Plângere contravenţională. Decizia nr. 268/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 939/253/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 268/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul petent C. R. T. cu domiciliul în B., ., nr.12, jud.B., împotriva sentinței civile nr.722/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea plângerea înregistrată iniț]ial pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, petentul C. R. T. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.07.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 603 lei și măsura reținerii permisului de conducere, pentru contravenția de a fi depășit cu autoturismul viteza maximă admisă.
În motivarea plângerii petentul a arătat că nu a circulat nici pe departe cu o viteză care măcar să se apropie de cuantumul de 100 km/h și, aplicând Normele de Metrologie Legală 021-05 referitoare la erorile la măsurarea vitezei de +/- 3%, s-ar ajunge la o viteză care nu justifică măsura reținerii permisului de conducere.
Prin Sentința civilă nr. 722 din 29 noiembrie 2012, Judecătoria Măcin – județul Tulcea, a respins plângerea formulată de petentul C. R. T., împotriva procesului verbal de contravenție . NR._ încheiat la data de 04.07.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea iar pe fondul cauzei respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 2655/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Măcin la data de 03.10.2012 sub numărul_ .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 603 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, în temeiul dispozițiilor art. 121 alin. (1) și art. 102 alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi a fi condus autoturismul înmatriculat cu nr._ cu viteza de 113 km/h pe un sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h (în localitatea Revărsarea).
Procesul verbal a fost semnat de către petent, după ce la rubrica „alte mențiuni”, s-a precizat „obiecțiunile le voi formula în instanță”.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În plângere au fost invocate atât motive față de care petentul solicită anularea procesului verbal pentru vicii de formă cât și motive de netemeinicie a procesului verbal, în sensul că faptele reținute în cuprinsul acestuia nu sunt conforme realității.
Analizând motivele față de care petentul solicită anularea procesului verbal, prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Cu privire la refuzul agentului constatator de a prezenta filmarea cu viteza menționată, instanța de fond a constatat faptul că, în conformitate cu procedura de constatare și sancționare a contravențiilor la regimul rutier, agentul constatator nu are obligația de a prezenta petentului la momentul constatării faptei fotografia făcută cu aparatul radar.
Obligația menționată de lege este doar aceea de a constata nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Fotografia este o probă care susține acuzațiile aduse petentului de către agentul statului, astfel că ea poate fi prezentată în instanță, pentru susținerea acuzațiilor, astfel cum de altfel s-a și procedat.
Cu privire la pct. 3.1.1 ale NML privind erorile maxime tolerate, verificarea acestor cerințe se efectuează numai cu ocazia evaluării cinemometrului la momentul verificărilor metrologice la care acesta este supus periodic. O dată cu finalizarea acestei evaluării pentru cinemometrul în cauză este eliberat buletinul de verificare metrologică care atestă faptul că respectivul aparat de măsură întrunește cerințele tehnice prevăzute de lege.
Mai exact, marjele de eroare prevăzute de pct. 3.1.1 sunt numai condiții metrologice pe care cinemometrul trebuie să le îndeplinească pentru a primi buletin favorabil de verificare metrologică. Tocmai de aceea aceste cerințe sunt denumite în norme „erori maxime tolerate” (adică admise la momentul evaluării cinemometrului), fiind încadrate în capitolul cerințe metrologice și tehnice.
Odată ce aparatul de măsurare a primit aviz favorabil pentru a fi folosit în activitatea de măsurare, până la înscrierea în fals cu privire la mențiunile din buletinul de verificare metrologică (act autentic), valorile măsurate de cinemometru sunt prezumate ca fiind cele reale, asupra acestora neputând să (re)aprecieze nici agentul constatator și nici instanța de judecată.
În consecință, atâta vreme cât pentru cinemometrul în cauză există un buletin de verificare metrologică valabil la data constatării faptei, marjele de eroare prevăzute de pct. 3.1.1 nu pot fi avute în vedere la aprecierea valorilor arătate de aparat la momentul efectuării măsurătorilor. Odată cu atestarea legalității cinemometrelor prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea buletinului de verificare metrologică (document specific), toate cerințele metrologice si tehnice pe care trebuie sa le îndeplinească cinemometrele sunt prezumate până la proba contrarie că sunt conforme cu normele de metrologie legală invocate de petent.
Pentru aceste motive, susținerile petentului privind nulitatea procesului verbal pentru aceste motive se dovedesc a fi neîntemeiate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, din fotografia radar înaintată de organul constatator la dosarul cauzei (fila 35 dosar nr._ al Judecătoriei Tulcea) constatăm faptul că autoturismul înmatriculat sub nr._ a fost surprins în data de 04.07.2012, ora 12:05 rulând cu viteza de 113 km/h pe un sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h (pe ., jud. Tulcea).
Fotografia a fost efectuată cu un mijloc tehnic verificat metrologic și de către o persoană care deține autorizație de operator radar (conform buletinului de verificare metrologică și atestatului de operator radar înaintate de asemenea la dosar de către intimat-filele 33, 34 dosar nr._ al Judecătoriei Tulcea), astfel că petentul este răspunzător de contravenția reținută în sarcina sa, conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal:
Art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002 – (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) – (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
De asemenea verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă (starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere).
Impotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat recurs recurentul C. R. T., criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut de către recurent că, a solicitat în cadrul procesului ca intimata să depună la dosar mijloacele materiale de probă din care să rezulte contravenția reținută în procesul-verbal și din examinarea planșelor foto a constatat că sectorul de drum pe care a fost filmat autoturismul condus de acesta este foarte scurt, ca timp de parcurgere, fapt rezultat din cronometrarea înregistrată în fotografie, iar perioada este prea mare în condițiile în care se deplasa cu viteza înregistrată.
Totodată, sectorul de drum nu permitea acestuia acea fluctuație de viteză, aflându-se în localitate, și deplasându-se cu o viteză de 96 km/h înregistrată la ieșirea din localitate.
S-a mai arătat că se afla cu soția și cei doi copii minori în autoturism și nu avea motive să se grăbească astfel încât deși a depășit limita de viteză pe acel sector de drum, aceasta nu era mai mare de 96 k/h.
S-a mai susținut că pentru această contravenție nu se impunea măsura complementară a reținerii permisului de conducere.
Intimata I.P.J. Tulcea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, tribunalul consideră că acesta este nefondat.
Astfel, petentul a fost sancționat de către organul constatator I.P.J. Tulcea, întrucât la data de 4 iulie 2012, a condus autoturismul înmatriculat cu nr._, circulând cu viteza de 113 km/h pe un sector de drum din localitatea Revărsarea unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h.
Urmare săvârșirii acestei fapte, petentului i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii contravenționale în sumă de 603 lei, și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în temeiul disp. art. 121 alin. 1 și art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G nr. 195/2002.
Abaterea a fost constatată de către organele de poliție cu aparatul cinemometru de control rutier, tip R., Phyton II, verificate din punct de vedere metrologic, iar din fotografiile depuse la dosarul cauzei se constată că acesta a condus autoturismul cu viteza de 113 km/h în interiorul localității Revărsarea, jud. Tulcea.
Prin urmare, critica recurentului referitoare la susținerea sa că circula cu viteza de 96 km/h, este neîntemeiată, petentul fiind sancționat pentru faptul că a condus autoturismul pe un anumit sector de drum din interiorul localității cu viteza de 113 Km/h așa cum apare la fila 35 din dosarul instanței. In acest context este nerelevantă nici critica referitoare la faptul că nu avea motive să se grăbească fiind împreună cu soția și copii în mașină.
Este adevărat că, pe un anumit sector de drum, din interiorul localității petentul a redus viteza fiind înregistrat cu același aparat la un interval de timp scurt circulând cu viteza de 96 km/h la ieșirea din localitate, însă această împrejurare nu-l exonerează de răspunderea în legătură cu fapta de a conduce de o viteză cu 113 km/h pe un alt sector de drum din interiorul localității. Reducerea de viteză s-a produs ulterior momentului în care acesta a circulat cu viteza cea mai mare prin localitate.
Așa fiind, cum fapta sa a fost dovedită prin înregistrări cu un mijloc tehnic de măsurare a vitezei, cu privire la care s-a făcut dovada că este omologat și verificat din punct de vedere metrologic, iar înregistrarea s-a făcut de către un operator atestat să desfășoare aceste activități, instanța în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul petent C. R. T., cu domiciliul în B., ., nr. 12, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 722/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
C. B.
10.04.2013
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
10.04.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 899/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 785/2013. Tribunalul... → |
|---|
