Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 740/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 5472/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.740
Ședința publică din data de 22 septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A. Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta U. A. TERITORIALĂ – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU – prin Primar, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea și sediul procesual ales la Cabinet de Avocat T. G. din Tulcea, .. 54, județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.863/25.03.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect acțiune în răspundere contractuală, in contradictoriu cu intimata-pârâtă M. A., domiciliată în Tulcea, ., ., .> La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat av. T. G. in calitate de aparator al apelantei si intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de sustinerea partilor ca nu mai au alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Aparatorul apelantei, avand cuvantul in apel, solicita admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Intimata se legitimeaza cu C.I. ., nr._ și solicită respingerea apelului ca nefondat.
TRIBUNALUL:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 31.07.2014, sub nr._, reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR a chemat in judecata pe parata M. A., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtei la plata sumei totale de 6.944 lei reprezentand prejudiciul produs prin neexecutarea contractului de închiriere nr. 222/04.12.2004, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.863/25.03.2015 Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 2.024 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011; a respins cererea formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu prin PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta M. A. pentru suma de 2.024 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011, ca fiind lipsită de interes.
Totodată a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta la plata sumei de 4.180 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 09.12.2014, și s-a dispus eșalonarea plății începând cu luna aprilie 2015, în 6 tranșe lunare fiecare în cuantum de 697 lei, scadente la data de 20 a fiecărei luni, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data de 10.12.2014 până la data plății efective; a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 2.302 lei majorări de întârziere pentru perioada 01.10.2011 – 09.12.2014, ca nefondată și s-a luat act de faptul că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
În ceea ce priveste legea aplicabilă contractului de închiriere nr. 222/04.12.2004, s-a reținut ca a fost încheiat în anul 2004, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”
Cum contractului de închiriere nr. 222/04.12.2004 este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, atunci codul civil 1864 este legea aplicabila inclusiv în materia executării si încetării contractului.
S-a arătat de către prima instanță că prin contractul de închiriere nr. 222/04.12.2004, parata M. A. a închiriat locuința situată în Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, compusă din 3 camere, în suprafață de 40,80 mp, și dependințe în suprafață de 26,60 mp, pentru o chirie lunară de 262.000 lei ROL, până la 01.05.2009 (filele 8-10), ulterior fiind încheiat actul adițional nr.G/7519/14.09.2009 prin care s-a prelungit termenul contractului de închiriere până la data de 14.04.2014.
În ceea ce priveste excepția lipsei de interes pentru suma de 2.024 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța de fond a admis-o pentru următoarele considerente:
Exceptia lipsei de interes a cererii are natura unei exceptii de fond, peremptorii, deoarece priveste exercitiul dreptului la actiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii. Interesul reprezinta folosul practic urmarit prin introducerea unei actiuni în justitie si este o conditie de exercitiu a acesteia.
S-a mai arătat de către prima instanță că reclamanta a apreciat ca până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a constituit dosarul de executare silita nr. 2009-_, emitând titluri executorii si somații conform OG nr. 92/ 2003 (filele 43-45).
În cauza, reclamanta detine deja titluri executorii împotriva pârâtului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei actiuni în justitie pentru obtinerea unui alt titlu executoriu (hotarâre judecatoreasca), cu privire la aceeasi suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta actiune este lipsita de interes pentru suma de 2024 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat.
Instanța de fond a apreciat că nu poate trece peste interpretarea data de către reclamanta creanțelor sale anterior datei de 01.10.2011, deoarece pârâta are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv daca pretențiile au sau nu natura fiscala, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce priveste posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța de fond a mai arătat că nu poate reține decât că, la acest moment, reclamanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Prin urmare, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta, respectiv pentru suma de 4.180 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 09.12.2014, creanța rezultând din contract, respectiv din neplata prețului chiriei timp de mai mult de 3 luni consecutive, potrivit art.II din contract, așa cum rezultă din fisa de rol depusa, pârâta nefăcând dovada plății.
Instanța de fond a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta pentru suma de 2.302 lei debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 09.12.2014, debit reprezentând penalități de întârziere pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din adresa din 12.12.2014 (fila 59), debitul de 2.302 lei reprezintă majorări de întârziere pentru perioada 01.10._14.
A mai susținut prima instanță că din cuprinsul contractului de închiriere nr. 222/04.12.2004 nu rezultă cuantumul penalitatilor, art. II alin.3 din contract aratând că se datoreaza majorări de întârziere potrivit normelor legale in vigoare.
În ceea ce priveste existența vreunei hotărâri de consiliu local prin care să se stabilească cuantumul penalităților, reclamanta nu a depus decât HCL nr. 36 din 27.02.2014 prin care se arată că se menține nivelul majorării de întârziere de 2% /lună, însă aceasta dispoziție are efecte pentru viitor, nefăcându-se dovada, a unui act normativ care să prevadă cuantumul penalităților pentru sumele restante anterior anului 2014.
Între părți au luat naștere raporturi juridice civile, în baza cărora pârâta, în schimbul folosinței spațiului închiriat, și-a asumat obligația de a plăti chiria prevăzută în contract.
Chiria astfel stabilită are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al Consiliului Local al Municipiului Tulcea, iar din momentul în care se datorează, aceeași chirie reprezintă o creanță bugetară de încasat la bugetul local.
Prin consecință, astfel de venituri nu pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale, în sensul prevederilor OG 92/24.12.2003, întrucât: 1) între părți nu s-a încheiat un raport juridic fiscal; 2) nici una dintre părți nu are calitatea de organ fiscal; 3) chiria convenită contractual este doar o categorie, lato sensu, a creanțelor bugetare, ca și creanța fiscală, dar nu are regimul juridic similar al acesteia din urmă.
A pune semnul egalității între sumele datorate cu titlu de chirie și cele datorate sub titlu de creanță fiscală (impozitul, taxa, acciza, etc), ar conduce la calificarea juridică greșită a izvorului obligației juridice. Astfel, în timp ce redevența își află sediul material în convenția părților, reglementată în cauză de norme de drept privat, creanța fiscală își are sediul de reglementare în acte normative de drept public.
Prin urmare, a apreciat prima instanță că prestațiile la care s-au obligat părțile prin contract, inclusiv prestația ce vizează cuantumul chiriei și termenul de exigibilitate al acesteia sunt supuse regimului juridic de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta U. A. TERITORIALĂ – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU – prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată apelanta-reclamantă că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până la anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume și consideră că soluția instanței este nelegală.
Învederează apelanta-reclamantă că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse Codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, consideră apelanta-reclamantă că sumele individualizate până la 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită, în anul 2014, ar rămâne imposibil de recuperat.
Arată apelanta-reclamantă că într-o motivare a Tribunalului Tulcea s-a arătat faptul că titlul executoriu emis de către organul de executare este doar un act de executare și nu un titlu executoriu în sensul art. 372 din vechiul cod de procedură civilă și consideră că titlul executoriu deținut nu este un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executării silite reglementate de codul de procedură fiscală, iar împrejurarea că actele de executare nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare nu echivalează cu lipsă de interes a acțiunii sale de a i se recunoaște dreptul de creanță printr-o hotărâre judecătoreasă în temeiul căreia să pornească executarea silită în eventualitatea în care debitorul nu și-ar îndeplini obligația de plată de bună voie cu atât mai mult cu cât, cale contestației la executare nu-i este accesibilă întrucât nu are calitatea de persoană interesată în sensul art. 172 cod proc. fiscală.
Pentru aceste considerente, apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului pentru suma de 3251 lei reprezentând debit până la data de 30.09.2011.
În ce privește majorările de întârziere, consideră că o altă majorare decât cea de 2% nu se poate aplica din moment ce aceste redevențe din raporturi juridice contractuale comportau regimul juridic al creanțelor fiscale.
Mai arată apelanta că instanța de fond, fără a avea acordul reclamantei, a dispus eșalonarea plății debitului, începând cu luna aprilie 2015, dar nici până în prezent nu a achitat debitul.
În termen legal, intimata M. A. a formulat întâmpinare, la care a anexat, în copie, chitanța ., nr._/30.04.2015, solicitând analizarea documentelor atașate și a se dispune în acord cu acestea.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
In ceea ce privește critica referitoare la lipsa de interes a acțiunii promovată de reclamantă, cu privire la capătul de cerere privind plata sumei de 2024 lei, instanța o apreciază ca fiind neintemeiată.
. îndreptată împotriva pârâtei M. A., a vizat obligarea acesteia la plata sumei de 6944 lei, reprezentând prejudiciul adus prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr.222 din 04.12.2004 precum și a majorărilor de 2% / lună de întârziere calculate pentru acest debit, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Din înscrisurile depuse a rezultat însă că, reclamanta a emis acte de executare împotriva pârâtei, in perioada 01.10.2011 – 09.12.2014, respectiv somații, titluri executorii și procese verbale prin care a calculat majorări de întârziere pentru suma totală de 2.024 lei, cu titlu de chirie locuință proprietate de stat și majorări aferente, constituindu-se dosarul de executare silită nr. 2009 –_/29.10.2009.
In consecință, obținerea unor alte titluri executorii, respectiv a hotărârii judecătorești ce s-ar pronunța in prezenta cauză, referitor la creanța pentru care există deja titluri executorii, este lipsită de interes, atâta timp cât reclamanta are posibilitatea de a-și recupera suma datorată in procedura de executare silită.
Față de aceste considerente, acest motiv de critică apare ca fiind neîntemeiat, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală sub acest aspect.
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel referitor la calificarea majorărilor de întârziere ca obligații bugetare și nu debite fiscale, precum și cu privire la procentul de 2% pe lună calculate la debitul principal, nici aceasta nu este întemeiată.
Prin acțiunea introductiva reclamanta a solicitat plata majorarilor de intarziere de 2% pe lună aferente debitului datorat, de la data introducerii cererii si pana la data platii efective.
Instanta de fond in mod corect pe baza inscrisurilor administrate in cauza, respectiv prevederile Contractului de inchiriere intervenit intre parti precum si Hotararea Consiliului Local nr.36/27.02.2014 a apreciat ca majorarea de intarziere prevazuta prin aceasta hotarare poate avea efecte ulterior adoptarii acestuia, respectiv dupa data de 27.02.2014.
Cum intre cele doua parti nu au existat raporturi juridice fiscale, chiria datorata nu poate fi considerata decat ca o obligatie bugetara și la fel si majorarea de intarziere aferenta acesteia.
In consecinta, in mod corect s-a retinut ca majorarile de intarziere nu pot fi calculate decat in cuantum de 2% pe luna incepand cu data de 10.12.2014 si pana la data platii efective.
De asemenea, esalonarea platii debitului a fost acordata la cererea formulata de parata la data de 25.03.2015 avand in vedere si situatia invocata de aceasta, de imposibilitatea achitarii sumelor datorate in integralitatea lor ..
Față de considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 480 Cod proc. civ., se va respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta U. A. TERITORIALĂ – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU – prin Primar, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea și sediul procesual ales la Cabinet de Avocat T. G. din Tulcea, .. 54, județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.863/25.03.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, in contradictoriu cu intimata-pârâtă M. A., domiciliată în Tulcea, ., ., ..
Păstrează hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. Șurculescu V. A. P. L.
Jud.fond.L.M.G.
Red.jud.V.A./30.09.2015.
Tehnored.gref.P.L./30.09.2015/4ex.
.>
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 742/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 672/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
