Plângere contravenţională. Decizia nr. 458/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 860/179/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 458/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul I.S.C.T.R -I. TERITORIAL NR.2 cu sediul procesual ales în C., ., nr.2, ..C., împotriva sentinței civile nr.27/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimata petentă . cu sediul în C., ., jud.C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.I. S. G. pentru intimata petentă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare peste termenul legal ce a fost comunicată, după care:
Având în vedere că prin întâmpinare nu au fost formulate excepții și nici cereri în probatoriu, instanța constată că operează decăderea din aceste drepturi, dar este lipsită de eficiență sancțiunea.
Av.I. S. G. pentru intimata petentă depune la dosar delegația și dovada achitării onorariului de avocat și, având cuvântul, apreciază dosarul în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Av.I. S. G., având cuvântul în apel pentru intimata petentă, pune concluzii de respingere a apelului, arătând că societatea în mod frecvent realizează activitatea de transport, însă în data de 05.09.2014 din motive ce nu au ținut de petentă, nu s-a putut achiziționa rovinietă din localitatea Baia întrucât nu funcționa aparatul, astfel că s-a circulat fără rovinietă valabilă până în localitatea Babadag de unde ar fi putut achiziționa rovinieta, însă aici se aflau și reprezentanții I..
Față de această situație, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 17.09.2014 și înregistrată sub nr._, petenta . a solicitat în principal anularea procesului verbal nr._ din 05.09.2014, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 3.000 lei și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la data de 20.10.2014, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca fiind netemeinica si nelegala.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.27 din 27 ianuarie 2015 instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., împotriva procesului verbal . nr._/05.09.2014 întocmit de I. I. TERITORIAL NR.2.
A modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.09.2014, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 3.000 de lei, cu sancțiunea avertismentului.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.09.2014.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la 05.09.2014 de I. de Stat pentru Controlul în Transportul rutier – I. Teritorial nr. 2, petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 3000 lei. Astfel, la data de 05.09.2014, ora 08,48, pe DN 22 km 216+954 pe raza localității Babadag, jud. Tulcea, a fost oprit pentru verificare ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de petentă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto M. M., ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. La momentul controlului s-a constatat fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă.
Fapta a fost încadrată de către agentul constatator în prevederile art. 8 alin. 1 din O.G.R. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Conform art. 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Noțiunea de utilizator este definită în art. 1 lit. b) din actul normativ mai sus menționat în sensul de persoană fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumită utilizator român, respectiv persoană fizică ori juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumită utilizator străin.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că, potrivit declarației martorului H. C., la data constatării contravenției, pe DN 22 circulau două vehicule aparținând petentei care au fost oprite de către agentul constatator, însă sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată numai pentru un vehicul, pentru cel condus de martorul audiat în cauză agentul constatator acceptând explicația acestora potrivit căreia aparatul de eliberare a rovinietei existent în stația PECO Baia era defect.
Cu toate acestea, această împrejurare nu poate reprezenta motiv de anulare a procesului verbal întrucât petenta, înainte de a trimite vehiculele în cursă, are obligația de a se asigura că transportul ce urmează a se efectua îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege.
Totodată, instanța de fond a reținut că petenta a recunoscut situația de fapt reținută prin actul sancționator atacat și anume, fapta de a circula fără rovinietă valabilă pe DN22, km 216+954 la data de 05.09.2014 ora 8.50. Totodată, instanța de fond a reținut că nu au fost produse probe de natură să răstoarne prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul verbal, astfel încât soluția anulării procesului verbal nu se impune cu privire la situația de fapt existentă în speță.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de fond a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr._, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform alin. 3, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
La individualizarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurarea în care s-a săvârșit contravenția, precum și atitudinea contravenientului față de fapta comisă.
În consecință, apreciind asupra individualizării sancțiunii, în contextul împrejurărilor cauzei s-a apreciat că se impune reindividualizarea sancțiunii.
În raport de împrejurările cauzei, raportat la faptul că petenta a achiziționat rovinieta la jumătate de oră după constatarea contravenției, de urmările minime produse, de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, s-a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale este prea aspră și se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel I.S.C.T.R. – I. Teritorial nr.2.
Se susține în motivarea apelului că, în cauză, nu se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în „avertisment” întrucât art. 21, alin. (3) din O.G.R. 2/2001 (legea contravențiilor) stipulează ca, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ.
Ori, O.G.R. nr. 15/2002 reprezintă in acest caz actul normativ in baza caruia a fost stabilita aceasta contravenție, iar acest act normativ nu prevede aplicarea sancțiunii ‘’avertisment” pentru nici o contravenție, ci prevede numai aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale pentru toate contravențiile.
Menționează apelantul că daca legiuitorul ar fi considerat ca aceasta contravenție ar fi avut un grad scăzut de pericol social al faptei, ar fi prevăzut expres in cuprinsul acestui act normativ si posibilitatea aplicarii amenzii contravenționale alternativ cu sancțiunea „avertisment”, asa cum a prevăzut expres si in cuprinsul altor acte normative.
O.G.R. nr. 15/2002 reprezintă in acest caz norma juridica speciala in materia contraventiior din domeniul rovinietei, in timp ce O.G.R. 2/2001 este norma juridica generala in materia contravențiilor.
Precizează apelantul că instanța de apel trebuie sa faca aplicarea principiului binecunoscut in drept ca «atunci cand avem o norma juridica speciala si o norma juridica generala, se aplica cu prioritate norma juridica speciala», mai ales ca in acest caz norma generala face trimitere la norma speciala.
Învederează apelantul că, la ora actuala, conducerea vehiculelor pe drumurile publice din Romania fara a deține rovinieta valabila reprezintă una dintre cele mai grave contravenții din domeniul transporturilor rutiere, avand un grad ridicat de pericol social al faptei.
Considera apelantul ca nu este normal, legal si moral sa se inlocuiasca sancțiunea aplicată cu sancțiunea „avertisment” pentru una dintre cele mai grave contravenții din domeniul transporturilor rutiere, cu un grad ridicat de pericol social al faptei și care nu are nici o consecința asupra contravenientei.
Concluzionează apelantul că aceasta contravenție a existat cu adevarat, fapt indubitabil recunoscut si de prima instanta de judecata in cuprinsul sentintei sale, iar un proces verbal de contravenție este un act unilateral de voința conform O.G.R. 2/2001 (legea contravențiilor) ce face dovada pana la proba contrarie si creează prezumtia de adevar, iar in aceasta speța contravenienta nu a adus nici o proba in dovedirea inexistentei contravenției, ci s-a rezumat umil la simple scuze puerile, fara nici o valoare d.p.d.v. juridic.
Raportat la cele prezentate, solicita apelantul admiterea acestui apel asa cum a fost el formulat, modificarea in parte a sentintei apelate in sensul respingerii plângeri ca nefondata si menținerea procesului verbal de contravenție . nr_/05.09.2014 ca fiind temeinic si legal.
Prin întâmpinarea depusă la data de 08 mai 2015, intimata petentă . a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Verificând apelul promovat, în raport cu criticile aduse, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Potrivit art. 6 alin.1 din OG 2/2001, avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică.
În continuare, art. 7 alin.1-3 din același act normativ stipulează că avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale; avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă; avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Ultima teză reglementată de textul de lege este cea în discuție în speță în sensul că, desi OG nr.15/2002 nu prevede sancțiunea avertismentului pentru contravenția reținută în sarcina petentei-apelante, instanța a făcut aplicarea prevederilor art.7 alin.3 și a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru corijarea contravenientei.
Astfel, în cauză, s-a reținut săvârșirea contravenției, respectiv că societatea petentă a circulat fără rovinietă valabilă, numai că, la individualizarea sancțiunii, în mod justificat s-a valorificat depoziția martorului audiat în cauză ce a relevat că s-a intenționat de către conducătorul auto achiziționarea rovinietei de la stația PECO Baia, însă aici sistemul era defect și au fost îndrumați către PETROM Babadag.
Conform art. 21 alin.3 din OG.nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, prin aplicarea dispozițiilor legale învederate, prima instanță a reindividualizat sancțiunea aplicată, tinând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, ceea ce conturează și un pericol social redus în circumstanțele date, fiind suficient a se aplica sancțiunea avertismentului, situație permisă de legea cadru în materia contravențiilor, după cum s-a învederat, și neinterzisă expres prin legea specială.
Având în vedere aspectele prezentate, cum motivele invocate nu sunt întemeiate, Tribunalul va respinge apelul declarat în cauză, păstrând hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.451 și urm.NCPC, se va dispune obligarea apelantei la plata către intimate a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel compuse din onorariul avocatului angajat al cărui cuantum a fost însă redus față de complexitatea cauzei și implicit complexitatea pregătirii cauzei, durata soluționării apelului și lipsa oricărui probatoriu în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul I.S.C.T.R -I. TERITORIAL NR.2 cu sediul procesual ales în C., ., nr.2, ..C., împotriva sentinței civile nr.27/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimata petentă . cu sediul în C., ., jud.C., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.27/27-01-2015 a Judecătoriei Babadag ca legală și temeinică.
În temeiul art.451 și urm.NCPC
Obligă apelanta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
În conf.cu art.426 alin.4 NCPC,
pentru judecător aflat în CO,
semnează președintele completului
Jud. fond CA
Red./tehn.jud.ACD/22-06-2015
4 ex./.>
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 450/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 401/2015.... → |
|---|
