Plângere contravenţională. Decizia nr. 416/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 4687/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.416
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
R. A. V.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul-petent M. M. domiciliat in . Nucarilor, judetul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.455/12.02.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimatii . REASIGURARE SA cu sediul in Bucuresti, . City, Business Park, nr.10, Clădirea 023, sector 1, I. JUDETEAN DE POLITIE TULCEA si M. A. domiciliat in Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-petent si av. C. N. in calitate de aparator al acestuia in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsa fiind celelalte parti.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen si scutit de taxe, după care,
Față de sustinerea aparatorului recurentului-petent ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Aparatorul recurentului-petent, avand cuvantul in recurs, arata ca in motivarea hotararii recurate nu s-a facut referire la depozitia martorului audiat la instanta de fond, care a relatat ca la momentul cand recurentul a ajuns la intersectie a oprit autoturismul asigurandu-se. Sustine ca la momentul in care autoturismul petentului era oprit, autoturismul cu care a intrat in coleziune avea o viteza peste limita legala. Mai mult, petentul si-a indeplinit obligatia de a acorda prioritate de trecere, coleziunea producandu-se la momentul la care petentul avea autoturismul oprit. Solicita admiterea recursului.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 12.07.2012, sub nr._, petentul contestator M. M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.07.2012 de intimata I.P.J. Tulcea, prin care a fost amendat cu 420 lei și cu suspendarea dreptului de a mai conduce autovehicule pe o perioada de 60 zile pentru că nu a respectat prioritatea de trecere, iar la intersecția cu . în coliziune cu autoturismul Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ .
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, deoarece a oprit la indicatorul “ cedează trecerea” în așa fel încât să acorde prioritate autoturismelor care circulau pe drum prioritar.
A mai învederat petentul faptul că, dacă celalalt conducător auto ar fi circulat cu o viteza mai redusă, incidentul nu s-ar fi produs, cu atât mai mult cu cât el a oprit regulamentar.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare și a depus la dosar documentația aferentă procesului-verbal: raportul agentului constatator, declarația petentului și a celuilalt conducător auto.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei, iar pentru petent proba testimoniala cu audierea martorului M. R..
Perin sentința civilă nr. 455 din 12.02.2013 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul M. M..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ (fila 16), încheiat de intimată la data de 01.07.2012, ora 02,30, petentul a fost amendat cu suma de 420 lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 60 zile, reținându-se în fapt că în aceeași zi, a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe . . intersecția cu . respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea” și nu a acordat prioritate autoturismului cu nr. de înmatriculare_, întrând în coliziune cu acesta, fapta petentului fiind prevăzută de dispozițiile art. 57 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 care arată că: ”La intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către polițistul rutier, conducătorul de vehicul este obligat sa respecte semnificația sau indicațiile acestuia.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține, în prealabil că, deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
A arătat judecătorul fondului că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În ceea ce privește forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale, prima instanță a reținut că potrivit aceleași jurisprudențe C.E.D.O. aceasta este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, instanța de fond a avut în vedere că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
A arătat judecătorul fondului că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.
Astfel, petentul în plângerea contravențională a invocat faptul că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, însă nu a reușit să dovedească acest lucru, instanța constatând că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost percepută în mod direct, prin propriile simțuri, de către agentul constatator.
Instanța de fond a apreciat că între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. reținând faptul că petentul în ziua de 01.07.2012 nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea”, intrând în coliziune cu un autovehicul care circula pe un drum cu prioritate.
Deși martorul propus de către petent a susținut faptul că petentul era oprit în spatele semnului „cedează trecerea” în momentul impactului, declarația acestuia nu a fost reținută, deoarece nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauza, instanța apreciind că dacă petentul ar fi oprit în dreptul indicatorului, în mod regulamentar, ar fi fost imposibila o coliziune cu un alt autovehicul, viteza acestuia din urmă neavând relevanță în aceasta cauză.
Instanța a apreciat ca fiind importantă și declarația petentului dată în fața organelor de poliție după producerea impactului în care acesta preciza că: „mergând pe . ajuns la intersecția cu 1848, am intrat în intersecție și nu l-am observat și m-a lovit ”.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța de fond a reținut că fapta comisă de petent constituie contravenție, prevăzuta de articolul mai sus menționat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale prima instanță a constatat că fapta petentului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, care prevede 6 sau 8 puncte amendă, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii, în cuantumul ei minim.
În sensul celor de mai sus, se reținut de către instanță pericolul faptei comise de petent, care nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea” și a intrat în coliziune cu alt autovehicul, punând în pericol circulația rutieră, astfel că nu este oportună înlocuirea amenzii aplicate de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva recursului petentul M. M. a formulat recurs.
În motivarea recursului petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției ce i se impută.
Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței, ca temeinică și legală.,
Examinând recursul formulat se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 01.07.2012, întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea – Biroul Rutier, recurentul M. M. a fost amendat cu suma de 420 lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 zile, reținându-se în fapt că în aceeași zi, a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe . . intersecția cu . respectat semnificația indicatorului” cedează trecerea” și nu a acordat prioritate autoturismului cu nr. de înmatriculare_, intrând în coliziune cu acesta.
Conform dispozițiilor art. 57 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 la intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către polițistul rutier, conducătorul de vehicul este obligat sa respecte semnificația sau indicațiile acestuia.”
Susținerile recurentului potrivit cărora nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat vinovăția sa, neavând relevanță viteza de deplasare a celuilalt autovehicul.
Cu alte cuvinte, pornind de la premise exacte, instanța de fond a ajuns la soluție corectă prin valorificarea întregului material probator.
În raport de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează ca instanța să respingă recursul, ca nefondat și să mențină hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de către recurentul-petent M. M. domiciliat în satul Agighiol, . Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 455/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravenționala, în contradictoriu cu intimații S.C. E. R. asigurare REASIGURARE SA, cu sediul in București, . City, Business Park, nr.10, Clădirea 023, sector 1, I. JUDETEAN DE POLITIE TULCEA și M. A. domiciliat in Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. N. E. N. R. A. V.
GREFIER,
P. L.
Jud. fond D.G.P.
Redactat jud. R.A.V./30.05.2013
Tehnoredactat gref. G.R./16.06.2013/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 699/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 145/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
