Plângere contravenţională. Decizia nr. 143/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 1796/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 143/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-petent M. C. G., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2426/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 octombrie 2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 24 octombrie 2013.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ din 05.03.2013 petentul M. C. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea, anularea procesului verbal . nr._.
Prin sentința civilă nr.2426/19.06.2013 Judecătoria Tulcea a respins plângerea împotriva procesului verbal . nr._, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._, petentul M. C. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei întrucât în data de 27.02.2013, în jurul orelor 11:40, conducând autoturismul marca Seat Cordoba cu nr. de înmatriculare_ dinspre .. Babadag din municipiul Tulcea, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversare pe același sens de mers, faptă ce a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 135/h din HG 1391/2006 („conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: […] pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”) și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, reținând totodată că fapta a fost probată cu înscrisurile depuse la dosar.
A arătat judecătorul primei instanțe că în materie contravenționala, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este apreciata în mod diferit în funcție de sistemul de drept în care se aplică, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Cu toate acestea, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A mai arătat instanța că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Referitor la procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul autonom al acestei noțiuni, delimitat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În analiza principiului proporționalității, prima instanță a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada susținerilor petentului, și având în vedere că mențiunile procesului-verbal de constatare fac dovada celor constatate până la proba contrară, instanța apreciază că situația de fapt reținută corespunde realității.
Faptul că procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu face proba contrarie, nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A arătat judecătorul fondului că petentul nu a făcut dovada că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde adevărului, susținerile făcute în cuprinsul plângerii nefiind susținute de probe, instanța a reținut că petentul a săvârșit contravenția pentru care fost sancționat.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost în mod corect reținută.
La individualizarea sancțiunii contravenționale instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, reținând că procesul verbal de contravenție . nr._ a fost în temeinic și legal întocmit de agenții constatatori din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Tulcea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul M. C. G., considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului s-a susținut că în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivului de nulitate a procesului verbal constând în aceea că, nu se menționează textul de lege care prevede sancțiunea aplicată, întrucât face referire la OUG nr. 145/2002 care se referă la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat, norma fără incidența în prezenta cauză.
Susține apelantul-petent că în ceea privește săvârșirea faptei, a solicitat instanței de apel să observe neconcludenta obiectivă a planșelor fotografice, probe care au fost depuse la dosarul cauzei de către intimata, în dovedirea contravenției, însă aceste probe consideră că nu sunt apte prin ele însele a face dovada că mașina aflată în acel moment pe trecerea de pietoni era a apelantului întrucat, în lipsa identificării numărului de înmatriculare al acesteia, așa încât nu poate fi reținută de organul constatator ca fiind a lui, înainte sau după trecerea prin zona a cărei faptă face obiectul contestației, puteau trece zeci de mașini cu semnalmentele mașinii sale, care să poată fi reținute sub acest aspect.
Apelantul-petent solicită să se rețină faptul că planșele foto cu nr. 6502, 6518, 6538 și 6583 nu sunt concludente tocmai datorită faptului că nu surprind numărul de înmatriculare al mașinii în momentul săvârșirii faptei, iar planșa foto cu nr. 6902 este făcută într-un loc și moment care excede cauzei ce are ca obiect fapta reținută prin procesul verbal de constatare, întrucat este obținută la o distanță de cel puțin 150-200 metri de respectiva trecere de pietoni.
Cu toate acestea, susține în continuare apelantul-petent că simplul fapt că a trecut prin acel loc nu conduce în mod direct și indubitabil la săvârșirea faptei reținută prin actul sancționator întrucat probele nu sunt concludente, nu se poate face dovada faptului că, mașina sa se afla în acel moment pe trecerea de pietoni datorită lipsei de identificare al mașinii la locul faptei.
În apărare, intimatul I. de Politie Județean Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție se reține că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001
S-a susținut de către apelantul pârât că nu s-a menționat în procesul verbal de contravenție textul de lege care prevede sancțiunea aplicată, arătându-se de către apelant că se face referire la O.U.G. nr. 145/2002, normă fără incidență în cauză.
Această critică este neîntemeiată întrucât în procesul-verbal de contravenție se face referire la O.U.G. nr. 195/2002, indicându-se astfel în mod corect actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Relativ la temeinicia procesului de contravenție, se reține că apelantul-petent a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional și anume că în data de 27.02.2013, în jurul orelor 11:40, conducând autoturismul marca Seat Cordoba cu nr. de înmatriculare_ dinspre .. Babadag din municipiul Tulcea, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversare pe același sens de mers.
Fapta a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 135/h din H.G. nr. 1391/2006 („conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: […] pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”) și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, aplicându-se amenda de 300 lei și măsura complementară a suspendării permisului de conducere pentru o perioada de 30 de zile.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța i-a asigurat apelantului-petent dreptul la un proces echitabil, însă petentul nu a depus diligențe pentru administrarea nici a unei alte probe decât înscrisurile depuse o dată cu cererea de chemare in judecată.
Totodată se reține că intimata a prezentat documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție, respectiv raport agent constatator, plasă fotografică, buletinul de verificare metrologică nr._/10.04.2012, atestatul de operator radar al agentului care a exploatat aparatura radar, înscrisuri din care rezultă săvârșirea faptei contravenționale, pentru care apelantul-petent a fost sancționat cu amenda de 300 lei si reținerea permisului de conducere.
Faptele au fost constatate de către polițistul rutier cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic în conformitate cu prevederile art. 121 alin 2 din H.G. nr. 1391/2006 și O.U.G. nr. 195/2002, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision . 477 montat pe autospeciala poliției pe hard dissk-ul Tl 25, din planșa fotografică rezultând fără nici un dubiu că autoturismul condus de către petent nu a dat prioritate pietonului care se angajase regulamentar in traversare străzii pe sensul său de mers.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, astfel că procesul-verbal de contravenție . nr._ a fost temeinic și legal întocmit de agenții constatatori din cadrul I. de Politie al Județului Tulcea.
Văzând dispozițiile art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 care prevăd că « constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai [...] neacordarea de prioritate de trecere pietonilor angajați in traversarea carosabilului în zona special amenajată», se reține ca aplicarea amenzii de 300 lei si a măsurii complementare a reținerii permisului pe o perioada de 30 zile reprezintă o corectă individualizare a sancțiunii.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 N.C.P.C, va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-petent M. C. G., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2426/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 24 octombrie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. N. D. N. N. M.
Jud. fond. C.V.
Redactat jud. D.N./06 11.2013
Tehnoredactat gref. G.R./11.11.2013/2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 897/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 625/2013. Tribunalul... → |
|---|
