Plângere contravenţională. Decizia nr. 443/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 941/179/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 443/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - petent C. M., cu domiciliul în ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 15 din data de 27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelantul – petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, timbrat, precum și că intimatul a depus întâmpinare ce a fost comunicată apelantului, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în apel pentru dezbateri.
Apelantul C. M. având cuvântul în apel pentru dezbateri solicită anularea procesului verbal de contravenție motivat de faptul că agentul constatator nu a menționat posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ.
În concluzie, apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Văzând că nu mai sunt motive de amânare instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 06.10.2014 și înregistrată sub nr._, petentul C. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 02.10.2014 întocmit de către I. T. – Post Poliție M. K., potrivit O.G. 2/2001.
În fapt, petentul a susținut că, pentru a se întreține, fiind absolvent de liceu în 2014 și neavând loc de muncă, la data de 02.10.2014, a condus autoturismul_, proprietatea lui A. I. M. din Babadag, pe care l-a împrumutat pentru a merge la piața din Babadag cu legume, fără a avea cunoștință că asigurarea obligatorie este expirată, deși proprietarul a reînnoit-o în aceiași zi.
A mai susținut că a rulat pe DJ229 pe relația Zebil - Babadag și nicidecum T. – Babadag, așa cum agentul constatator a menționat în procesul verbal.
În ceea ce privește centura de siguranță, s-a susținut că atât el cât și sora sa C. L. o purtau pe timpul deplasării.
În consecință s-a solicitat anularea procesului verbal de contravenție din cauza că agentul constatator nu a menționat posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumate de minimul amenzii prevăzute de actul normative, conform art.16 al.1 din Ordonanța nr.2/2001, iar potrivit art.28 al.1 din aceeași act normativ, această posibilitate trebuie menționată în mod expres.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Babadag, motivat de faptul că fapta a fost săvârșită pe DN22/E87 - DJ 229 T., județul T., iar în conformitate cu prevederile Ordonanței nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competentă să judece cauza este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, respectiv Judecătoria T..
Pe fond, s-a solicitat respingerea plângerii reclamantului ca nefondată și menținerea procesului - verbal . nr._ din 02.10.2014 ca temeinic și legal din următoarele motive: procesul - verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, iar faptele au fost constatate și sancțiunile au fost aplicate direct de către agentul constatator, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr. 15 din data de 27 ianuarie 2015 a respins plângerea contravențională.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 02.10.2014 emis de I. T. – Post Poliție M. K., petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.48 din Legea nr. 136/1995, sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.36 alin.1 din O.U.G. 195/2002 R, precum și măsura complementară de reținere a certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, conform art. 112 alin. 1 lit. s din OUG 195/2002 rep., reținându-se că la data de 02.10.2014 în jurul orei 06,35, în intersecția DN22 E87 - DJ 229, petentul a condus autoturismul marca SEAT, cu numărul de înmatriculare_, pe DN22-E87, direcția T. către Babadag, având valabilitatea asigurării RCA obligatorie expirată din 07.08.2014. De asemenea, petentul nu a purtat centura de siguranță pe timpul deplasării.
S-a mai reținut că procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent, la rubrica alte mențiuni, fiind consemnat „recunosc faptele comise”, mențiune însușită de către petent prin semnătură.
Sub aspectul temeiniciei actului sancționator, instanța a stabilit că faptele reținute în sarcina petentului întrunesc elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare al OUG 195/2002 și HG 1391/2006 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procedurale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful 2 al art.6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că această circumstanță nu trebuie absolutizată, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la situația inacceptabilă de a admite de plano, toate plângerile contravenționale, deși, procesul verbal este temeinic încheiat.
Instanța a mai reținut că faptele reținute în procesul verbal atacat au fost constatate de către agentul constatator prin propriile simțuri, procesul verbal făcând dovada situației de fapt reținute până la proba contrară, acesta având forță probantă prin el însuși și constituind o dovadă a situației de fapt reținută și a vinovăției petentului.
Din raportul întocmit de agentul constatator Lavro G. din cadrul I.P.J. T. – Post Poliție M. K. reiese că la data de 02.10.2014, fiind în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, în cadrul acțiunii organizate la nivelul Postului de Poliție M. K. al I.P.J. T. ce avea ca drept scop depistarea și sancționarea abaterilor comise de către conducătorii auto la regimul silvic și cel rutier, a acționat împreună cu agent șef de poliție A. G. în intersecția D.N. 22 (E(87) - D.J. 229, ocazie cu care la orele 06:35 a observat autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ care se deplasa pe DJ 229 și a virat stânga pe D.N. 22(E87) către oraș Babadag, județ T. și întrucât conducătorul acestui autoturism nu purta centura de siguranță i-a adresat semnal regulamentar de oprire cu bastonul reflectorizant, conducătorul oprind autoturismul corespunzător pe D.N. 22(E87).
În urma verificării efectuate a autoturismului în baza de date de date CEDAM a constatat faptul că autoturismul în cauză avea valabilă polița RCA obligatorie valabilă până la data de 06.08.2014, inclusiv.
În combaterea temeiniciei situației de fapt reținute prin actul sancționator atacat, petentul nu a înțeles să propună probe, astfel încât instanța a reținut că prezumția relativă de adevăr a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Întrucât în cauză organul constatator a probat fără dubiu faptele reținute în sarcina petentului, iar acesta nu a reușit să administreze probe în combaterea temeiniciei situației de fapt reținute, instanța a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției este legal și temeinic.
Analizând legalitatea sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.
În cauză individualizarea sancțiunii reflectă dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei săvârșite de petent, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii, agentul constatator orientându-se de altfel în aplicarea sancțiunii spre limita minimă ce sancționează contravențiile reținute, aplicând petentului amenda în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 48 din Legea nr. 136/1995 și sancționată potrivit art. 64 din Legea nr. 136/1995.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a respins plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petentul C. M..
A arătat apelantul că, fiind absolvent de liceu în 2014 și neavând loc de muncă, a condus autoturismul_, proprietatea lui A. I. M. din Babadag, pe care l-a împrumutat pentru a merge la piața din Babadag cu legume, fără a avea cunoștință că asigurarea obligatorie este expirată, deși proprietarul a reînnoit-o în aceiași zi.
A mai susținut că a rulat pe DJ229 pe relația Zebil - Babadag și nicidecum T. – Babadag, așa cum agentul constatator a menționat în procesul verbal.
În ceea ce privește centura de siguranță, s-a susținut că atât el cât și sora sa C. L. o purtau pe timpul deplasării.
În consecință s-a solicitat anularea procesului verbal de contravenție motivat de faptul că agentul constatator nu a menționat posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumate de minimul amenzii prevăzute de actul normativ, conform art.16 al.1 din Ordonanța nr.2/2001, iar potrivit art.28 al.1 din aceeași act normativ, această posibilitate trebuie menționată în mod expres.
Apelantul a mai solicitat și aplicarea prevederilor art. 7 raportat la art.5 din OG nr.2/2001 în caza căruia instanța poate dispune înlocuirea sancțiuni amenzii cu cea a avertismentului.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată următoarele:
În speță, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/2.10.2014 I. T.- Postul de Poliție M. K. apelantul petent C. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei și avertisment pentru încălcarea dispozițiilor art. 48 alin.1 din Lg. 136/1995 și art. 36 alin.1 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa că în ziua de 2.10.2014 a condus autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui A. I. M. din Babadag, având valabilitatea asigurării RCA obligatorie expirată din 7.03.2014. S-a mai reținut și că petentul nu purta centura de siguranță pe timpul deplasării.
Apelantul petent a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, în plus depunând la dosar în copie polița de asigurare RCA emisă la data de 2.10.2014 pe numele lui A. I.-M., cu valabilitate de 1 an .
Ca urmare, instanța de control judiciar reține că faptele contravenționale există și au fost săvârșite de petent, cu vinovăția cerută de lege, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției în ambele cazuri, așa cum aceasta este definită de art. 1 din OG nr.2/2001.
Cu toate acestea, instanța constată că prima instanță nu a realizat o analiză riguroasă a pericolului social al faptei prevăzute de art. 48 din Lg. nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Analiza pericolului social în materie contravențională este o chestiune care ține de aspectele specifice acestei proceduri și care implică luarea în considerare a unor dispoziții legale speciale în această materie.
Astfel, în raport de prevederile art.5 și 21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea care trebuie aplicată unui contravenient trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, adică să se țină cont de împrejurările de săvârșire, modul și mijloacele folosite, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
În aprecierea acestor elemente, instanța va avea în vedere faptul că petentul este în vârstă de doar 20 ani, este absolvent de liceu din anul 2014, nu are loc de muncă, autoturismul pe care îl conducea nu este proprietatea sa, iar deplasarea la momentul constatării faptei s-a realizat în scopul vânzării unor legume în piața agroalimentară din Babadag pentru a-și câștiga existența.
În cauză, în raport de toate aceste elemente,se apreciază că atingerea adusă relațiilor sociale care reglementează siguranța traficului rutier este foarte redusă, o astfel de faptă fiind lipsită prin conținutul său concret de importanță, astfel că solicitarea apelantului de reapreciere a pericolului social al faptei în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 48 din Lg. nr. 136/1995 urmează a fi admisă.
Față de toate aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC, instanța va admite apelul, va modifica în tot sentința apelată în sensul că va admite în parte plângerea contravențională și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Conform art. 453 alin.1 NCPC, instanța va obliga intimatul să plătească în favoarea apelantului suma de 40 lei reprezentând cheltuieli de judecată pentru fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - petent C. M., cu domiciliul în ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 15 din data de 27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
Modifică în tot sentința apelată în sensul că admite în parte plângerea contravențională și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Obligă intimatul să plătească în favoarea apelantului suma de 40 lei reprezentând cheltuieli de judecată pentru fond și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.C.A.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/22.06.2015
Tehnored.gref.B.F.V./22.06.2015/4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 401/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 441/2015. Tribunalul... → |
|---|
