Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 401/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 401/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 8366/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 401/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU,PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la avocat T. G., Tulcea, ..54, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2949/31.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. G., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 13.11.2013, reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR l-a chemat în judecată pe pârâtul N. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 4536 lei reprezentând prejudiciu prin neexecutarea contractului de închiriere nr. 1551/ 18.01.1999, încetarea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1551/18.01.1999 prin care pârâtul s-a obligat să plătească prețul chiriei.
Se învederează că pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale, reclamanta somându-l însă fără niciun efect.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1350 și urm. C. civ.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civila nr. 2949/31.10.2014 a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 2647 lei reprezentând debit și majorări de întârziere până la data de 30.09.2011.
A respins cererea pentru suma de 2647 lei reprezentând debit și majorări de întârziere până la data de 30.09.2011, ca lipsită de interes.
A admis cererea pentru suma de 1905 lei reprezentând debit și majorări de întârziere începând cu data de 01.10.2011 până la data de 26.06.2014 și l-a obligat pe pârât la plata acestei sume către reclamantă.
A admis capătul de cerere privind rezilierea si a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1551/ 18.01.1999.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă contractului de închiriere dintre părți, se reține ca a fost încheiat în anul 1999, iar în materie contractuală art. 102 alin. 1 din legea de punere în aplicare a Codului civil dispune „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Cum contractul de închiriere este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, Codul civil de la 1864 este legea aplicabilă inclusiv în materia executării si încetării contractului.
Prin contractul de închiriere nr. 1551/1999 pârâtul a închiriat suprafața de 18 mp situată în mun. Tulcea, . pentru un preț de 20,52 lei/an, tarif ce va putea fi modificat ulterior potrivit modificărilor legale intervenite în modul de calcul al chiriei. Contractul a fost încheiat pe perioadă nedeterminată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes pentru suma de 2647 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei de interes a cererii are natura unei excepții de fond, peremptorii, deoarece privește exercițiul dreptului la acțiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii. Deci, instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra acestei excepții.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit prin promovarea unei acțiuni în justiție și este o condiție de exercițiu a acesteia.
Conform art. 110, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat că până la data de 30.09.2011 sumele datorate de către pârât sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a constituit dosarul de executare silita nr. 2007-_, emițând titluri executorii și somații conform OG nr. 92/ 2003 ( f. 10-58).
În cauză, reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătoreasca), cu privire la aceeași sumă de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silită a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta acțiune este lipsită de interes pentru suma de 2647 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite.
Instanța nu poate trece peste interpretarea dată de către reclamantă creanțelor sale anterior datei de 01.10.2010, deoarece pârâtul are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv dacă pretențiile au sau nu natură fiscală, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, reclamanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
S-a mai reținut ca este întemeiata cererea formulată de reclamanta pentru suma de 1905 lei reprezentând debit și majorări de întârziere începând cu data de 01.10.2011 până la data de 26.06.2014, creanța rezultând din contract, respectiv din neplata prețului închirierii, așa cum rezultă din fișa de rol depusă, pârâtul nefăcând dovada plății.
Cat privește capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 1551/18.01.1999, prima instanța a apreciat ca sunt îndeplinite cerințele prevăzute de contract, respectiv neplata chiriei timp de mai mult de 3 luni consecutive.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamantă pentru suma de 1112 lei debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 26.06.2014, debit reprezentând penalități de întârziere, instanța a reținut că această sumă este inclusă în suma de 1905 lei menționată mai sus iar reclamanta este îndreptățită la plata acestor penalități pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din extrasul de rol, debitul reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 01.10._14 a fost calculat în procent de 2% pe fiecare lună de întârziere.
Din cuprinsul contractului de închiriere reiese că în cazul neplății chiriei chiriașul datorează o penalitate zilnică de 0,25% pe zi de întârziere.
Rezultă că reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune o penalitate mai mică decât cea prevăzută în contract, drept pe care îl are în virtutea principiului disponibilității.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată instanța a reținut ca este ca nefondată, reclamanta nefăcând dovada efectuării vreunor cheltuieli în prezentul litigiu.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Arată apelantul-reclamant că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până la anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume și consideră că soluția instanței este nelegală.
Învederează apelantul-reclamant că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, consideră apelantul reclamant că sumele individualizate până la 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită, în anul 2014, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale, iar în aceste condiții, prin soluția injustă a instanței de judecată sumele individualizate în titlurile executorii depuse la dosar ce reprezentă creanțele până în anul 2011 nu vor mai fi recuperate în nici un fel.
Învederează faptul că pe calea executării silite civile s-a adresat unui executor judecătoresc și acesta a solicitat un titlu executoriu valabil la data încuviințării executării silite, titlu pe care instanța de judecată l-a considerat ca fiind lipsit de interes.
Împrejurarea ca actele de executare nu au fost anulate in cadrul unei contestații la executare nu echivalează cu o lipsa de interes a acțiunii prin care apelanta solicita sa i recunoască dreptul de creanța printr-o hotărâre judecătoreasca in temeiul căreia sa pornească executarea silita, cu atât mai mult cu cat calea contestației la executare nu-i este accesibila apelantei aceasta neavând calitatea de persoana interesata in sensul art. 172 c.proc.civ.
In consecința s-a solicitat admiterea apelului si schimbarea hotărârii atacate in sensul obligării paratului si la plata sumei de 1617 lei reprezentând debit pana la data de 30.09.2011.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei de interes.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicata, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 01.10.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somații si titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2007-_/2007.
În cauza, apelanta deține deja titluri executorii împotriva intimatului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătoreasca, cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, in mod corect a apreciat judecătorul fondului ca prezenta acțiune este lipsita de interes pentru suma de 351,49 lei reprezentând debit restant pentru care au fost emise deja titluri executorii.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Instanța nu poate analiza in cadrul unei acțiuni de drept comun natura juridica a creanțelor pentru care au fost emise deja titluri executorii, acestea putând fi contestate potrivit dispozitiilor legale in temeiul cărora au fost emise.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acesta își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, apelanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003, așa cum a apreciat si prima instanța.
Pentru aceste considerente urmează a respinge apelul declarat de către apelanta-reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la avocat T. G., Tulcea, ..54, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2949/31.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. G., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond IH
Tehnored.jud.EN/02.06.2015
Gref.NM/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 458/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 443/2015. Tribunalul... → |
|---|
