Contestaţie la executare. Decizia nr. 829/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 829/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 829/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 829
Ședința publică de la data de 14 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-contestator
N. P., cu domiciliul în ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1600 din 25 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”contestație la executare„ în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..n., județul C..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 07 octombrie 2015 și, ulterior la data de 14 octombrie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
La data de 22.12.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ contestația la executare formulată de contestatorul N. P., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., împotriva formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 354/2014 al B.E.J. B. A..
În motivarea în fapt, contestatorul a arătat că a fost obligat la plata sumei de 28 Euro, reprezentând contravaloare tarif despăgubiri. A apreciat contestatorul că nu se putea pune în executare tariful de despăgubire pe care o lege mai favorabilă l-a desființat, în referire la Legea nr. 144/2002. A mai susținut contestatorul că din conținutul procesului-verbal de comunicare agentul procedural nu se poate identifica.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat în termen procedural întâmpinare.
La solicitarea primei instanței s-au înaintat actele dosarului execuțional nr. 354/2014 al B.E.J. B. A..
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.1600 din 25 mai 2015 a respins contestația la executare formulată de contestatorul N. P., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., ca nefondată.
Pentru a se pronunț în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut în esență că în cauză nu s-a făcut dovada formulării unei plângeri contravenționale împotriva procesului-verbal de sancționare raportat la obligația de plată a contravalorii tarifului de despăgubire stabilit.
A reținut primă instanță că potrivit art. 37 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din același act normativ, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin O.G. nr.15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate. Distinct de sancțiunile contravenționale, prevederile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de despăgubire, o anumită sumă de bani în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinietă.
A mai reținut prima instanță că tariful de despăgubire supus executării și aplicat prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 19 decembrie 2011 nu a fost contestat în instanță, astfel că nu s-a anulat prin efectul dispozițiilor legale menționate.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel contestatorul N. P., criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelantul că, în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că Decizia nr.385/2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea O.G.nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România este aplicabilă în speța de față. La ultimul termen de judecată s-a arătat că, prin Decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că procesele-verbale de contravenție ce constată și sancționează fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă transmise pe hârtie, sunt nule în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Î.C.C.J. a admis recursul privind interpretarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Cu toate acestea, instanța de fond nu a avut in vedere aceasta decizie, pronunțând o hotărâre contradictorie deciziei sus-menționate.
De asemenea, a mai arătat apelantul că, deși a fost obligat la plata sumei de 28 euro reprezentând c/val tarif despăgubiri (lipsa rovinietei), respectiv 280 lei reprezentând cheltuieli de executare, somație este nefondată motivat de faptul că în anul 2012 s-a abrogat acest tarif de despăgubire. Prin urmare în anul 2014 nu se poate pune în executare un astfel de tarif de despăgubire, pe care o lege mai favorabilă l-a desființat. Constituția României, în articolul 1, stipulează că in cazul legii contravenționale și penale se va aplica întotdeauna legea mai favorabilă.
In atare situație, neavând putere retroactivă, apelantul a solicitat să se aprecieze asupra art. II din Legea nr.144/2012 conform căruia tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Iar în ipoteza în care acestea nu au fost contestate dat fiind faptul, că așa cum se poate observa din procesul-verbal de comunicare agentul procedural nu este identificabil, Art. I din Legea nr.144/2012 alin. 2 pct.2, la articolul 8 alineatele 3, 3 ind.1 și 6 se abrogă.
În consecință, apelantul a solicitat admiterea apelului și anularea somației de plată, precum și a încheierii din 02 februarie 2014 din dosarul de executare nr.354/2014 al B. B. A..
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 466 din NCPC.
Intimata nu a formulat în termen procedural întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Critica adusă sentinței în concret constă în faptul că executarea silită pornită împotriva sa, este făcută prin ignorarea dispozițiilor art.II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea O.G.nr.15/2002.
Așa cum corect a reținut prima instanță, în prezenta cauză nu s-a putut face dovada formulării unei plângeri contravenționale împotriva procesului-verbal raportat la obligația de plată a contravalorii tarifului de despăgubire stabilit.
Astfel, art. 37 din O.G. nr.2/2001, prevede că procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din același act normativ, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Aceasta înseamnă că poate fi pornită executarea silită, iar în cauză creditoarea intimată a solicitat punerea în executare a titlului executoriu constând în procesul verbal de contravenție neatacat în instanță, în vederea recuperării tarifului de despăgubire în sumă de 28 euro și stabilit în temeiul art.8 al.3 din O.G. nr.15/2002.
De altfel, în legătură cu prevederile art.II din Legea nr.144/2001 de modificare a O.G.nr.15/2002, și aici se pune problema de atacare în instanță a procesului-verbal cu referire la tariful de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-contestator
N. P., cu domiciliul în ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1600 din 25 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”contestație la executare„ în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..n., județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 14 Octombrie 2015.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud. I.S.
Red./dec.civ.jud.R.S./26.10.2015
Tehnored.gref.DB/03.11.2015/4ex.
..apelant/1 ex. intimată.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 733/2015. Tribunalul TULCEA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1705/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
