Plângere contravenţională. Decizia nr. 1066/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1066/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 1066/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1066/2015
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA - SERVICIUL RUTIER cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2172/06.07.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul petent L. V. cu domiciliul în Tulcea, ..6, ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat intimatul petent, personal, lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare, după care:
În temeiul art.219 NCPC instanța verifică identitatea intimatului petent care se legitimează cu C.I., ., nr._.
Intimatul petent având cuvântul arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Intimatul petent, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, susținând că înregistrarea video demonstrează că pe sensul său de mers nu era angajat în traversarea șoselei nici un pieton, acesta se afla pe trotuar în momentul în care a pătruns pe trecere, pășind pe stradă după trecerea autoturismului, intenția acestuia fiind de a lăsa coloana de mașini să treacă.
De asemenea, precizează că este posesorul permisului de conducere categoria „B” de 10 ani și până în prezent nu a fost sancționat, solicitând respingerea apelului.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 07.04.2015 sub nr._, petentul L. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 27.03.2015, ca netemeinic și nelegal.
La data de 07.05.2015, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2172 din 06 iulie 2015 instanța a admis plângerea contravențională formulată de către petentul L. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA.
Pe cale de consecință, a anulat procesul-verbal . nr._ din data de 27.03.2015 emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța de fond a constatat că plângerea contravențională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 27.03.2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002.
Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 27.03.2015, în jurul orei 17:22, pe . Tulcea, petentul a condus autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, iar la trecerea pentru pietoni semnalizată cu marcaj și indicator din dreptul Casei Sindicatelor, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de mers.
Contravenientul a semnat procesul-verbal, fiind consemnate obiecțiunile acestuia (pietonul se afla pe trotuar când eu eram pe trecerea de pietoni).
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța de fond a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației reținute, sarcina probei contrare revenind petentului.
Instanța de fond a reținut și incidența dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. În acest context, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Din înregistrarea video depusă la dosar (fila 15), instanța de fond a reținut că angajarea pietonului în traversarea străzii s-a produs în momentul în care autoturismul petentului se afla deja pe marcajul pietonal, împrejurare care exclude obligația conducătorului auto de a opri autovehiculul pentru acordarea priorității de trecere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea.
Se susține în motivarea apelului că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, aceasta interpretând în mod eronat probele administrate în cauză, iar motivarea acesteia nu poate fi primită deoarece, așa cum rezultă din planșa fotografică și din înregistrarea video, în mod clar petentul nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii.
Subliniază apelantul că înregistrarea video face dovada faptului că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii.
Astfel, arată apelantul în continuare că în înregistrare se observă în mod clar cum pietonul era deja angajat în traversarea străzii, aflându-se pe marcajul pietonal, în cursul traversării primei benzi de circulație, când autoturismul condus de către petent s-a apropiat de marcajul trecerii de pietoni, circulând pe banda a doua. In aceste condiții, având în vedere că pietonul se afla deja pe trecerea de pietoni pe sensul său de mers, petentul avea obligația de a opri pentru a-i da prioritate.
Pentru toate aceste motive, solicită apelantul admiterea apelului și modificarea hotărârii pronunțată, în sensul respingerii plângerii petentului.
Intimatul petent L. V. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.2171 din 06.07.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 27.03.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 zile, reținându-se că a condus autovehiculul_, și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.G. nr. 195/2002.
Așa cum a opinat și judecătorul fondului, Tribunalul constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor de formă instituite de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Cât privește temeinicia actului sancționator, se constată că în raport de probele existente în dosarul de fond, în mod corect prima instanță a concluzionat că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, prin acordare a priorității se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
Or, în speța dedusă judecății, din înregistrarea video existentă la dosarul instanței de fond se observă că pietonul căruia agentul constatator a apreciat că petentul nu i-a acordat prioritate, s-a angajat în traversarea străzii în momentul în care autoturismul petentului era aproape de marcajul pietonal, context în care acesta și-a continuat deplasarea.
Se mai constată că pietonul nu a fost nevoit să-și schimbe direcția sau viteza de deplasare, ori să se oprească, astfel că având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, nu se poate reține nerespectarea de către petent a regulilor de circulație referitoare la acordarea priorității de trecere.
Prin urmare, Tribunalul consideră că soluția instanței de fond este legală și temeinică, deci apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Pe cale de consecință, va fi păstrată sentința civilă nr. 2172/06.07.2015 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2172/06.07.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul-petent L. V., cu domiciliul în municipiul Tulcea, .. 6, ., ., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sentința civilă nr. 2172/06.07.2015 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică la data de 20 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud. fond A.M.R.
Redactat jud. S.G./07.12.2015
Tehnored. gref. L.R./G.R./08.12.2015
4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1065/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 20/2015. Tribunalul... → |
|---|
