Pretenţii. Decizia nr. 910/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 910/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2843/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 910/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: L. N.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă S.C. AQUASERVS.A. T. cu sediul în T., ., împotriva sentinței civile nr.570/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. G. cu domiciliul în Măcin, ., jud.T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat recurenta reclamantă prin cons.jr.S. L. M., lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Recurenta reclamantă având cuvântul în recurs prin cons.jr.S. L. M. solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii și a capătului de cerere privind penalitățile de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă legal timbrată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ din 23.01.2013, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta C. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 572,92 lei reprezentând: 401,39 lei c./val. servicii publice de alimentare cu apă și 171,53 lei majorări de întârziere.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.570 din 24 septembrie 2013 instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. AQUASERV S.A. T. împotriva pârâtei C. G..
Pe cale de consecință, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 401,39 lei reprezentând debit principal constând în contravaloarea serviciului public de alimentare cu apă aferentă perioadei august 2010 - ianuarie 2013, precum și să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 42,64 lei, compuse din c/valoare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor admise.
Totodată, a respins restul pretențiilor solicitate.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat cu titlu de debit principal suma de 401,39 lei reprezentând c./val. servicii publice de alimentare cu apă pentru perioada august 2010 – ianuarie 2013 și 171,53 lei majorări de întârziere .
Cu toate acestea, în privința debitului principal, însumând sumele rezultate din facturile depuse la dosar (fără a se avea în vedere eventualele solduri ce pot proveni de la o perioadă pentru care s-a prescris dreptul material la acțiune al reclamantei) a rezultat o sumă mult mai mare decât cea inserată în situația financiară.
În condițiile în care operează principiul disponibilității, instanța de fond nu a putut da mai mult decât s-a cerut, astfel că a admis debitul restrâns așa cum a fost solicitat, în sumă de 401,39 lei, aferent perioadei august 2010 – ianuarie 2013, reținând că s-a dovedit cu înscrisurile depuse faptul că este antrenată răspunderea contractuală a beneficiarului serviciilor, în speță pârâtul.
În privința majorărilor de întârziere, instanța de fond a reținut că deși în principiu acestea se justifică potrivit art.16 alin.2 din contract, cuantumul acestora nu a fost dovedit de către reclamantă, instanța neputându-l calcula, în condițiile în care atât în centralizator cât și în situația financiară depusă dar și în facturile aflate la dosar nu se regăsește modalitatea de calcul detaliată a acestora.
Astfel, potrivi art 16 alin 2 litera „a” din contractul încheiat între părți, neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere ce sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare
Or, dobânda datorată pentru plata obligațiilor bugetare, potrivit art.120 alin. 2 și 7 din O.G. nr.92/2003 (codul de procedură fiscală) se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv iar nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale. Așadar, nivelul dobânzii nu este același, procentul menționat anterior fiind cel în ființă la data redactării prezentei sentințe, astel că în lipsa unei modalităti de calcul (număr zile de întârziere x procentul avut în vedere) instanța de fond nu a putut verifica dacă sumele cerute cu titlu de penalități sunt sau nu corecte.
Mai mult, instanța de fond a reținut că majorările aferente fiecărei facturi în parte așa cum sunt menționate în situația financiară întocmită în aprilie 2013 diferă de aceleași majorări menționate în centralizatorul întocmit în 08.01.2013 (anterior promovării acțiunii de față) ceea ce a condus la concluzia că acestea au fost calculate ulterior promovării cererii de chemare în judecată, instanța de fond neputând avea în vedere și perioada cuprinsă după introducerea acțiunii
În aceste condiții, câtă vreme din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat care ar fi cuantumul majorărilor de întârziere aferente debitului reținut de instanță ca fondat, prima instanță a reținut că acest capăt de cerere este neîntemeiat și l-a respins ca atare.
În baza art.274 cod pr.civilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată compuse din c/valoare taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu în cuantumul în care acestea au fost achitate, ci la valoarea pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii interpretând greșit actele deduse judecății, fapt ce se circumscrie motivelor de modificare a hotărârii atacate cu recurs, prevăzute de art. 304 punctele 8, 9, cu aplicarea art. 3041 din Codul de pr. civilă.
Consideră recurenta referitor la capătul de cerere privind majorările de întârziere, în mod nejustificat instanța de fond a considerat că acesta nu este dovedit ca și modalitate de calcul.
Precizează că acest capăt de cerere este dovedit cu contractul și facturile anexate la dosar precum și cu fișa clientului în care este redată atât cronologia debitului cât și calculul detaliat al majorărilor de întârziere, care se calculează în procent de 1% pe zi de întârziere identic ca pentru creanțele bugetare, deoarece creanțele rezultate din prestarea serviciilor publice au un regim juridic asimilat cu al creanțelor bugetare în conformitate cu prevederile art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/203 republicat privind Codul de pr. fiscală, art.30 alin. 4 lit. a din Legea nr. 241/2006 privind serviciul public comunitar de apă și canalizare și art. 42 alin. 10 lit. b din Legea nr. 51/2006, privind serviciile publice comunitare.
De asemenea, reglementarea majorărilor de întârziere este dată și de art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 90/2007 al Președintelui A.N.R.S.C. (Autoritatea Națională de Reglementare a Serviciilor Comunitare), de aceeași manieră.
Referitor la contractul de furnizare nr._/19.05.2008, încheiat cu pârâtul, precizează că acesta este în mare parte copia fidelă a contractului cadru, deoarece aceste clauze fac parte din categoria celor care nu se negociază și prevederile art. 16 alin. 2 de asemenea modalitate de calcul, iar în fișa clientului aflată la dosar este redată în mod clar, pe ultima coloană, în partea dreaptă a filei respective calculul detaliat al majorărilor de întârziere
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă recurenta reclamantă a solicitat obligarea pârâtei intimate și la plata sumei de 171,53 lei cu titlu de majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată corespunzătoare acestei sume.
De remarcat este faptul că acest calcul al majorărilor de întârziere a fost depus și la instanța de fond, care însă nu l-a luat în considerare, apreciind în mod greșit că nu poate fi verificat ca și calcul.
Majorările de întârziere se calculează în procent de 0,1% pe zi de întârziere identic ca pentru creanțele bugetare, creanțele rezultate din prestarea serviciilor publice având un regim juridic similar cu acela al creanțelor bugetare conform art. 120 al. 7 din OG nr. 92/2003 art. 30 al. 4 lit. a din Legea nr. 241/2006 privind serviciul public comunitar de apă și canalizare, art. 42 al. 10 lit. b din Legea nr. 51/2006 privind serviciile publice comunitare.
Totodată, în fișa clientului aflată la dosar, este redat pe ultima coloană calculul detaliat al majorărilor de întârziere.
Pentru aceste considerente, urmează a fi admis recursul.
Va fi modificată hotărârea atacată în sensul că va fi obligat pârâtul și la plata sumei de 171,53 lei reprezentând majorări de întârziere.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii, ca fiind legale si temeinice.
In temeiul art. 274 Cod pr. civilă, va fi obligat intimata la plata sumei de 28,70 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRUACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. AQUASERV S.A. T. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile 570/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. G. cu domiciliul în Măcin, ., jud.T., având ca obiect pretenții.
Modifică sentința atacată în parte în sensul că obligă pârâta și la plata sumei de 171,53 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada august 2010 - ianuarie 2013.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă intimata la plata sumei de 28,70 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,Grefier,
E. B. V. A. L. R.
L. N.
Red.jud.EB/18.12.2013
Tehnored.gref.LR/18.12.2013
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 909/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul... → |
|---|
