Plângere contravenţională. Decizia nr. 724/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 724/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 5895/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 724/2015
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Judecător: D. N.
Grefier: G. V. V.
S-a luat în examinare apelul declarat de către apelantul-petent B. I., cu domiciliul în O., ., ., împotriva sentinței civile nr.700 din data de 13.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /327/2014, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. N. pentru apelantul-petent, în baza împuternicirii avocațiale nr.19/2015 (fila 23), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-au depus relațiile solicitate ISCTR – I. Teritorial 2 și Consiliului Județean Tulcea – Biroul Autoritatea Județeană de Autorizare Transport Public și Exploatarea Rețelei de Drumuri, după care:
Față de declarația apărătorului apelantului-intimat că nu mai are cereri de formulat și nici explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Avocat C. N. pentru apelantul-petent, având cuvântul în apel, arată că, din probele administrate rezultă că nu există nici o solicitare formulată de agentul constatator către Consiliul Județean Tulcea sau către ISCTR – I. Teritorial în vederea prezentării la fața locului a unui cântar autorizat pentru a se efectua cântărirea masei autoutilitarei în condițiile prevăzute de lege. Din adresa înaintată la dosar de Consiliul Județean Tulcea nu rezultă că s-ar fi solicitat intervenția vreunui mijloc de transport care să procedeze la cântărirea masei autoutilitarei. Agentul constatator nu putea să procedeze la cântărirea autoutilitarei.
Față de cele susținute și având în vedre și motivele de apel, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii formulată împotriva procesului-verbal ._/24.07.2014 și, pe cale de consecință, anularea acestuia, în principal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Instanța reține apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 14.08.2014 sub nr._, petentul B. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimat a Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, în principal – anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 24.07.2014, iar în subsidiar – înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Prin sentința civilă nr. 700 din data de 13.03.2015 Judecătoria Tulcea a respins plângerea contravențională, ca nefondată și a menținut procesul-verbal . nr._ din data de 24.07.2014, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, ca fiind legal și temeinic.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._ din data de 24.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 15.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 61 alin. (1) lit. o) din O.G. nr. 43/1997.
Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 24.07.2014, în jurul orei 19:52, pe DJ 222C, km 61+500 m, petentul a condus autoutilitara marca M. cu numărul de înmatriculare_, cu semiremorca SCHITZ cu numărul de înmatriculare_, transportând piatră brută . cariera din localitatea Mahmudia, județul Tulcea către localitatea N. B., județul C. și a refuzat să supună vehiculul verificării prin cântărire. S-a reținut, de asemenea, că petentul a refuzat să însoțească personalul de control în vederea cântăririi autovehiculului.
Instanța a mai reținut că petentul a semnat procesul-verbal, fiind consemnate și obiecțiunile acestuia (nu am refuzat cântarul, neavând cântar autorizat; nu sunt de acord cu cele consemnate).
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
Prima instanță a respins susținerile petentului privind descrierea insuficientă a faptei săvârșite, apreciind că mențiunile agentului constatator sub acest aspect sunt în acord cu dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța de fond a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții, deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia, reținând că în același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut –din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție – cu condiția ca statul să asigure respectarea limitelor rezonabile în raport de importanța scopului urmărit dar și a dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
A mai reținut instanța că forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței).
A arătat judecătorul fondului că raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal se încadrează, prin prisma caracterului relativ al acesteia, în limite rezonabile de natură să asigure respectarea garanțiilor instituite de art. 16 și art. 17 din actul normativ indicat.
A mai arătat instanța că potrivit art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, sarcina instanței de judecată fiind aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța a avut în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
A arătat judecătorul fondului că prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Coroborând înregistrarea video cu buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 08.04.2014 (din care reiese că aparatul radar utilizat pentru înregistrarea audio-video a petentului îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005), prima instanță a apreciat că, dincolo de orice îndoială, că în cauză a fost făcută dovada situației de fapt reținute de agentul constatator.
Instanța a reținut că potrivit înregistrării video depuse la dosar, petentul a refuzat să însoțească organele de poliție în vederea verificării vehiculului prin cântărire, motivat de faptul că nu exista în zonă un cântar autorizat, însă a considerat că. aprecierea personală a acestuia cu privire la legalitatea efectuării cântăririi nu poate constitui un motiv de natură să justifice încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. o) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.
Prin urmare, judecătorul primei instanțe a considerat că eventualele obiecțiuni ale petentului în privința modalității de efectuare a cântăririi sau a utilizării unui cântar neautorizat puteau fi consemnate ulterior, în cazul în care ar fi fost efectiv constatate nereguli sub acest aspect.
Instanța a apreciat, astfel, că petentul nu era îndreptățit să considere, în mod legitim, că solicitarea organului constatator viza efectuarea cântăririi în alte condiții decât cele expres prevăzute de lege, cât timp acesta a refuzat să permită realizarea efectivă a procedurii.
În opinia instanței, obligația petentului – în calitate de conducător auto – se limita, conform art. 61 alin. (1) lit. o) din O.G. nr. 43/1997, la însoțirea vehiculului personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, iar în acest sens instanța a reținut dispozițiile art. 60 alin. (3) din O.G. nr. 43/1997, potrivit cărora în cazul în care locul prevăzut la alin. (2) nu permite efectuarea controlului privind respectarea prevederilor prezentei ordonanțe, în condiții impuse de echipamente de control și de siguranță rutieră, vehiculul supus controlului va fi deplasat, în prezența personalului cu atribuții de control, pe cheltuiala persoanei responsabile prevăzute la art. 41 alin. (10), până în cel mai apropiat spațiu care permite efectuarea verificărilor, precum și dispozițiile art. 61 ind. 2 din același act normativ, potrivit cărora constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea prevederilor prezentei ordonanțe se fac de către: a) personalul împuternicit în acest scop de Ministerul Transporturilor, prin ordin al ministrului; b) personalul împuternicit în acest scop de administratorii drumurilor de interes județean și de interes local, potrivit competențelor stabilite conform legii; c) ofițerii și agenții de poliție rutieră, după caz, în lipsa personalului prevăzut la lit. a) și b).
Prin urmare, instanța a reținut că având în vedere aceste dispoziții legale, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea prevederilor O.G. nr. 43/1997 nu necesită prezența imperativă la fața locului a unui echipaj format din reprezentanți ai Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, ofițerii și agenții de poliție rutieră, având – în lipsa personalului I.S.C.T.R. – competența de a constata săvârșirea unor astfel de fapte și de a aplica sancțiunile prevăzute de lege.
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar de către petent – în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei cu sancțiunea avertismentului – instanța a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 62 din O.G. nr. 43/1997, conform cărora prevederile art. 60 se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002 și, implicit, ale art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
Astfel, întrucât minimul amenzii prevăzute de legiuitor pentru fapta săvârșită este de 15.000 lei – fiind stabilit astfel, la nivel abstract, un grad ridicat de pericol social în cazul săvârșirii unor astfel de fapte – instanța a apreciată că sancțiunea amenzii asigură în cauză existența unei proporționalități efective între fapta săvârșită și gravitatea sancțiunii aplicate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel petentul B. I., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată apelantul-petent că, în speță, nu a existat un refuz din partea sa și n u s-a opus solicitării organului constatator, și susține că a pus la dispoziția organelor de control toate documentele solicitate în vederea efectuării verificărilor necesare, iar dacă organul constatator nu avea în dotare un cântar autorizat la momentul efectuării controlului, verificarea greutății urma să se realizeze conform documentelor prezentate.
Susține apelantul-petent că în vederea efectuării cântăririi, aceasta se putea realiza de către un cântar autorizat în condițiile legii, și cu informarea sa cu privire la acest aspect esențial, aspect care nu i-a fost prezentat.
Apelantul-petent consideră că solicitarea organului constatator de a se deplasa spre o locație unde în mod clar nu exista o instalație de cântărire autorizată nu poate prezenta relevanță din perspectivele răspunderii contravenționale, întrucât solicitarea a fost formulată cu încălcarea prevederilor legale.
Față de aspectele pe care le-a prezentat, susține apelatul-petent că nu sunt îndeplinite condițiile constitutive ale contravenției reglementate de dispozițiile art. 61 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997 și solicită ca în situația în care instanța va trece peste apărările sale să fie înlocuită amenda în cuantum de 15.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
În apărare, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție se reține că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție, se reține că apelantul-petent a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional și anume că, de 24.07.2014, în jurul orei 19:52, pe DJ 222C, km 61+500 m, petentul a condus autoutilitara marca M. cu numărul de înmatriculare_, cu semiremorca SCHITZ cu numărul de înmatriculare_, transportând piatră brută . cariera din localitatea Mahmudia, județul Tulcea către localitatea N. B., județul C. și a refuzat să supună vehiculul verificării prin cântărire. S-a reținut, de asemenea, că apelantul-petent a refuzat să însoțească personalul de control în vederea cântăririi autovehiculului.
Coroborând înregistrarea video cu buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 08.04.2014 (din care reiese că aparatul radar utilizat pentru înregistrarea audio-video a apelantului-petent îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005), instanța apreciază, dincolo de orice îndoială, că în cauză a fost făcută dovada situației de fapt reținute de agentul constatator.
Potrivit înregistrării video depuse la dosar, apelantul-petent a refuzat să însoțească organele de poliție în vederea verificării vehiculului prin cântărire, motivat de faptul că nu exista în zonă un cântar autorizat.
Sunt neîntemeiate susținerile apelantului-petent sub acest aspect, reținând că aprecierea personală a acestuia cu privire la legalitatea efectuării cântăririi nu poate constitui un motiv de natură să justifice încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. o) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor. Prin urmare, eventualele obiecțiuni ale apelantului-petent în privința modalității de efectuare a cântăririi sau a utilizării unui cântar neautorizat puteau fi consemnate ulterior, în cazul în care ar fi fost efectiv constatate nereguli sub acest aspect.
În mod temeinic prima instanță a reținut că apelantul-petent nu era îndreptățit să considere, în mod legitim, că solicitarea organului constatator viza efectuarea cântăririi în alte condiții decât cele expres prevăzute de lege, cât timp acesta a refuzat să permită realizarea efectivă a procedurii, obligația acestuia – în calitate de conducător auto – limitându-se conform art. 61 alin. (1) lit. o) din O.G. nr. 43/1997, la însoțirea vehiculului personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului.
Vor fi reținute în acest sens dispozițiile art. 60 alin. (3) din O.G. nr. 43/1997, potrivit cărora în cazul în care locul prevăzut la alin. (2) nu permite efectuarea controlului privind respectarea prevederilor prezentei ordonanțe, în condiții impuse de echipamente de control și de siguranță rutieră, vehiculul supus controlului va fi deplasat, în prezența personalului cu atribuții de control, pe cheltuiala persoanei responsabile prevăzute la art. 41 alin. (10), până în cel mai apropiat spațiu care permite efectuarea verificărilor, precum și dispozițiile art. 61 ind. 2 din același act normativ, potrivit cărora constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea prevederilor prezentei ordonanțe se fac de către: a) personalul împuternicit în acest scop de Ministerul Transporturilor, prin ordin al ministrului; b) personalul împuternicit în acest scop de administratorii drumurilor de interes județean și de interes local, potrivit competențelor stabilite conform legii; c) ofițerii și agenții de poliție rutieră, după caz, în lipsa personalului prevăzut la lit. a) și b).
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea prevederilor O.G. nr. 43/1997 nu necesită prezența la fața locului a unui echipaj format din reprezentanți ai Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, ofițerii și agenții de poliție rutieră, având – în lipsa personalului I.S.C.T.R. – competența de a constata săvârșirea unor astfel de fapte și de a aplica sancțiunile prevăzute de lege.
Relativ la cererea formulată în subsidiar de către apelantul petent în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei cu sancțiunea avertismentului, în cauză sunt incidente dispozițiilor art. 62 din O.G. nr. 43/1997, conform cărora prevederile art. 60 se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002 și, implicit, ale art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, și cum minimul amenzii prevăzute de legiuitor pentru fapta săvârșită este de 15.000 lei (art. 61 alin. 1 lit. o) din O.G. nr. 43/_ – fiind stabilit astfel, la nivel abstract, un grad ridicat de pericol social în cazul săvârșirii unor astfel de fapte – sancțiunea amenzii asigură în cauză existența unei proporționalități efective între fapta săvârșită și gravitatea sancțiunii aplicate.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul-petent B. I., cu domiciliul în orașul O., ., ., împotriva sentinței civile nr.700 din data de 13.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /327/2014, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUEȚULUI TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
E. N. D. N.
Grefier,
G. V. V.
Jud. fond. A.M.R.
Redactat jud. D.N./28.09.2015
Tehnoredactat gref. G.V.V./G.R./07.10.2015/4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 54/2015. Tribunalul TULCEA | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 742/2015.... → |
|---|
