Plângere contravenţională. Decizia nr. 627/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 627/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 6306/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 627
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-petent V. T. I., cu domiciliul în LOC. Ciucurova, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1628 din data de 24 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea se învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimatul nu depus întâmpinare la dosar, la dosar, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrata pe Judecătoriei Tulcea sub nr._ din data de 11.09.2012 numitul V. T.-I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ emis de I. de Politie al Județului Tulcea prin care a fost sancționat cu amenda de 630 lei pentru faptul ca a condus autovehiculul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 143 km/h pe DN 22 A, la km. 25, județul Tulcea.
În motivarea plângerii petentul a arătat, în esență, faptul că procesul-verbal de contravenție este nelegal si netemeinic întocmit, întrucât cele constatate nu corespund realității deoarece consideră că nu a circulat cu viteza respectiva.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată și menținerea procesului – verbal, ca temeinic și legal. Totodată, a fost depusă și documentația care a stat la baza întocmirii procesulu- verbal de contravenție.
Prin sentința civilă nr. 1628 din 24.04.2013 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul V. T. I..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10.09.2012, numitul V. T. I. a fost sancționat contravențional cu amenda în sumă de 630 lei pentru faptul că a condus autovehiculul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 143 km/h pe DN 22 A, la km. 25, județul Tulcea.
S-a mai reținut de către prima instanță că faptele au fost încadrate în drept pe dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 („conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”) și sancționată prin dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 („Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzuta în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul... lit. e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.” ) fiind aplicată amenda de 630 lei.
Totodată, s-a reținut că fapta a fost probată cu înscrisurile depuse la dosar.
A arătat judecătorul fondului că, în materie contravenționala, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este apreciată în mod diferit în funcție de sistemul de drept în care se aplică, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Referitor la persoana sancționată, a arătat instanța că aceasta are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În ceea ce privește procesul-verbal de contravenție, instanța de fond a arătat că acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul autonom al acestei noțiuni, delimitat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A arătat judecătorul primei instanțe că în analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private și că în lumina acestor principii, instanța i-a asigurat petentului dreptul la un proces echitabil însa acesta nu a făcut dovada contrară a situației de fapt consemnate în procesul verbal de contravenție.
Astfel, din fotografiile radar aflate la dosarul, realizate cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic ( Buletinul de verificare metrologică nr._/ 27.02.2012), a rezultat că petentul a circulat, pe un sector de drum cu limitare de viteza la 100 km/h, cu viteza de 143 de km/h, instanța reținând că petentul nu a probat cu nimic susținerile sale în sensul ca nu circula cu viteza înregistrată.
A mai arătat judecătorul fondului că potrivit art. 121 alin. 1 si 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare iar nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța de fond a constat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost în mod corect reținuta.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, având în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, prima instanță a reținut că procesul-verbal de contravenție . nr._ a fost temeinic și legal întocmit de agenții constatatori din cadrul Inspectoratului de Politie al Județului Tulcea.
Împotriva acestei sentințe petentul V. T. I. a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că în sentința civilă nr. 1628 din data de 24.04.2013, Judecătoria Tulcea nu a analizat cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și nu a ținut cont de situația de fapt prezentată, interpretând eronat prevederile legale invocate în cauză.
Susține recurentul petent că agentul constatator a încheiat procesul-verbal fără să se dea curs solicitării sale de a descrie fapta așa cum a perceput-o el, rezumându-se să consemneze doar ce dorea acesta, trăgând concluzii ce contrazic realitatea și nereținând în procesul-verbal mențiunile și obiecțiunile sale, așa cum le-a formulat.
Menționează recurentul petent că după întocmirea procesului-verbal acesta i-a fost înmânat pentru a fi semnat, iar după ce l-a semnat a observat că a mai fost completată o rubrică în care s-a menționat că „nu are obiecțiuni”, însă el nici o clipă nu a spus că nu are obiecțiuni, ci a contestat viteza pe care a menționat-o în procesul-verbal și a solicitat să-i fie arătată înregistrarea video, însă i-a fost refuzat acest drept, spunându-i-se să facă plângere.
Consideră recurentul petent că agentul constatator a încălcat o obligație legală și anume aceea de a a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, în scris, cu privire la conținutul procesului-verbal și de a reține aceste obiecțiuni așa cum le-a formulat, înscrierea acestor obiecțiuni constituind garanția respectării dreptului contravenientului la relatarea fidelă a situației de fapt privind contravenția constată de agentul constatator.
Învederează recurentul că în conformitate cu art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, obiecțiunile trebuie consemnate distinct într-o rubrică specială numită „alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Referitor la calitatea de agent constatator a agentului de poliție care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, susține recurentul-petent că din interpretarea dispozițiilor imperative ale art. 182 alin (1) din H.G. nr. 1391/2006, reiese că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal atacat avea dreptul doar să îl identifice, deoarece el nu avea decât indicii temeinice despre săvârșirea unei contravenții, nicidecum nu constatase o încălcare a normelor rutiere și arată instanței de control judiciar că între locul săvârșirii și constatării faptei și cel al întocmirii procesului-verbal de contravenție există o distanță de mai mulți kilometri, fapt neevidențiat clar de procesul-verbal.
Susține în continuare recurentul-petent că având în vedere teza finală a art. 182 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 un polițist rutier poate opri un autovehicul în cazul în care constată abateri de la legislația rutieră sau atunci când are informații despre săvârșirea unei contravenții, iar în acest din urmă caz doar pentru identificarea persoanelor care au comis astfel de fapte.
Consideră recurentul-petent că, în acord cu Jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent, astfel încât, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal în tocmit se va bucura de prezumția de temeinicie.
Susține recurentul petent că, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 4.2 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre-radare)”- publicată în M.Of. nr. 1102 bis din data de 07.12.2005 și anume că „măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați”, din actele depuse la dosarul cauzei de către intimat nu rezultă că agentul care a întocmit procesul-verbal are atestat de operator radar.
Chiar dacă această contravenție se stabilește numai cu ajutorul unui mijloc tehnic, ea trebuie constatată de către persoană care, prin calitățile conferite de lege, să poată să ia măsurile necesare sancționării ei.
Referitor la faptul că o asemenea abatere poate fi constată numai cu ajutorul unui mijloc tehnic, precizează că este deplin de acord cu acest lucru, însă nu justifică în nici un caz calitatea de agent constatator a organului de poliție care a întocmit actul atacat, aceasta fiind principala cauză de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție.
Totodată, învederează instanței că un echipaj este numit printr-o decizie a organului competent, respectiv șeful I.P.J., prin care se menționează și modul de îndeplinire a misiunii primite, document care nu exisă la dosarul cauzei.
În concluzie, recurentul apreciază că instanța de fond nu și-a exercitat rolul său activ și anume nu a analizat, cu prioritate, aspectele de legalitate care atrag sancțiunea nulității actului atacat, respectiv dispozițiile imperative ale art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se contată că acesta nu este fondat pentru cele ce urmează.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr. l2489916 din 10.09.2012, întocmit de I.P.J Tulcea – Serviciul Rutier, recurentul V. T. I. a fost sancționat cu suma de 630 lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se că în data de 10.09.2012, recurentul a condus autoturismul Audi cu nr._ dinspre Ciucurova către N. B. și a fost înregistrat de aparatul radar Autovision montat pe auto_, cu viteza de 143 km/h.
Se cuvine a fi observat că fapta a fost încadrată în drept conform dispozițiilor art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare și sancționată prin dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 – constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul... lit. e) depășirea cu mai mult de 50 de km/h a vitezei admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Susținerile recurentului potrivit cărora agentul constatator a completat rubrica „obiecțiuni” după ce el a semnat procesul-verbal de contravenție nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute, nefiind dovedite.
Nici critica legată de calitatea agentului constatator nu este întemeiată, agentul constatator respectiv fiind îndreptățit să constate săvârșirea contravenției cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel cum s-a întâmplat în speță.
Se observă că, plecând de la premise corecte, instanța de fond a ajuns la o soluție exactă prin valorificarea întregului material probator administrat în cauză.
În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanța să respingă recursul, ca nefondat și să mențină hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul civil formulat de recurentul-petent V. T. I., cu domiciliul în loc. Ciucurova, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1628 din data de 24 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică la data de 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond C.V.
Redactat jud. R.A.V. /01.10.2013
Tehnoredactat gref. G.R./18.10.2013/2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 145/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
