Pretenţii. Decizia nr. 120/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 1428/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 120
Ședința publică de la 10 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
JUDECĂTOR: M. V.
GREFIER: B. F. V.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul - reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2240/05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. M. G., cu domiciliul în loc. Tulcea, ., ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimatul-pârât nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 19.02.2013 sub nr._, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA a chemat în judecată pe paratul C. M. G. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 346,79 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare actualizată până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esență, că în data de 17.03.2010 pârâtul a fost internat la S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, ca urmare a unei agresiuni, CAS Tulcea decontând spitalului suma de 346,79 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de asistenta medicală acordată pârâtului, spitalul urmând să recupereze contravaloarea de la persoana vinovată.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie, iar în drept au fost invocate disp. art. 998-999 cod civil coroborat cu art.313 din Legea nr.95/2006.
Pârâtul, legal citat nu a formulat întâmpinare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 2240 din data de 05.06.2013 a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Ori, pârâtul în cauză nu este autorul ci victima agresiunii, astfel că în raport de actul normativ mai sus menționat, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de spitalizare.
Persoanele asigurate, ca plătitori ai contribuției, beneficiază de pachetul de servicii de baza in caz de boala sau accident având, astfel cum rezulta din art. 218 alin 2 lit. h din Legea nr. 95/2006 dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgenta.
În plus, legea sus menționată reglementează și aspectul cheltuielilor ocazionate de aceasta situație, arătând in art. 93 alin 1 ca „finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăți Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate etc.”
Mai mult, potrivit art.220 din Legea 95/2006, „persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială în condițiile art. 223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru. Paratul a fost internat in regim de urgenta si a beneficiat de servicii de urgenta medico-chirurgicale
Rezulta astfel că, nimic nu îndreptățește furnizorul de servicii medicale să solicite și contravaloarea acestora câtă vreme sunt prestate în regim de urgență.
Reglementarea posibilității furnizorului de servicii medicale de a acționa pe cei vinovați de lezarea sănătății altor persoane se înscrie în logica legii și explică rațiunea acesteia, aceea că acordarea asistentei medicale de urgență să fie un drept al cetățeanului și o datorie a statului.
Împotriva sentinței civile nr. 2240 din 05 iunie 2013 a declarat recurs reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea recursului că pârâtul a declarat la internarea în spital că a fost victima unei agresiuni, fiind internat data de 17.03.2010 până în secția Chirurgie a spitalului, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 346, 79 lei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune.
Textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul („aduce daune sănătății”), însă sunt situații, cum este cazul în speța, unde autorul accidentării/agresorul nu este cunoscut. In speța, pârâtul declară că a fost victima unui accident rutier, dar nu depune plângere împotriva persoanei vinovate.
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar daca au asigurare valabila, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâtul s-a prezentat la serviciul de urgenta declarând ca a fost victima unui accident rutier, iar ulterior, „împăcându-se” probabil cu autorul nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la acesta suma datorată pentru spitalizare și a o depune la spital si nici nu a mai formulat o reclamație împotriva acestuia.
Ori, S. Județean de Urgenta Tulcea nu este abilitat sa efectueze nici un fel de cercetare in ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă in dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective.
În caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii care nu au fost denunțați, cum este si cazul în speța, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie sa le recupereze pe cale amiabila de la agresor si să le depună la spital ; fie sa-1 acționeze ulterior pe acesta in instanța, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă - având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
Se susține că, nu există nici o excepție in acest sens in
cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru
persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente
nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate ,chiar daca acestea au
fost „victime” și nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții
spitalului.
În cazul admiterii cererii, pârâtul, în baza hotărârii instanței, se poate îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare, pe cale civilă, împotriva celui ce 1-a agresat/accidentat, fiind dusă la îndeplinire astfel voința legiuitorului - aceea de a obliga persoana care a provocat daune sănătății altei persoane să suporte cheltuielile de spitalizare sau, dacă persona care a fost agresată sau a fost victima unui accident nu dorește să respecte acest lucru, să suporte cheltuielile ea însăși.
În consecință, se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr.2240/05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare in cuantum de 346,79 lei, suma ce va fi actualizată pana la data plații efective.
Analizând legalitatea sentinței apelate în raport de criticile invocate, tribunalul constată că apelul este fondat.
Potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Se constată astfel că textul de lege enunțat este imperativ, obligând furnizorii de servicii medicale să recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
În același timp, legea statuează și asupra modalității în care se poate realiza acest lucru, respectiv calea procesuală, conferind astfel, ex lege, calitate procesuală activă furnizorilor de servicii medicale pentru recuperarea acestor sume.
Această cale procesuală care poate fi evident atât civilă, cât și penală, poate fi folosită de recurentul reclamant cu condiția cunoașterii persoanei agresorului - posesor al calității procesule pasive potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006.
Din economia dispozițiilor art. 313 alin 1și 2 din Legea nr. 95/2006 rezultă că legea stabilește o culpă în sarcina persoanelor care produc prin faptele lor daune sănătății altor persoane, stipulând totodată existența unui prejudiciu în patrimoniul furnizorului de servicii medicale și o obligativitate a acestora de a recupera prejudiciul constând în datoriile ocazionate de asistența medicală acordată.
În situația în care însă furnizorul de servicii medicale nu a cunoscut persoana vinovată de producerea prejudiciului pentru a o putea acționa în justiție și atâta timp cât victima agresiunii nu a acționat-o în judecată pentru a-i da posibilitatea recuperării prejudiciului, optând pentru alte căi de desocotire cu agresorul, se apreciază că victima agresiunii se face vinovată de faptul nepunerii la dispoziție a datelor necesare identificării titularului acțiunii, ceea ce conduce la un așa zis transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii.
În alte cuvinte, în situația în care nu este îndeplinită condiția sine qua non pentru exercitarea acțiunii prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006, titularul acestei acțiuni care este totuși obligat să recupereze această sumă poate acționa și recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată de neîndeplinirea condiției, respectiv de la victima agresiunii, concluzie care de desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006.
În subsidiar, se mai reține și că în condițiile acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, acțiunea recurentului reclamant este pe deplin îndreptățită, fiind îndeplinite toate condițiile acțiunii în restituire.
De precizat este că, în cauză, a avut loc o mărire a unui patrimoniu cu suma reprezentând cheltuieli de spitalizare, deși această mărire nu provine dintr-o faptă ilicită.
Față de toate aceste considerente urmează a admite apelul ca fondat.
În consecință, va schimba în totalitate sentința civilă atacată în sensul că admite ca întemeiată acțiunea formulată de S. de Urgență Tulcea.
Obligă pârâtul C. M. G. să plătească reclamantei suma de 346, 79 lei actualizată la data plății efective, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelantul - reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2240/05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. M. G., cu domiciliul în loc. Tulcea, ., ., ., având ca obiect pretenții, ca fondat.
Schimbă în totalitate sentința civilă atacată în sensul că admite ca întemeiată acțiunea formulată de S. de Urgență Tulcea.
Obligă pârâtul C. M. G. să plătească reclamantei suma de 346, 79 lei actualizată la data plății efective, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 10 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. M. V. B. F. V.
Red. jud. MV./11.10.2013
Tehnored. gref. BFV./11.10.2013/4 ex
.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 123/2013. Tribunalul TULCEA | Partaj judiciar. Decizia nr. 41/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
