Partaj judiciar. Decizia nr. 41/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 1303/327/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 41/2013
Ședința publică de la 18 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. M.
Grefier: A.-I. L.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta V. E., domiciliată în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3893/21.12.2012 a Judecătoriei Tulcea, în contradictoriu cu intimații G. F., domiciliat în Tulcea, .. 13, jud. Tulcea și B. N., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL:
Cu privire la apelul civil, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, din data de 18.02.2011, reclamantul G. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G. E., partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, in cote egale de 50% reclamanta si 50% paratul.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat, in esenta, ca a dobandit impreuna cu parata, prin contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, terenul in suprafata de 46 mp situat in Tulcea, ., in cote de 1/2 fiecare, precum si cota de 6/8 din terenul in suprafata de 321,88 mp si cota de 14/16 din constructie ocupand o suprafata de 79,75 mp si magazia in suprafata de 10,50 mp. Restul cotei de 2/8 din teren si 2/16 din constructie apartin numitului B. N..
Parata a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care a recunoscut că, a dobandit împreuna cu fostul său soț, în cote de ½, imobilele aratate în cererea introductiva, însă a cerut suplimentar si constatarea unui drept de creanta constand in imbunatatirile aduse imobilului casa de locuit, in valoare de 5.898 din care 4.697,8 materiale de constructie si 1.200 lei manopera. Totodata a solicitat atribuirea bunului in natura.
La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2011, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională și cerere de majorare a câtimii obiectului cererii, solicitând și partajarea unor bunuri mobile. Ulterior, acesta a renunțat la această cerere.
Prin Încheierea din data de 16.05.2012, Judecătoria Tulcea a dispus disjungerea capătului de cerere privind partajul bunurilor imobile în contradictoriu cu numitul B. N.. În dosarul nou format s-a invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a acestuia, instanta ramanand in pronuntare pe exceptia invocata.
In dovedirea cererilor, partile au solicitat și s-a administrat proba cu inscrisuri, audierea a unui martor si interogatoriul partilor.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 36 din Codul familiei si art. 728 din Codul civil în vigoare la data formulării cererii.
Prin sentința civilă nr. 3893/21.12.2012 a Judecătoriei Tulcea s-a admis în parte cererea principala formulată de reclamantul G. F. în contradictoriu cu pârâta V. (F. G.) E., și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă V. E. în contradictoriu cu reclamantul-pârât G. F.. S-a constatat că, părțile au dobandit in timpul casatoriei in cote de 50 % reclamantul si 50 % parata urmatoarele bunuri: suprafata de 46 mp fara constructii situat in Tulcea, ., judetul Tulcea; cota indiviza de 6/8 din suprafata de 321,88 mp teren si cota indiviza de 14/16 din constructiile amplasate pe acest teren situat in Tulcea, ., judetul Tulcea. S-a constatat că, la o parte din imobilul casa de locuit ( bucatarie, hol si o camera ) au fost efectuate urmatoarele imbunatatiri de catre parata-reclamanta: montat ferestre pvc, schimbat sistemul electric, zugraveli, rigips, montat usa. Totodată, s-a constatat că, valoarea totală a masei partajabile este de 142.278 lei, reprezentând valoarea totală a bunurilor imobile, s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor, a fost atribuit reclamantului-parat lotul I constituit din teren in suprafata de 94,33 mp si casa de locuit (incaperile 1 si 2), identificate in raportul de expertiza intocmit in cauza de expert Morfi R., situate in Tulcea, ., judetul Tulcea, și paratei-reclamante lotul II constituit din teren in suprafata de 273,55 mp si casa de locuit (incaperile 3 si 4) si magazia alipita casei, identificate in raportul de expertiza intocmit in cauza de expert Morfi R., situate in Tulcea, ., judetul Tulcea. S-a mai dispus obligarea paratei-reclamante sa achite reclamantului-parat suma de 28.992,53 lei cu titlu de sulta pentru egalizarea loturilor și s-a constatat confuziunea imbunatatirilor aduse de parata imobilului prin includerea acestora in lotul paratei.
De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 25 lei reprezentând suplimentul de onorariu pentru efectuarea expertizei imobiliare in contul Biroului Local de Expertize Tehnice de pe langa Tribunalul Tulcea in favoarea d-nei expert Morfi R.. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 274 raportat la 276 Cod procedura civilă, în urma compensării cheltuielilor de judecată, obligă pârâta-reclamantă să achite reclamantului-pârât suma de 435 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a analizat actele și lucrările dosarului, reținând următoarele:
Părțile au dobandit in timpul casatoriei prin contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, terenul in suprafata de 46 mp situat in Tulcea, ., in cote de 1/2 fiecare, precum si cota de 6/8 din terenul in suprafata de 321,88 mp si cota de 14/16 din constructie ocupand o suprafata de 79,75 mp si magazia in suprafata de 10,50 mp.
Din coroborarea inscrisurilor depuse cu declaratiile martorilor si interogatoriul luat paratilor, a rezultat că, partile au dobandit in timpul casatoriei bunurile imobile mentionate cu o cota de contributie egala.
Totodata, din probele administrate a rezultat că, parata-reclamanta a efectuat imbunatatiri la o parte din imobilul casa de locuit ( bucatarie, hol si o camera), respectiv: montat ferestre pvc, schimbat sistemul electric, zugraveli, rigips, montat usa.
A precizat instanța de fond că, în cauză, nu s-a rasturnat prezumtia comunitatii de bunuri si nici aceea potrivit careia sotii contribuie in egala masura la dobandirea bunurilor in timpul casatoriei, fapt pentru care, fata si de pozitia paratilor, s-a apreciat că, la patrimoniul comun au participat fiecare, in cote egale.
S-a mai reținut că, din raportul de expertiza efectuat in cauza de expertul imobiliar Morfi R., a rezultat că, se pot forma doua loturi, ambele parti avand acces la partea sa din imobil fara a fi vreuna împovarata cu o sarcina excesiva.
La atribuirea loturilor, prima instanță a avut în vedere care dintre fostii soti a folosit timp mai indelungat o parte din imobil si la care din aceste parti au fost aduse imbunatari si de catre cine, întrucât ambele părți au o cota de 1/2 fiecare din imobil, iar ocupația coindivizarilor și natura bunului nu oferă un criteriu de distincție între acestea.
In acest sens, din probatoriul administrat, a rezultat că, parata-reclamanta a folosit lotul II din imobil si a facut imbunatatiri la camerele cuprinse in acest lot, iar reclamantul-parat a folosit lotul I.
Împotriva sentinței civile nr. 3893/21.12.2012 a Judecătoriei Tulcea, a declarat apel pârâta-reclamantă V. E., criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul atribuirii pârâtei-reclamante, în natură, a imobilului, cu obligarea corelativă a plații unei sulte, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.
În motivarea apelului, s-a susținut că, în mod greșit, a dispus instanța ieșirea din indiviziune în maniera reținută, atribuindu-le fiecăruia câte un lot, iar pentru egalizarea loturilor a fost obligată pârâta la plata unei sulte către reclamant în valoare de 28.992,53 lei.
A solicitat pârâta atribuirea in natura a imobilului teren si casa, cu obligația corelativa a plații unei sulte către reclamant, motivat de următoarele argumente: în acest imobil locuiește împreună cu fiica ei, in vârsta de 20 de ani, iar in prezent, cat timp se află la munca in străinătate, fata ei locuieste singura in casa; imobilul este folosit in exclusivitate de către pârâtă și fiica acesteia, fiind si unica lor locuința; pârâta a executat o . îmbunătățiri la imobil, care i-au mărit gradul de confort al acestuia; pârâta a achitat impozitele si celelalte cheltuieli de întreținere; daca s-ar dispune formarea a 2 loturi, care sa fie atribuite unul reclamantului si celalalt paratei, tinand cont de bunurile care urmează a fi partajate ( teren de 46 mp si o cota de 6/8 dintr-un teren de 321 mp., precum si o cota de 14/16 din construcții) s-ar ajunge la o impartire excesiva a bunurilor.
S-a mai susținut că, în mod greșit, prima instanță a dispus ieșirea din indiviziune, prin formarea celor doua loturi, in condițiile in care loturile nu sunt funcționale.
Astfel, a precizat pârâta că, lotul nr. I - atribuit reclamantului G. F. - are o deschidere la . ml, iar lotul nr. II – atribuit pârâtei V. E. - are o deschidere de doar 3,58 ml, situație care scade dramatic valoarea lotului nr. II, care cuprinde și partea din imobil ce-i revine numitului B. N..
S-a mai arătat că, o altă deficiență majoră a modalității de formare a loturilor o reprezintă și faptul că, imobilul (camerele 3 și 4) de pe lotul II, cel atribuit pârâtei, nu are ușă de acces.
A mai susținut apelanta că, instanța de fond, în mod greșit, a calculat si sulta pe care, conform loturilor actuale, ar trebui să o plătească reclamantului.
În drept, apelanta V. E., a invocat dispozițiile art. 282 și următ. Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2013, instanța a pus în discuția părților prezente necitarea, la instanța de fond, a pârâtului B. N., având în vedere calitatea sa de coindivizar al imobilului supus partajării.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este fondat.
Acțiune de față și care are ca obiect partajarea imobilului casă și teren situat în Tulcea, . are la bază Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, certificat cu nr. 1375/16 decembrie 2002 de Biroul Notarial „I. M. D.” – Tulcea.
In contract se menționează că soții G. F. și G. E. au cumpărat de la vânzătoarea D. M., văduvă, suprafața de 46 m.p. teren fără construcții, cota indiviză de 6/8 din suprafața de 321,88 m.p. teren și cota indiviză de 14/16 din construcțiile amplasate pe teren reprezentând locuință 79,75 m.p. și magazie 10,50 m.p.
In contract s-a specificat ca restul cotei indivize de 2/8 din teren și 2/16 din construcție aparțin lui B. N..
D. urmare, părțile aflate în indiviziune față de imobilul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare 1375/16 decembrie 2002, sunt soții G., cumpărători, și B. N..
Inițial, acțiunea având ca obiect partaj și ieșire indiviziune a fost pornită și împotriva pârâtului B. N. și pentru că nu s-a putut îndeplini procedura cu această persoană, instanța a făcut cercetări în vederea identificării acestuia, rezultând în final că nu figurează în evidența persoanelor.
Necunoscându-se un domiciliu al pârâtului, instanța a încuviințat citarea prin publicitate, fiind depuse dovezi în acest sens la dosar.
La dosar există și Ordinul nr. 187/17 iulie 1996 al Prefectului Județului Tulcea, prin care se atribuie în proprietate atât vânzătoarei D. M. cât și numitei B. N., teren în suprafață de 396 m.p. aferentă locuinței, act ce posibil să stea la baza indiviziunii și între fosta vânzătoare și B. N..
Deși nu există nicio dovadă cu privire la faptul că B. N. nu există, ori că este dispărut, ori decedat, instanța de fond în mod greșit a disjuns capătul de cerere privind partajul imobilului între soți de cererea privind ieșirea din indiviziune atât timp cât soții se aflau în stare de indiviziune cu B. N. și nu puteau să facă partaj separat de soluționarea ieșirii din indiviziune.
Din acest moment, cauza s-a judecat doar între soți, partajându-se imobilul între cei doi, prin atribuire de loturi, făcându-se abstracție de faptul că soții G. nu dețineau în totalitate imobilul ci se aflau în indiviziune cu B. N., care a rămas cu restul cotei indivize de 2/8 teren și 2/16 construcție.
Deși expertiza imobiliară efectuată de expert Morfi R. a stabilit și sulta reprezentând contravaloarea cotei cuvenită lui B. N., instanța de fond nu a mai citat pe acesta în calitate de pârât în dosar și nici nu a pronunțat soluția în contradictoriu cu acesta, procedând nelegal la disjungerea celor două cereri prin încheiere ce se atacă cu fondul cauzei.
Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre evident nelegală, fără participarea tuturor părților care dețin drepturi asupra imobilului supus partajului și în loc să citeze prin publicitate în continuare pe B. N. stabilindu-i și cota parte ce i se cuvine în urma partajului iar diferența de imobil ca bun comun să fie împărțită între soți, instanța a procedat nelegal la disjungere, înlăturând din proces pe coindivizorul B. N. și a împărțit imobilul în totalitate între cei doi soți.
Potrivit art. 297 alin. 1 Cod proc. civ., în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
D. urmare, se va admite apelul, se va desființa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, cu citarea pârâtului B. N. și efectuarea împărțelii și față de acesta.
Totodată, cu prilejul rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și criticile aduse în apel cu privire la modalitatea de împărțeală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul declarat de V. E., domiciliată în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3893/21.12.2012 a Judecătoriei Tulcea, în contradictoriu cu intimații G. F., domiciliat în Tulcea, .. 13, județul Tulcea și B. N., având ca obiect partaj judiciar.
Desființează în totalitate sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, respectiv Judecătoriei Tulcea.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
E. B. V. M. A.-I. L.
10.05.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/Ex. 5
15.05.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 120/2013. Tribunalul TULCEA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
