Fond funciar. Sentința nr. 54/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 54/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 5918/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.54
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: D. N.
JUDECĂTOR: N. D. G.
Grefier: G. V. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de către recurentul-reclamant M. C. I. domiciliat în municipiul Tulcea, .. 2, ., . civile nr.1166/21.04.2015 din pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimații-pârâți E. I. domiciliat în localitatea Mahmudia, județul Tulcea și C. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MAHMUDIA cu sediul în localitatea Mahmudia
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de av. C. N., în, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru și intimații-pârâți au formulat întâmpinări, comunicate, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și nici explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av. C. N. pentru recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că partea pe care o reprezintă este în vârstă și a comis o eroare atunci când a renunțat la judecată. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța reține recursul în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâții E. I. și C. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MAHMUDIA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea din Hotărârea nr. 96/17.11.2005, a mențiunii „terenul solicitat este deținut conform evidențelor agricole și fiscale din cadrul Primăriei comunei Mahmudia de către numiții M. N. și M. V.”, precum și din înscrisurile care au stat la baza emiterii hotărârii mai sus menționate și din actele subsecvente eliberate ulterior, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în anul 1915, tatăl său, numitul M. C., a moștenit de la bunicul său, numitul M. N., un teren intravilan având suprafața de 3900 mp., în ., împreuna cu mama reclamantului au construit o casă de locuit. Mai arată că, ulterior, pe aceeași suprafață de teren și-au construit case și fratele reclamantului, numitul M. G., precum și sora acestuia, numita M. Aftinia. A mai arătat că în calitate de moștenitor legal al părinților săi, a solicitat și obținut, din suprafața de 2000 mp. cumpărată de către părinții reclamantului în anul 1931, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1300 mp., sens în care s-a emis titlul de proprietate nr._/14.02.1995. A mai precizat faptul că, din suprafața de 2000 mp., o suprafață de 389 mp. este deținută de către numitul M. G., nepot din partea sorei reclamantului, precizând faptul că din suprafața totală de 2000 mp. rămâne o suprafață de 311 mp, pentru care nu s-a emis titlu de proprietate.
La data de 21.04.2015, reclamantul personal, în temeiul art. 406 N.C.proc.civ., în ședință publică, a învederat faptul că formulează cerere de renunțare la judecată în prezenta cauză.
Prin sentința civila nr. 1166/21.04.2015 Judecătoria Tulcea a luat act, in temeiul art. 406 N.c.proc.civ., de renunțarea reclamantului la judecata cererii.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut cu privire la cererea de renunțare următoarele:
Potrivit alin. 1 al art.406 N.C.pr.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. Conform alin.2, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială, iar potrivit alin.3, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 N.C.pr.civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) N.C.pr.civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Instanța a reținut ca în cauză reclamantul a formulat, în temeiul art. 406 N.C.proc.civ., la data de 21.04.2015, verbal, în fața instanței de judecată, cererea de renunțare la judecarea întregii cereri de chemare în judecată.
Întrucât consfințirea acestui drept nu este condiționată în cauză de acordul celeilalte părți, conform art. 406 alin. (2) N.C.pr.civ., deoarece cererea de renunțare a fost făcută după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, dar înainte de primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța a dat efect actului de dispoziție al părții, pronunțând o hotărâre potrivit art. 406 alin. (6) N.C.pr.civ.
Potrivit. art. 406 alin. 4 Noul Cod de proc. civilă, dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
In speță, având în vedere faptul că reclamantul, fiind prezent personal la termenul de judecată din 21.04.201 și legitimat de către instanță, în ședință publică, a învederat verbal faptul că înțelege să renunțe la judecată în prezenta cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se lua act de renunțare la judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul M. C. I..
Arata recurentul ca este o persoana in vârsta, ca nu are pregătire juridica si ca nici nu mai aude bine. Din aceste motive a angajat un avocat care a redactat cererea de chemare in judecata prin care a solicitat anularea Hotararii nr. 96/17.11.2005 a Comisiei Comunale de Fond Funciar Mahmudia care a făcut obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Tulcea. Mai arata recurentul ca dosarul nr._ a devenit inexplicabil dosarul de fata, lucru care l-a derutat.
Arata in continuare recurentul ca la data de 03.11.2014 a angajat un avocat care sa redacteze si sa sustina cererea de chemare in judecata prin care solicita sa se dispună anularea certificatelor de moștenitor nr.193/29.04.1980 si nr. 474/27.05.1993. Ulterior avocatul i-a comunicat ca o sa solicite instanței suspendarea judecații dosarului de fata pana la soluționarea definitiva a dosarului prin care a investit instanța cu soluționarea cererii de anulare a celor doua certificate de moștenitor.
La data de 21.04.2015 când a fost termen de judecata in dosarul de fata recurentul a inteles ca este vorba despre dosarul in care a solicitat anularea certificatelor de moștenitor. Fiind in eroare recurentul a renunțat la judecata cererii.
Examinând hotărârea atacata tribunalul retine ca recursul este nefondat.
Recurentul nu si-a întemeiat in drept recursul pe vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) c.proc.civ. insa din expunerea motivelor acestuia instanța retine ca, acestea se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 c.proc.civ. potrivit cu care:
(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Recurentul sustine ca a fost in eroare cu privire la obiectul cauzei de fata, respectiv ca a inteles ca este vorba despre un alt dosar, cu un alt obiect, insa se si contrazice in susțineri. Astfel, pe de o parte arata ca in cauza de fata intenționa sa solicite suspendarea judecării cauzei pana la soluționarea dosarului având ca obiect anularea certificatelor de moștenitor iar, pe de alta parte arata ca știa ca la data de 21.04.2015 urma sa se judece dosarul in care a solicitat anularea Hotaraarii nr. 96/2005 a Comisiei comunale de fond funciar Mahmudia si nu cel privind anularea certificatelor de moștenitor.
Art. 406 c.proc.civ. reglementează conditiile in care poate opera renunțarea reclamantului la judecata, aceasta reprezentând un act procesul de dispoziție.
Reclamantul fiind cel care a inițiat demersul judiciar, este firesc sa aibă dreptul de a renunța la judecata, fara vreo obligație de a justifica in vreun fel manifestarea sa de voința si fara vreo constrângere de ordin temporal in privința acesteia.
Cererea făcuta personal de reclamant se sustine fie verbal in ședința, fie prin cerere scrisa. In asemenea cazuri, reclamantul trebuie sa aibă capacitate procesuala de exercițiu deplina sau, in cazul celui lipsit de capacitate procesuala de exercițiu sau cu capacitate procesuala de exercițiu restrânsa, trebuie respectate condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) NCPC privind limitele reprezentării legale a acestor persoane.
In speța reclamantul a fost prezent personal in instanța si asistat de avocat, cu împuternicire avocațiala depusa la dosarul cauzei, la termenul de 21.04.2015, când a formulat in ședința publica cerere de renunțare la judecata.
Instanța a procedat la identificarea reclamantului pe baza cartii de identitate si a rămas in pronunțare asupra cererii de renunțare.
Nu s-a făcut dovada in speța ca reclamantul nu ar avea capacitate procesuala de exercițiu sau de capacitate procesuala de exercițiu restrânsa, ca nu a formulat in instanța cererea de renunțare la judecata, sau ca a fost constrâns sa formuleze aceasta cerere.
Prin urmare, se constata ca nu sunt motive de reformare a hotararii atacate astfel ca in temeiul art. 496 c.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant M. C. I. domiciliat în municipiul Tulcea, .. 2, ., . civile nr.1166/21.04.2015 din pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimații-pârâți E. I. domiciliat în localitatea Mahmudia, județul Tulcea și C. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MAHMUDIA cu sediul în localitatea Mahmudia, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. N. D. N. N. D. G.
Grefier
G. V. V.
Tehnored.jud. N.E./01.10.2015
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 795/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 724/2015. Tribunalul... → |
|---|
