Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 123/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 123/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.123
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-reclamant M. N. cu domiciliul în oraș Babadag, ., J. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2101/23.07.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, in contradictoriu cu intimatul-pârât E. I., cu domiciliul în com. Nalbant, . Tulcea și în Tulcea, ., ., ..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 11.02.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 25.11.2013, sub nr._, reclamantul M. N. a chemat în judecată pârâtul E. I. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate vânzarea-cumpărarea cu privire la autoutilitara marca Dacia 1304 PICK-UP T, cu numărul de înmatriculare_, număr de identificare UU1D26119Voo77743 și număr de omologare FADA110F11L9505/1997.
Prin sentința civilă nr. 2101 din 23 iulie 2014 Judecătoria Tulcea a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la începutul lunii mai 2010, între reclamant în calitate de vânzător și pârât în calitate de cumpărător, a avut loc vânzarea-cumpărare autoutilitarei marca Dacia 1304 PICK-UP T, cu numărul de înmatriculare_, cumpărătorul primind prețul iar pârâtul primind autoutilitara împreună cu certificatul de înmatriculare. Cu această ocazie părțile au convenit ca în termen de o săptămână să facă formalitățile de radiere și înmatriculare.
A mai reținut instanța că în noaptea de 07/08.05.2010, pârâtul împreună cu alte persoane s-au deplasat în zona localității Agighiol cu autoutilitara cu număr de înmatriculare_ și au sustras cablu de telefonie din rețeaua Romtelecom S.A., fiind identificați de organele de poliție.
Prin Sentința penală nr. 575/11.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, s-a dispus în baza art. 169 Cod penal, restituirea către inculpatul E. I. a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, ridicat de organele de poliție la data de 08.05.2010.
La soluționarea cauzei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 264 alin. 4 și 5 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal (în forma în vigoare începând cu data de 30.03.2010): „(4), ale art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice și cele ale art. 24 alin. 2 lit. d din Ordinul M.A.I. nr. 1501 din 13 noiembrie 2006 în proprietatea altei persoane.
În cauză, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a solicitat radierea din circulație a autoutilitarei cu număr de înmatriculare_ și că la data înstrăinării autoutilitarei cu număr de înmatriculare_, reclamantul nu achitase impozitul pentru acest mijloc de transport și prin urmare a încălcat dispozițiile 264 alin. 5 din Codul fiscal care prevede că actele prin care se înstrăinează mijloace de transport de către un proprietar care nu are stinse orice creanțe fiscale locale, sunt nule de drept și prin urmare, convenția avută cu pârâtul de vânzare-cumpărare a autoutilitarei marca Dacia 1304 PICK-UP T, cu numărul de înmatriculare_, fiind nulă de drept nu poate produce consecințe juridice.
A considerat prima instanță că și în situația în care reclamantul nu ar fi avut creanțe fiscale, cererea sa ar fi apărut ca fiind lipsită de interes în condițiile art. 1295 din Vechiul Cod civil, deoarece în cauză nu se pune problema suplinirii consimțământului pârâtului în privința transferului dreptului de proprietate asupra autoutilitarei, ci problema valabilității unei convenții în baza căreia să se poată obține radierea autovehiculului de pe numele reclamatului.
Față de aceste considerente, având în vedere faptul că vânzarea-cumpărarea autoutilitarei cu numărul de înmatriculare_ nu poate produce consecințe juridice, instanța a apreciat că cererea reclamantului este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamantul M. N., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată apelantul-reclamant că în mod netemeinic și nelegal a fost respinsă acțiunea prin care a solicitat constatarea vânzării-cumpărării autoutilitarei, iar în absența unui act de vânzare-cumpărare și a imposibilității încheierii acestuia ca urmare a atitudinii pârâtului, se află în imposibilitatea radierii autoturismului din evidențe, context în care îi este necesară o hotărâre judecătorească care să constate această vânzare și să substituie actul autentic.
Arată apelantul-reclamant că a solicitat constatarea vânzării-cumpărării cu privire la autoutilitară și nu radierea autovehiculului, soluția dată în soluționarea acțiunii promovată fiind nefundamentată, argumentele aduse în motivare soluției fiind străine de raportul juridic ce la dedus judecății.
Precizează apelantul că a achitat taxa datorată pentru autoturism până la data înstrăinării, iar în condițiile în care figurează în evidențe cu acest autoturism, în mod eronat a apreciat instanța că cererea sa ar fi lipsită de interes în condițiile art. 1295 din vechiul Cod civil, și că în cauză nu s-ar pune problema suplinirii consimțământului pârâtului, în privința transferului dreptului de proprietate asupra autoutilitarei, ci problema valabilității unei convenții în baza căreia să se poată obține radierea acestuia.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut corect că între părți s-a încheiat o convenție la începutul lunii mai 2010 privind vânzarea-cumpărarea autoutilitarei Dacia 1304 – PICK – UPT, cu număr de înmatriculare_, dar care nu poate produce consecințe juridice în scopul în care a fost formulată acțiunea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Astfel, deși autoutilitara a fost predată cumpărătorului, deși prețul se pretinde că a fost achitat totuși, convenția părților nu îndeplinește condiția de valabilitate nefiind respectate dispozițiile Codului fiscal, a prevederilor O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit art. 264 alin. 4 și 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, „orice persoană care dobândește, înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul, are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul, în termen de 30 de zile, inclusiv de la modificarea survenită.
Instrăinarea unui mijloc de transport prin oricare din modalitățile prevăzute de lege nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport nu are stinse creanțele fiscale locale.
Atestarea achitării obligației fiscale se face prin certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale.
Potrivit tezei finale, actele prin care se înstrăinează mijloacele de transport cu încălcarea prevederilor prezentului alineat (5) sunt nule de drept.
A rezultat din probele administrate că reclamantul nu a achitat creanțele fiscale la data formulării acțiunii și nici în apel această dovadă nu s-a făcut, reclamantul susținând în continuare că nu a achitat creanțele fiscale astfel că o astfel de convenție de înstrăinare cu încălcarea dispozițiilor legale exprese din Codul fiscal nu poate fi considerată valabilă.
Pentru aceste motive, în mod corect prima instanță a respins acțiunea, astfel că motivele de critică invocate nu sunt întemeiate și în consecință se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-reclamant M. N. cu domiciliul în oraș Babadag, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2101/23.07.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu intimatul-pârât E. I., cu domiciliul în com. Nalbant, . Tulcea, și în Tulcea, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. N. G. E. B. P. L.
18.03.2015
Red.jud.EB
Tehnored. PL/DS/Ex. 4
25.03.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 94/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
