcea.
În motivarea plângerii, s-a arătat că începând cu data de 06.07.2012, conform contractului de închiriere nr. 1826/2012, petenta deține în folosință și exploatare, obiectivul denumit –Amenajare plajă S., din cadrul căreia face parte și construcția denumită Pasarela Acvatică nr. I.
Pe această pasarelă, petenta s-a obligat să realizeze o amenajare provizorie, demontabilă, de tip beachbar, în vederea desfășurării activităților de alimentație publică în zona plajei S..
A mai susținut petenta faptul că, în data de 09.07.2012, a solicitat constructorului ca până la momentul obținerii actului de reglementare pentru montarea efectivă a amenajării, de la intimată, să dimensioneze componentele structurii amenajării, pentru a se putea edifica dacă aceasta corespunde parametrilor prezentați în planul de investiții mai sus nominalizat.
Petenta a învederat faptul că această operațiune a fost realizată în data de 09.07.2012, însă a fost demontată imediat, fără ca în locația respectivă să fi fost prezent vreun agent al intimatei.
Acest aspect denotă faptul că, constatarea s-a făcut pe precizări verbale a doua zi, respectiv în data de 10.07.2012, însă cum montajul structurii de lemn avusese loc cu o zi în urmă nu mai existau dovezi palpabile. Astfel că, procesul verbal a fost încheiat în data de 09.07.2012, iar fapta a fost constatată în data de 10.07.2012.
Petenta a susținut faptul că agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului verbal de contravenție faptul că, cu ocazia verificării au fost găsite patru persoane care executau o structură de lemn de cca. 15 mp, însă nu precizează dacă contravenientul nu poate să semneze sau nu este de față. Astfel, petenta a arătat faptul că la momentul controlului, erau de față doi agenți constatatori.
Prin urmare, procesul-verbal a fost întocmit cu rea credință, fiind înregistrat cu data de 09.07.2012, iar presupusa constatare a avut loc de fapt în data de 10.07.2012, când structura nu mai exista și nu mai erau de față nici reprezentații petentei.
Mai mult, petenta a învederat faptul că lipsește actul de constatare nr. 3392/09.07.2012, în baza căruia a fost întocmit procesul verbal atacat.
Totodată, reaua-credință a agentului constatator este dovedită și prin faptul că la rubrica martor asistent, apare numitul E. Lebedov, care este acționarul firmei concurente.
În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2442 din data de 20 iunie 2013 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C&C Investiții și Consultanță S.R.L. București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/09.07.2012, petenta a fost sancționată contravențional, pentru faptul că în data de 09.07.2012, în urma unui control al intimatei, au fost surprinse patru persoane care executau o structură de lemn în beneficiul petentei, fără a deține act de reglementare emis de intimată conform Legii nr. 82/1993, aprobată și modificată prin Legea nr. 136/2011, fapta acesteia fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 12 punctul 1 din Legea nr. 82/1993.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la alegația petentei, conform căreia că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate deoarece lipsește actul de constatare nr. 3392/09.07.2012, în baza căruia a fost întocmit procesul-verbal atacat, instanța de fond a constatat faptul că acesta există, la fila 8 dosar, fiind întocmit la aceeași dată cu procesul-verbal, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
A arătat judecătorul fondului că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza VästbergaTaxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Cu privire la forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale, instanța a reținut că în conformitate cu aceeași jurisprudență C.E.D.O., acesta este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A mai reținut prima instanță că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța i-a asigurat petentei condițiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, însă susținerile contestatoarei nu fost dovedite.
Instanța de fond a apreciat că, deși petenta a susținut că structura de lemn a fost ridicată doar pentru probă în data de 09.07.2012 și demontată imediat, nu a reușit să dovedească acest lucru, iar cu privire la faptul că aceasta a invocat că data procesului verbal este nereală, instanța a reținut cu privire la acest aspect că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentei sarcina de a răsturna această prezumție.
Astfel, petenta nu a făcut dovada faptului că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în data de 10.07.2012 și postdatat, constatarea faptei având loc în data de 10.07.2012.
Instanța a reținut că în data de 09.07.2012, agenții constatatori s-au deplasat pe plaja S., unde au surprins patru persoane care executau o structură de lemn în beneficiul petentei, fără a deține act de reglementare emis de intimată conform Legii nr. 82/1993, aprobată și modificată prin Legea nr. 136/2011. Având în vedere că la locul săvârșirii faptei nu se afla nici un reprezentat al petentei, agentul constatator a făcut mențiune despre acest lucru în cuprinsul actului constatator, actul fiind semnat de un martor.
A arătat judecătorul fondului că situația de fapt reținută de agenții constatatori se coroborează cu planșele foto depuse de intimată la dosar-fila 30,31.
Referitor la alegația petentei conform căreia E. Lebedov, este acționarul firmei concurente, astfel că nu putea avea calitatea de martor, prima instanță a reținut faptul că acesta a avut rol de martor asistent, care în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, poate certifica doar faptul că petenta nu se află de față, nu vrea sau nu poate să semneze, neavând nici un rol în stabilirea situației de fapt.
Împotriva acestei sentințe S.C. C&C Investiții și Consultanță S.R.L. București a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că începând cu data de 06.07.2012, conform Contractului de închiriere nr. 1826/06.07.2012, deține în folosință și exploatare obiectivul „amenajare plajă S.” din cadrul căruia face parte și construcția denumită pasarela acvatică nr. 1, pe care conform Planului de investiții, s-a angajat să realizeze o amenajare provizorie, demontabilă, de tip beach-bar, iar în aceste condiții, la data de 09.07.2012 a solicitat constructorului ca până la momentul obținerii actului de reglementare pentru montarea efectivă a amenajării, de la A.R.B.D.D. Tulcea, în calitatea sa de autoritate de mediu competentă, să dimensioneze componentele structurii amenajării, la viitorul amplasament.
Susține recurenta că în data de 09.07.312, data realizării dimensionării mai sus prezentate, nici un agent constatator al A.R.B.D.D. Tulcea nu s-a prezentat în locația respectivă (plaja S.) pentru a solicita prezentarea vreunui document sau pentru a constata și sancționa săvârșirea unei posibile contravenții, ceea ce denotă faptul că, în realitate, întocmirea procesului-verbal de constatare nr._/09.07.2012, contestat de ea s-a realizat a doua zi, respectiv în data de 10.07.2012 datându-se în ziua de 09.07.2012.
Împotriva Procesului-verbal de contravenție nr._/09.07.2012, întocmit în condițiile mai sus prezentate, a formulat plângere contravențională solicitând instanței de judecată anularea procesului-verbal ca fiind nelegal și netemeinic.
Instanța de fond, deliberând asupra plângerii contravenționale a reținut în mod eronat că „petenta a arătat faptul că la momentul controlului erau de față doi agenți constatatori”, când de fapt, petenta a arătat fără echivoc în cuprinsul plângerii că la data de 09.07.2012, data derulării evenimentului considerat contravenție, pe tot parcursul activităților de dimensionare a componentelor structurii viitorului amplasament, la fața locului nu a fost prezent niciun agent constatator al A.R.B.D.D. Tulcea și faptul că, la acea dată, în cadrul obiectivului „Amenajare plajă S.” adică la fața locului, erau prezenți doi reprezentanți ai S.C. C&C Investiții și Consultanță S.R.L., astfel încât precizările din cuprinsul procesului-verbal de constatare referitore la lipsa de la fața locului a reprezentantului este neîntemeiată.
Referitor la aspectele reținute de instanță în considerentele sentinței civile a cărei casare se solicită precizează recurenta că instanța de fond a reținut, referitor la alegația petentei conform căreia procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate deoarece lipsește actul de constatare nr._/09.07.2012, în baza căruia a fost întocmit procesul-verbal atacat, că „...acesta există, la fila 8 din dosar, fiind întocmit în aceeași dată cu procesul-verbal, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege”, omițând a reține însă faptul că recurenta a luat cunoștință de actul de constatare prin intermediul comunicării efectuate de către instanța de judecată, odată cu întâmpinarea, în condițiile în care în procesul - verbal de constare se specifică faptul că actul de constatare reprezintă anexa la procesul-verbal de constatare, așadar este parte integrantă a acestuia, el nu i-a fost comunicat de A.R.B.D.D. Tulcea niciodată, neexistând nicio dovadă a comunicării cum era firesc să solicite instanța de la intimată.
Consideră recurenta că verificarea „legalității” procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, raportat numai la prevederile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este nelegală, în condițiile în care verificarea sub aspectul legalității nu se poate raportat numai la textul de lege indicat de instanța de fond, text care precizează numai verificarea sub aspectul introducerii plângerii contravenționale în termenul prevăzut de lege.
Susține recurenta că instanța de fond, interpretând „temeinicia” actului contestat, a reținut în mod greșit că „deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară” și consideră că interpretarea dată de instanța de fond actului normativ este restrictivă și pe cale de consecință eronată, în condițiile în care actul normativ invocat prevede expres că „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal”, prezumând încadrarea în drept a procesului-verbal de constatare contestat, contrar dispozițiilor legale invocate, care condiționează încadrarea actului în legalitate și temeinicie, raportat la administrarea oricăror probe prevăzute de lege, necesare în soluționarea cauzei.
Solicită recurenta ca instanța de recurs să rețină faptul că probatoriul propus de petentă nu a fost administrat în totalitate de către instanța de fond respectiv a fost admisă proba cu planșe fotografice, dar au fost respinse probele propuse de petentă constând în interogatoriul agentului constatator și proba cu martori, contrar prevederilor art. 34 al O.G. nr. 2/2001, precum și ale art. 33 din același act normativ care prevede că „Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile și va dispune citarea contravenientului sau, după caz a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror a altor alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei”. Din cuprinsul textului de lege mai sus menționat, rezultă în mod neechivoc faptul că temeinicia actului contestat nu se prezumă, așa cum în mod eronat apreciază instanța de fond.
Susține în continuare recurenta că instanța de fond din punct de vedere procedural a nesocotit dispozițiile imperative ale art. 33 din O.G. nr. 2/2001 respectiv „Judecătoria va fixa termen de judecată care nu va depăși 30 de zile „ plângerea fiind înregistrată la instanța de fond în data de 09.08.2012, iar termenul fixat de instanța de judecată fiind 04.12.2012.
Instanța a reținut că „Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor”, în fapt aceste prevederi legale fiind nesocotite de către instanța de fond cu prilejul soluționării cauzei, întrucât probatoriul propus de petentă nu a fost admis în totalitate, deși proba cu martori și interogatoriul agentului constatator, din punct de vedere al necesității dovedirii situației de fapt îndeplineau condițiile de a fi concludente, pertinente și utile cauzei, cu atât mai mult cu cât singura probă încuviințată de către instanța de fond, respectiv aceea cu planșele foto realizate de către agentul constatator cu aparatul din dotare, au fost de natură să edifice data constatărilor cuprinse în procesul-verbal contestat, acestea neconținând nicio dată a realizării lor.
Consideră recurenta că atâta vreme cât au fost realizate cu aparatul foto din dotarea agentului constatator și consemnate în procesul-verbal contestat, era firesc să conțină și data realizării acestora, cu atât mai mult cu cât aparatul utilizat permitea acest lucru, iar în condițiile în care planșele foto depuse de către intima la dosarul cauzei nu conțin data realizării lor, acestea nu pot dovedi că au fost realizate în data de 09.07.2012, așa cum susține agentul constatator în procesul-verbal, prin urmare procesul-verbal conține consemnări eronate, sau cel puțin nesustenibile. Totodată, întrucât planșele foto nu pot face dovada datei realizării lor, cu atât mai mult se impunea admiterea în totalitate a probatoriului propus de petentă cu atât mai mult cu cât aceasta aceste și dispoziția legală aplicabilă (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001
Astfel, susține recurenta, este cel puțin discutabilă „respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional”, invocată de instanța de fond în considerentele sentinței civile a cărei casare se solicită, fiind falsă afirmația instanței potrivit căreia „instanța i-a asigurat petentei condițiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil”;
Artă în continuare recurenta că instanța de fond menționează în considerentele hotărârii că „deși petenta a susținut faptul că structura de lemn a fost ridicată doar pentru proba în data de 09.07.2012 și demontată imediat, nu a reușit să dovedească acest lucru” nereușita dovedirii fiind asigurată de către instanța de fond prin neadmiterea probatoriului propus și prin nesocotirea în totalitate a prevederilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 în considerentele hotărârii, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada faptului că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în data de 10.07.2012 și postdatat, constatarea faptei având loc în data de 10.07.2012, dar procesul-verbal a fost datat în mod eronat în 09.07.2012, ceea ce impunea admiterea plângerii contravenționale.
Instanța a apreciat că „situația de fond reținută de agenții constatatori se coroborează cu planșele foto depuse de intimată la doar la filele 30 și 3” ceea ce este fals, întrucât planșele foto în cauză nu sunt datate astfel încât aspectul contestat de petentă nu este clarificat de către planșele foto, care nu pot fi reținute ca dovadă a faptului că certifică situația de fapt consemnată de agentul constatator în procesul-verbal deoarece dacă ar fi așa, în acest mod s-ar deschide calea unor posibile abuzuri ale agenților constatatori care, utilizând aparatura din dotare, pot realiza planșe foto ale unor presupuse fapte, pentru ca apoi având la dispoziție formularele proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor să procedeze la întocmirea după bunul plac a acestor procese-verbale, cu nesocotirea datei la care sunt consemnate în realitate anumite fapte lucru inadmisibil în sistemul nostru de drept.
Consideră recurenta că instanța de fond în mod eronat în considerentele hotărârii a apreciat faptul că referitor la alegația petentei conform căreia E. Lebedov, este acționarul firmei concurente, astfel că nu putea avea calitatea de martor, instanța reține faptul că acesta a avut rol de martor asistent, care, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 poate certifica doar faptul că petenta nu se afla de față, nu vrea sau nu poate să semneze, neavând nici un rol în stabilirea situației de fapt, în condițiile în care în cuprinsul plângerii contravenționale petenta susține doar că prezența acestui martor, respectiv Lebedov E., acționarul firmei concurente, care desfășoară activități pe plaja S., fără act de reglementare emis de A.R.B.D.D. Tulcea ( pe care agentul constatator C. C. nu le-a consemnat în nici un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor) este de natură a evidenția reaua credință a agentului constatator, precum și îndoiala cu privire la credibilitatea și imparțialitatea acestuia, cu atât mai mult cu cât, potrivit prevederilor art. 19 din O.G. nr. 2/1001, invocate de către instanța de fond, nu înțelegem din cuprinsul procesului-verbal contestat ce situație certifică martorul asistent din moment ce niciuna dintre situațiile petenta nu se afla de față/nu vrea/nu poate să semneze”, nu este bifată în procesul-verbal pentru a fi certificată de martor prin semnătură. Această situație impunea prezența martorului în fața instanței de judecată, așa cum petenta a propus și instanța de fond în mod total nejustificat a respins.
Temeiul legal invocat de instanța de fond pentru respingerea plângerii contravenționale respectiv art. 34 din O.G. nr. 2/2001 este netemeinici întrucât instanța în analiza lucrărilor dosarului a nesocotit în mod vădit dispozițiile articolului de lege invocat.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingere recursului formulat.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/09.07.2012, recurenta a fost sancționată contravențional pentru faptul că în data de 09.07.2012, în urma unui control al intimatei, au fost surprinse patru persoane care efectuau o structură de lemn în beneficiul recurentei, fără a deține act de reglementare emis de intimată conform Legii nr. 82/1993.
Susținerile recurentei potrivit cărora nu i s-a comunicat de către intimată actul de constatare nr._/09.07.2012 în baza căruia a fost întocmit procesul-verbal atacat, nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care art. 25 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instituie doar obligația comunicării sau înmânării procesului-verbal de contravenție încheiat.
Nici critica legată de verificarea legalității procesului-verbal de contravenție numai prin raportare la prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 nu este întemeiată, instanța de fond analizând cauza sub toate aspectele.
În ceea ce privește critica potrivit căreia probatoriul propus nu a fost admis în totalitate, aceasta nu poate fi primită, instanța de fond administrând probele utile pertinente și concludente soluționării cauzei.
În aceeași ordine de idei, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia nereușita dovedirii situației de fapt a fost asigurată de către instanța de fond prin neadmiterea probatoriului, instanța de fond respingând în mod temeinic proba testimonială și proba cu interogatoriul
Nici critica legată de aprecierea instanței de fond potrivit căreia situația de fapt reținută de agenții constatatori se coroborează cu planșele foto nu ar fi adevărată, nu este întemeiată, nefiind produse dovezi conform cărora în speță ar fi vorba despre un abuz prin realizarea de planșe foto ale unei presupuse fapte.
În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la prezenta martorului Lebedov E. care este de natură a evidenția reaua credință a agentului constatator, acestea nu pot fi primite de manierea în care au fost formulate, Lebedov E. având doar rolul de martor asistent, putând certifica doar faptul că petentul nu se află de față, nu vrea sau nu poate să semneze.
Nici critica legată de fixarea unui termen de judecată mai mare de 30 de zile pentru soluționarea plângerii nu este întemeiată în sensul că nu poate constitui motiv de casare a hotărârii atacate.
În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanța să respingă recursul formulat, ca nefondat și să mențină hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil promovat de către recurenta-petentă S.C. C&C INVESTIȚII și CONSULTANȚĂ S.R.L., cu sediul în municipiul București, ., ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2442 din data de 20 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII, cu sediul în municipiul Tulcea, . A, jud. Tulcea, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică la data de 23 octombrie 2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. V. Ș. R. L. D. P.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond. D.G.D.
Redactat jud. R.A.V./22.11.2013
Tehnoredactat gref. G.R./10.12.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 375/2013. Tribunalul... → |
|---|
