Revendicare imobiliară. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 109/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 109/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE:L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanții - reclamanți P. G. și P. V., domiciliați în Tulcea, . ) nr. 28, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2332 din data de 11 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât G. P., cu domiciliul în Tulcea, . ) nr. 18, jud. Tulcea, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea apelanților să depună la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 06.01.2014, sub nr._, reclamanții P. G. și P. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. P. obligarea acestuia de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp teren situat în mun. Tulcea, ., precum și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că au cumpărat imobilul format din casă de locuit si trei suprafețe de teren de 162, 67 mp, 696, 53 mp, 131 mp, precum și cota de 1/ 2 din calea de acces prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1333/ 22.04.2002, iar in cursul anului 2013 pârâtul a ocupat o suprafață de circa 300 mp din teren și calea de acces.
In susținerea cererii s-au depus la dosar certificatul de informare nr. 9/ 2013 ( f. 3),contractul de vânzare cumpărare nr. 1333/ 22.04.2002 (f. 4) și certificat de nomenclatura stradală ( f. 5).
In drept s-a invocat art. 563 cod civil
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru lipsa calitate procesuală pasiva deoarece nu deține nicio proprietate in vecinătatea reclamanților si nu se pretinde proprietar a vreunei suprafețe de teren ocupate de aceștia.
De asemenea, pe fond solicita respingerea acțiunii, arătând că a cumpărata in 16.02.2001 suprafața de 854, 64 mp, plus 132 mp teren liber de construcții si 1/ 2 din calea de acces in suprafață de 100, 98 mp.
Arată că aceste terenuri au fost proprietatea numitului S. G. conform titlului de proprietate nr._/14.01.1998, apoi ale lui Serbinov I. si Serbinov M., conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 849/ 18.03.1999 acestia deținând lotul 1.
Se precizează că ulterior actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 849/ 18.03.1999 nu a intervenit vreo modificare a celor doua loturi, ulterior cumpărate de reclamanți și pârât.
In susținerea cererii s-a depus contractul de vânzare cumpărare nr. 2153/ 10.09.2012.
La termenul din 04.09.2014, instanța a pus in discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. P..
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 2332 din data de 11 septembrie 2014, a admis excepția lipsa calității procesuale pasive a pârâtului G. P., a respins acțiunea formulata de reclamanții P. G. și P. V., in contradictoriu cu pârâtul G. P. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a obligat reclamanții la plata către pârât a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, imobilele aflate in prezent in proprietatea reclamanților P. G. și P. V. și numitului G. N. au aparținut numitului S. G..
Acesta le-a înstrăinat către Serbinov I. si Serbinov M. și S. V. și P., care le-au stăpânit in indiviziune.
Coproprietarii au înțeles să pună capăt stării de indiviziune prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 849/ 18.03.1999, imobilul fiind împărțit in două loturi, lotul nr. 1 revenindu-le numiților S. V. și P., iar lotul nr. 2 numiților S. V. și P..
Ulterior, cele doua loturi au fost înstrăinate, după cum urmeaza: prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1333/ 22.04.2002, Serbinov I. ( după decesul soției Serbinov M.) le-a vândut lotul nr. 2 reclamanților P. G. și P. V., iar S. V. și P. au înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 561/15.02.2001 către G. P. și G. Lucheria. Acestia la rândul lor, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2153/ 10.09.2012 au înstrăinat imobilul către G. N., cu rezerva uzufructului pentru vânzători.
Reclamanții l-au chemat in judecata pe G. P., unul din titularii dreptului de uzufruct. Ulterior, la termenul din 18.04.2014( f. 51), reclamanții au solicitat lărgirea cadrului procesual prin introducerea ca pârât si a actualului proprietar, respectiv G. N., cerere, față de opoziția pârâtului, respinsă in temeiul art. 204 alin. 3 c.proc.civ.
In ceea ce privește excepția lipsa calității procesuale pasive a pârâtului G. P., instanța a admis-o din doua puncte de vedere, după cum urmeaza:
1. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat ( calitatea procesual activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv ( este obligat) în raportul dedus judecății ( calitatea procesual pasivă).
Reclamanții fiind cei care au pornit acțiunea civilă trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și cea pasivă a pârâților chemați în judecată.
În drept, instanța a reținut că prevederilor legale acțiunea în revendicare ce formează obiectul dosarului dedus judecății, reprezintă aceea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său pretinde restituirea acestuia de la posesorul neproprietar,
Potrivit art.563 alin.1 teza I Cod civil, Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Astfel, în cadrul acțiunii în revendicare calitatea procesuală pasivă o au aceia care ocupă/posedă, deși nu au calitatea de proprietar, terenul reclamanților, fiind sarcina reclamantului să dovedească că suprafața de teren ce le aparține este ocupată de pârâți în cauză.
Instanța a reținut că, in cauza pendinte este vorba de o situație atipică, in sensul că atât imobilul reclamanților, cât si cel care a fost transmis de către pârât fiului său, numitul G. N. au format inițial un singur imobil care a făcut obiectul actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 849/ 18.03.1999.
In prezent, cei doi proprietari dețin loturile nr. 1 si nr. 2 din acel act de partaj.
Pentru a se stabili daca unul dintre proprietarii vecini a ocupat un teren ce aparține celuilalt, este necesară compararea titlurilor celor doi.
Astfel, in cauza de față reclamanții P. G. și P. V. ar fi trebuit să-l cheme in judecata pe numitul G. N., cel care a dobândit din anul 2012 dreptul de proprietate asupra imobilului.
O acțiune în revendicare îndreptată împotriva unei alte persoane decât proprietarul vecin si cel despre care s-ar presupune că ar fi încălcat proprietatea reclamanților nu poate fi primita, deoarece s-ar putea prejudicia interesele proprietarul nechemat in judecata..
2. Din al doilea punct de vedere, s-a reținut că excepția lipsa calității procesuale pasive a pârâtului G. P. este fondata deoarece, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. 2153/ 10.09.2012, pârâtul și soția acestuia și-au păstrat dreptul real de uzufruct.
Reclamanții au înțeles să-l cheme in judecată numai pe unul din titularii dreptului, deși atât pârâtul cât și soția acestuia, numita G. Lucheria, exercita dreptul de uzufruct, astfel încât se constata lipsa calitatii procesuale pasive complete, in sensul nechemării in judecata a ambilor titulari ai dreptului de uzufruct.
In concluzie, instanța a reținut că, eventuala retrasare a limitelor dintre cele proprietăți care au făcut obiectul actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 849/ 18.03.1999, nu se poate face decât între cei doi proprietari vecini și nu cu fostul proprietar al imobilului.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal au formulat apel reclamanții P. G. și P. V., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Au arătat apelanții că, în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu motivarea că pârâtul nu ar fi proprietarul imobilului.
Această motivație nu poate fi luată în considerare întrucât potrivit dispozițiilor art. 563 alin. Cod procedură civilă, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
În speță, pârâtul are calitate de posesor al bunului.
Au mai arătat apelanții că, la primul termen de judecată au solicitat introducerea în cauză și a actualului proprietar, cerere ce trebuia admisă de către instanță.
S-a mai susținut și că, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului s-a făcut pe motivații care se contrazic.
În concluzie, apelanții au solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, respingerea excepției invocată ca nefondată și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La data de 05 decembrie 2014, intimatul G. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este fondat potrivit celor ce succed:
Așa cum corect a reținut inițial instanța de fond, imobilul aflat în litigiu a aparținut primordial numitului S. G., iar după efectuarea unui partaj voluntar între moștenitorii acestuia, imobilul a fost împărțit în 2 loturi care au fost înstrăinate către reclamanți (lotul nr. 2) și către pârâtul G. P. și soția acestuia G. Lucheria (lotul nr. 1).
Aceștia din urmă însă au înstrăinat cu rezerva uzufructului viager imobilul teren și construcții (nr. cadastral 2158), situat în ., jud. Tulcea, către cumpărătorul G. N., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2153/10.09.2012 de B.N.P. G..
Cum noul proprietar al imobilului revendicat apare ca fiind numitul G. N., la termenul de judecată din data de 18.04.2014, reclamanții prin apărător au solicitat lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză, în calitate de pârât, a noului proprietar aparent.
Această cerere a fost respinsă însă de instanța de fond întrucât nu a fost formulată până la primul termen de judecată, iar pârâtul din proces s-a opus solicitării, fiind invocate prevederile art. 204 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că, în speță, era absolut necesar să se compare titlurile de proprietate ale părților, ori pârâtul nu mai deține un astfel de titlu, nemafiind în prezent decât uzufructuar al imobilului a cărui nudă proprietate a înstrăinat-o.
Așadar, prima instanță a putut constata necesitatea ca pârâtul din prezenta cauză să aibă calitatea de proprietar al imobilului care să prezinte un titlu spre comparare cu cel al reclamantului, încă din momentul depunerii la dosar a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2153/2012 de B.N.P. G., deci anterior termenului de judecată din data de 18.04.2015.
Astfel, se apreciază că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 78 alin. (2) Noul Cod de procedură civilă, conform cărora „ în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond”
Or, în prezenta cauză, judecătorul fondului nu a fost nevoit să pună în discuție necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, întrucât acest lucru s-a solicitat direct de către reclamanți.
În această situație, instanța de control reține că, în mod eronat au fost aplicate de prima instanță dispozițiile cu caracter general prevăzute de art. 204 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, în loc de prevederile art. 78 alin. (2) Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora era necesar a fi introdus în cauză terțul dobânditor, respectiv G. N..
Cât privește termenul până la care se putea realiza acest fapt, se reține că, acesta nu era depășit, de vreme ce potrivit art. 78 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă „introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe”.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că în mod eronat a fost soluționată cauza de prima instanță, prin admiterea unei excepții procesuale, fără a se examina fondul cauzei, fiind incidente și dispozițiile art. 480 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă.
Ca urmare, apelul va fi admis și se va dispune anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanții - reclamanți P. G. și P. V., domiciliați în Tulcea, . ) nr. 28, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2332 din data de 11 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât G. P., cu domiciliul în Tulcea, . ) nr. 18, jud. Tulcea, având ca obiect revendicare imobiliară.
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.F.Ș.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/09.03.2015
Tehnored.gref.BFV/LAI/10.03.2015/5 ex./ .. apelanți/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
