Înregistrare tardiva a nasterii. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 45/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.45
Ședința publică de la data de 10 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. Șurculescu
Judecător Ș. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta-reclamantă
A. N., cu domiciliul în loc. N., jud. Tulcea și domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Semedula M. din mun. Tulcea, .. 46, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 293 din 05 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimații-pârâții P. M. TULCEA - SERVICIUL DE STARE CIVILĂ, P. C. N.- SERVICIUL DE STARE CIVILĂ, I. D., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud.Tulcea și K. C., cu domiciliul în loc. Pitrofos, țara G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat Semedula M., în calitate de apărător al recurentei-reclamante, care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 80/2015, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, recursul este declarat în termen, motivat și legal timbrat; intimații nu au depus la dosar întâmpinare, după care:
Apărătorul recurentei-reclamante, avocat Semedula M., depune la dosar copii înscrisuri în limba greaca și în limba română-extrase certificat de naștere și, de asemenea, depune la dosar duplicat declarații și alte înscrisuri.
Totodată, depune la dosar Note de ședință formulate de către intimatul K. C..
Având cuvântul arată că, din extrasele certificatelor de naștere rezultă că, minorii sunt înregistrați în G., iar la numele minorilor nu apare numele tatălui natural. În ceea ce privește declarațiile notariale, acestea sunt declarații de la tatăl natural al minorilor și de la mama minorilor, iar la dosar s-au depus duplicate, deoarece originalul declarațiilor rămâne în arhiva notariatului.
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al recurentei-reclamante, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești,instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante, avocat Semedula M., având cuvântul, arată că, instanța de fond a înțeles greșit obiectul acțiunii. Obiectul acțiunii este: tăgadă paternitate-stabilire paternitate-înregistrare tardivă a nașterii minorilor. Sunt cereri modificatoare la dosar în acest sens.
La termenul de judecată în fața instanței de fond în calitate de apărător al reclamantei a încercat să se soluționeze cât mai rapid pricina și astfel, instanța a înțeles greșit că reclamanta renunță la tăgada de paternitate. Nu se poate renunța la tăgada de paternitate în cauză, deoarece nu se poate soluționa o astfel de cerere. Tatăl care apare în certificatele de naștere al minorilor și mama sunt cetățeni români, copii sunt născuți în G.. Competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Tulcea. Este tăgadă paternitate, pârâtul este cetățean român.
La interpelarea instanței, arată că la dosar s-au depus înscrisuri din care rezultă că, minori sunt înregistrați.
Este înregistrare tardivă a nașterii pe numele tatălui natural, o modificare a actelor respective se impune.
Inițial, a înțeles că minorii nu sunt înregistrați în G., dar din discuțiile cu tatăl natural a înțeles că, minorii sunt înregistrați în G. pe numele de I.. Copii sunt înregistrați la A. la starea civilă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Prin urmare, în speță nu mai este în discuție tardivitate înregistrare naștere, ci tăgadă paternitatea și stabilirea corectă a paternității. Cât privește numele mamei urmează a se face îndreptarea întrucât aceasta era I. la început.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 20.01.2014 sub nr._, reclamanta A. N. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta P. M. Tulcea-Serviciul de Stare Civilă, solicitând înregistrarea tardivă a nașterii minorilor K. Stamatis, născut la 04.12.2008 și Kasidoni A., născută la 12.02.2010.
A solicitat reclamanta ca în certificatele de naștere ale minorilor să fie înscrisă ca mamă reclamanta, iar ca tată K. C., cetățean grec, născut în A. la data de 05.11.1963.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în ianuarie 2008 a început o relație cu numitul K. C., din care au rezultat cei doi minori, născuți în A., G..
A mai arătat reclamanta că în certificatele constatatoare ale nașterilor aceasta apare cu numele de I. N., deoarece a fost căsătorită cu I. D., căsătorie care a fost desfăcută prin divorț în noiembrie 2009.
A mai susținut reclamanta că a încercat înregistrarea celor doi minori în registrul de stare civilă din A., G., dar la sfârșitul anului 2013 avocatul din G. angajat de reclamantă pentru a face demersuri în acest sens i-a comunicat că nu se poate face înregistrarea în G., ci trebuie înregistrați copiii în România.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 422 și art. 442 din Codul civil, precum și art. 21 din Legea nr.119/1996.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv adeverințe privind nașterea celor doi minori, declarații de recunoaștere de paternitate făcute de K. C., sentința de divorț, acte de identitate.
Pârâta P. M. Tulcea nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 11.07.2014, prima instanță a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a pretinsului tată biologic, K. C. și a fostului soț al reclamantei, cu care aceasta era căsătorită la data nașterii minorului K. Stamatis, respectiv I. D..
Pentru termenul din 03.10.2014 reclamanta a precizat acțiunea în sensul că solicită, în plus față de înregistrarea tardivă a nașterii și tăgada paternității față de I. F. și stabilirea paternității față de K. C. (fila 51).
La termenul din 31.10.2014 s-a dispus introducerea în cauză a pârâților Primăriei C. N., I. D. și K. C..
La termenul din 16.01.2015, prima instanță a invocat din oficiu excepția necompetenței instanțelor române.
Prin sentința civilă nr.293 din 05 februarie 2015 Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței instanțelor române și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. N., în contradictoriu cu pârâții P. M. Tulcea-Serviciul de Stare Civilă, P. C. N.- Serviciul de Stare Civilă, I. D. și K. C., ca nefiind de competența instanțelor române.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește obiectul acțiunii, acesta îl formează înregistrarea tardivă a nașterii minorilor K. Stamatis, născut la 04.12.2008 și Kasidoni A., născută la 12.02.2010 și stabilirea paternității acestora așa cum a fost solicitată inițial de reclamantă și cum a și explicat ulterior, la termenul din 16.01.2015, când reclamanta prin apărător a arătat că a făcut precizările de acțiune în sensul de a cere tăgada de paternitate doar pentru că așa i-a solicitat instanța la acel moment, dar acțiunea inițial avea ca obiect doar înregistrarea tardivă a nașterii și stabilirea filiației.
Potrivit art. 22 alin. 4 și 5, judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a obiectului judecății, dar nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic atunci când părțile au înțeles să limiteze dezbaterile doar asupra celor stabilite de acestea.
Din acțiune și precizările verbale consemnate în încheierile de ședință, rezultă că reclamanta urmărește înregistrarea tardivă a nașterii minorilor și stabilirea filiației, iar nu și tăgada paternității acestora.
Atâta vreme cât nașterea minorilor nici nu a fost înregistrată, cu atât mai puțin a fost stabilită paternitatea, pentru ca să se poată pune problema unei tăgade de paternitate.
Astfel, s-a reținut că, obiectul acțiunii îl formează doar înregistrarea tardivă a nașterii celor doi minori și stabilirea filiației acestora față de pârâtul K. C..
S-a mai arătat că, potrivit certificatelor constatatoare ale nașterii fiecăruia dintre minori (filele 8 și 10), aceștia au fost născuți de către reclamantă în A., G., la datele arătate mai sus.
Conform susținerilor reclamantei, nașterea acestora nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă ținut de autoritățile grecești, deși s-au făcut demersuri în acest sens de către reclamantă. Instanța reține însă că aceasta este o afirmație nedovedită, la dosar nedepunându-se nici o dovadă în acest sens, deși i s-a solicitat de către președintele completului la primul termen de judecată. Nu s-a dovedit nici că reclamanta ar fi făcut vreo cerere către autoritățile grecești pentru înregistrarea nașterii minorilor, și nu s-a prezentat nici un eventual refuz al acestor autorități de a înregistra nașterea.
Există la dosar doar adresele emise de maternitatea unde au avut loc nașterile (filele 8 și 10, partea de jos a paginii) către Starea civilă din A., prin care unitatea medicală a declarat nașterile.
Din înscrisurile depuse la dosar, dar și din precizările reclamantei, rezultă că ambii minori s-au născut în G. și nu au părăsit niciodată această țară, după cum a arătat reclamanta nici nu puteau face acest lucru, neavând acte de stare civilă.
De asemenea, reclamanta este stabilită în G. din anul 2007 după cum aceasta declară și după cum reiese și din hotărârea de divorț.
Prezumtivul tată al minorilor a locuit în permanență în G., fiind cetățean al acestui stat.
Față de aceste împrejurări de fapt prima instanță a reținut că, privitor la excepția necompetenței instanțelor române, litigiului dedus judecății îi sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 44/2001.
Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 2 din Regulament, sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acționate în justiție, indiferent de naționalitatea lor, în fața instanțelor statului membru în cauză, fiind instituită astfel o competență exclusivă în judecarea cauzelor cu element de extraneitate în relațiile dintre statele membre ale Uniunii Europene.
Pe de altă parte, art. 26 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 impune obligativitatea de verificare a competenței instanțelor învestite cu judecarea litigiilor cu element de extraneitate, în sensul că dacă pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru este acționat în justiție înaintea unei instanțe dintr-un alt stat membru și nu se înfățișează în fața acesteia, instanța se declară, din oficiu, necompetentă în cazul în care competența sa nu rezultă din dispozițiile prezentului regulament.
Conform dispozițiile art. 4 din Codul de procedură civilă, „în materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părților”.
Față de împrejurarea că pârâtul K. C. este cetățean grec și nu s-a înfățișat la judecată, prima instanță a constată că nu este competentă să soluționeze cauza, litigiul fiind de competența exclusivă a instanțelor judecătorești din G..
Astfel, s-a reținut că, excepția necompetenței instanțelor române este o excepție de ordine publică, ce poate fi invocată în orice stare a pricinii, prin raportare la dispozițiile art. 130 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 157 alin. 1 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat „instanța sesizată verifică, din oficiu, competența sa de a soluționa procesul privind raporturi de drept internațional privat și, în cazul în care constată că nu este competentă nici ea și nici o altă instanță română, respinge cererea ca nefiind de competența instanțelor române”, iar în conformitate cu prevederile alin. 2 al aceluiași articol „necompetența internațională a instanței române poate fi invocată în tot cursul procesului”.
Potrivit art. 1.064 C.p.c. dispozițiile Cărții a VII - a din C.p.c. privind procesul civil internațional „se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel”.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs reclamanta A. N., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat recurenta că, instanța de fond în mod greșit a calificat cererea ca fiind o cerere de înregistrare tardiva a nașterii și de stabilire paternitate. Acțiunea formulată are ca obiect înregistrare tardiva a nașterii, dar și stabilirea corectă a paternității, ceea ce nu se poate realiza decât prin tăgadă paternitate, având în vedere că la momentul nașterii minorilor, mama era căsătorită cu lordache D., aspect care reiese și din adeverințele prin care se atestă nașterea minorilor (în dreptul numelui mamei este menționat lordache N.).
Tatăl minorilor și minorii locuiesc în G., dar mama și prezumatul tată sunt cetățeni romani, astfel că nu se justifică prevederile în baza cărora instanța de fond a admis excepția invocată și a respins cererea ca nefiind de competența instanțelor romanești. Instanțele române sunt competente să judece pricina, mai mult minorii nu au nici un act motivat și de faptul că autoritățile grecești nu au
dorit înregistrarea minorilor, motivând faptul că mama copiilor era căsătorită la momentul nașterii copiilor cu un cetățean român.
De asemenea, a mai arătat recurenta că, nașterea primului copil a avut loc la data de 4 decembrie 2008 în maternitatea E. Venizelou din G., dată la care era căsătorită cu lordache D., de aceea în certificatul constatator al nașterii minorului apare în dreptul mamei numele de lordache N. și nu de A. N.. Divorțul a fost pronunțat în noiembrie 2009, dar la acea dată fiecare dintre foștii soți erau într-o alta relație. Despărțirea în fapt s-a produs din anul 1999 când I. D. a plecat să lucreze în străinătate, iar din anul 2003 acesta a început o relație extraconjugală din care a rezultat un copil; de asemenea, reclamanta în anul 2007 a plecat să lucreze în G., iar în ianuarie 2008 a început o relație cu numitul K. C.. Din aceasta relație de concubinaj s-au născut minorii, cât privește băiatul deși în privința acestuia s-a dat declarație de recunoaștere din partea adevăratului tată, acesta nu a putut fi înregistrat motivat de faptul că reclamanta era căsătorită.
Cel de al doilea copil deși născut în anul 2010, după pronunțarea divorțului, datorită problemelor de sănătate, fiind însărcinată nu a putut să revină în țară în vederea schimbării actelor, de aceea copilul nu a fost înregistrat și apare numele de lordache în certificatul constatator al nașterii.
De la momentul nașterii minorilor s-a încercat înregistrarea minorilor în registrul de stare civilă de la A., în acest sens s-a apelat și la un avocat la A., dar deși inițial s-au dat asigurări că lucrurile se vor rezolva, la sfârșitul anului 2013 s-a comunicat că nu se poate face nimic în G. și că trebuie să se înregistreze copii în România.
Totodată, recurenta a mai arătat că, fostul ei soț nu este tatăl minorilor, ci bărbatul cu care este într-o relație din ianuarie 2008, care s-a ocupat de minori și are grijă de ei. Conform declarațiilor date în fața notarului, K. C. arată că este tatăl minorilor și că dorește ca numele de familie al minorilor să fie cel pe care el îl poartă.
În consecință. recurenta a solicitat admiterea recursului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul modificării acesteia.
Intimații P. M. Tulcea-Serviciul de Stare Civilă, P. C. N.-Serviciul de Stare Civilă, I. D. și K. C. nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit certificatelor constatatoare a nașterii, cei doi minori au fost născuți în G., la A.. Minorul Stamatis s-a născut la data de 4 decembrie 2008, iar minora A. s-a născut la data de 12 februarie 2010.
Nașterea acestora nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă al autorităților grecești, deși s-au făcut demersuri în acest sens de către reclamanta apelantă.
Astfel, la dosar sunt depuse adresele emise de maternitatea unde au avut loc nașterile către Starea civilă din A., prin care maternitatea a declarat nașterile.
De asemeni, numitul K. C., tatăl celor doi minori recunoaște prin declarație notarială că el este tatăl celor doi minori rezultați din relația de concubinaj cu mama naturală a minorilor, numita A. N..
Conform susținerilor apelantei prin motivele de apel, minorii nu au acte de stare civilă deoarece autoritățile grecești au refuzat pe motiv că mama era căsătorită la momentul nașterii minorilor cu un cetățean român.
Potrivit art. 98 Cod civil, starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă.
Este cert că cei doi minori s-au născut în A., G., așa cum rezultă și din adresele emise de maternitatea E. Venizelou din G., iar la momentul nașterii, mama acestora era căsătorită cu fostul soț I. D.. De aceea în certificatele constatatoare ale nașterilor apare numele mamei ca fiind I. N..
Potrivit art.17 al. 2 din Legea nr.119/1996, dacă nașterea s-a produs în străinătate și întocmirea actului nu a fost făcută la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României ori la autoritatea locală din străinătate, întocmirea actului se face în țară.
Iar potrivit art. 18 al. 1 din același act normativ, când declarația de naștere a fost făcută după trecerea unui an de la data nașterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, care trebuie să conțină toate datele necesare întocmirii actului de naștere.
Competența aparține Judecătoriei în a cărei rază teritorială are domiciliul persoana interesată.
Rezultă din cele menționate că instanțele românești sunt competente să soluționeze acest gen de cereri.
Astfel, văzând că prima instanță nu a soluționat cauza pe fond, Tribunalul va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurenta-reclamantă A. N., cu domiciliul în loc. N., jud. Tulcea și domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Semedula M. din mun. Tulcea, .. 46, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 293 din 05 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimații-pârâții P. M. TULCEA - SERVICIUL DE STARE CIVILĂ, P. C. N.- SERVICIUL DE STARE CIVILĂ, I. D., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud.Tulcea și K. C., cu domiciliul în loc. Pitrofos, țara G..
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Șurculescu Ș. R. L. D. P.
Conf. art. 426 alin.4 din N.C.P.C. Grefier,
ptr.jud.F. Șurculescu, aflat în C.O. semnează D. B.
Președintele instanței,
R. A. V.
Red.sent.civ. jud.
Red.dec.civ.jud. R.S./06.07.2015
Tehnored.gref. D.B./07.07.2015/7 ex.
. ex.recurentă, 4 ex.intimați.
| ← Curatelă. Decizia nr. 430/2015. Tribunalul TULCEA | Ordin de protecţie. Decizia nr. 607/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
