Anulare act. Decizia nr. 20/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 20/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.20
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta S. M., cu domiciliul în ., județul Tulcea, prin împuternicit S. V. domiciliat în Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.1645/4.06.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect anulare act, in contradictoriu cu intimații-pârâți A. V. cu domiciliul în sat Telița, ., ., G. P., cu domiciliul în Tulcea, ., ., județul Tulcea, H. F., cu domiciliul în Tulcea, ., ., Mezanin M7, județul Tulcea și P. C. FRECĂȚEI P. PRIMAR, cu sediul în ..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 14.01.2015, sustinerile in apel ale partilor prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 22.08.2013 sub nr._ reclamanta S. M., prin mandatar S. V., a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâții G. P. și H. F., solicitând anularea rapoartelor de expertiză efectuate de aceștia în dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea și numirea altor experți în cauza respectivă.
P. sentința civilă nr. 1645 din 4 iunie 2014, Judecătoria Tulcea a respins acțiunea formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâții G. P., și H. F., având ca obiect anulare rapoarte de expertiză, ca nefondată.
A respins excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată de pârâtul A. V., ca nefondată.
A respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții A. V. și P. C. Frecăței, având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 635/25.11.1987 eliberat de notariatul de Stat Județean Tulcea, ca nefondată și pe aceea privind obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani depuse pe livretele CEC nr. 53-1-_/1975 eliberat de Agenția CEC Tulcea și nr. 53-335-395/6.03.1984 eliberat de Agenția CEC Telița, precum și a cotelor din terenul intravilan, ca nefondată.
Instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1460/10.06.1975 la Notariatul de Stat Județean Tulcea și a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții I. J., V. M., Iliev Ș. și Iliev N., ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea reclamantele S. M. prin mandatar S. V., și P. C. L. au formulat acțiune în contradictoriu cu pârâții V. M., Iliev Ș., și Iliev N., solicitând ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în satul Telița, ., compus din teren în suprafață de 2511,266 mp și o casă de locuit.
În judecarea dosarului nr._ instanța de fond a reținut că potrivit Ordinului Prefectului nr. 185/10.04.2006, părțile dețineau în indiviziune o suprafața de 2511,266 mp teren aferent locuinței, situat în satul Telița ., casa fiind evidențiată în certificatul de moștenitor nr. 273/1973. S-a constatat că prin actul de vânzare cumpărare din data de 10 iunie 1975 încheiat și autentificat de notarul șef al Notariatului de Stat Tulcea Dementi V., reclamanta Ș. M. fostă A., a dobândit împreună cu fostul său soț A. I., decedat la data de 19 mai 1987, cota de 2/3 din casa de locuit compusă din două camere și o sală, de la vânzătorii A. I. și A. D., moștenitori alături de defuncta Iliev C., terenul aferent construcțiilor trecând în patrimoniul statului, teren ce a fost ulterior atribuit prin Ordinul Prefectului reclamantelor și defunctei Iliev C..
Instanța de fond a stabilit că potrivit actului de vânzare cumpărare din 10.06.1975, a certificatelor de moștenitor nr. 273/1973 și nr. 635/27.11.1987, reclamantele dețineau în indiviziune, împreună, cota de 2/3 din terenul de 2511,266 mp și casa formată din două camere și o sală, iar pârâții în indiviziune, împreună, cota de 1/3 din terenul de 2511,266 mp și casa formată din două camere și o sală.
P. încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 11.01.2011, instanța de fond a reținut că reclamantele beneficiază de un drept de creanță asupra casei de locuit, constând în lucrări de îmbunătățire și reparații, dar și construcții noi.
Instanța de fond a mai reținut că în acest dosar, pârâții din prezenta cauză au efectuat expertizele dispuse de instanță, respectiv expertiză tehnică judiciară topografică întocmită de expert G. P. depusă la dosar la 30.08.2011 și expertiză tehnică imobiliară întocmită de expert H. F. depusă la dosar 14.11.2011.
P. sentința civilă nr. 1790/7.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-a admis acțiunea reclamanților, s-a dispus ieșirea părților din indiviziune conform variantei propuse prin expertiza tehnică topografică, iar cu privire la dreptul de creanță s-a constatat că a operat parțial confuziunea între acesta și patrimoniul reclamantelor. De asemenea, pentru egalizarea valorică a loturilor atribuite părților, pârâții au fost obligați la plata către reclamante a sumei de 3.909 lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamantele cât și pârâții, ce a fost admis de către Tribunalul Tulcea prin decizia nr.719/2012 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Tulcea.
În rejudecare s-a format dosarul nr._, în care prin sentința civilă nr. 518/24.02.2014 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele S. M. prin mandatar S. V., și P. C. L. în contradictoriu cu pârâții V. M., Iliev Ș., și Iliev N., constatându-se că părțile dețin în indiviziune în cote de 2/3 reclamantele și 1/3 pârâții, un imobil situat în ., jud. Tulcea, compus din teren în suprafață de 2511 mp (din măsurători 2607 mp) și construcții, cu o valoare de circulație de 49.776 lei. S-a dispus ieșirea din indiviziune, prin atribuirea reclamantelor a lotului nr. 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert G. P. compus din teren în suprafață de 1674 mp (1722 mp din măsurători) și construcții, cu o valoare de circulație de_ lei și atribuirea pârâților a lotului nr. 2 din același raport de expertiză, compus din teren fără construcții în suprafață de 837 mp (885 mp din măsurători), cu o valoare de circulație de_ lei. Au fost obligate reclamantele la plata către pârâți a sumei de 3200 de lei cu titlu de sultă și s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse de către reclamante, construcțiilor existente pe terenul atribuit acestora.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 10 aprilie 2006 Instituția Prefectului Județului Tulcea a emis Ordinul nr. 185 prin care s-a atribuit în proprietatea numiților Ș. M., P. C. L. și Iliev C., terenul situat în satul Telița, . în suprafață de 2511, 26 mp. Titlul de proprietate mai sus menționat a fost emis în considerarea calității părților de proprietari ai locuinței existente pe terenul respectiv, calitate confirmată de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în copie, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1460/1975 de Notariatul de Stat Județean Tulcea, certificatul de moștenitor nr. 273/1973 eliberat de Notariatul de Stat Județean Tulcea și certificatul de moștenitor nr. 635/1987 eliberat de Notariatul de Stat Județean Tulcea. A reținut instanța că imobilul în discuție a aparținut numitei A. Pistinia decedată la data de 17 august 1973, a cărei moștenire a fost acceptată de către Iliev C., A. I. și A. D. cărora, în calitate de descendenți de gradul I, le-a revenit câte o cotă de 1/3 fiecare din moștenire.
S-a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1460/1975 de Notariatul de Stat Județean Tulcea, A. I. și A. D. și-au înstrăinat cota indiviză din 2/3 din locuința dobândită prin moștenire de la autoarea lor A. Pistinia, soțului reclamantei din prezenta cauză Ș. M., terenul aferent construcției trecând în patrimoniul statului. La data de 17 mai 1987 A. I. a decedat, dreptul de proprietate asupra patrimoniului acestuia fiind dobândit de către reclamantele Ș. M. și P. C. L. cărora în calitate de soție supraviețuitoare și fiică le-a revenit câte o cotă de 1/4 și respectiv 3/4 din moștenire.
În urma decesului numitei Iliev C., cota de 1/3 din imobilul în litigiu a fost dobândită prin moștenire de către pârâții V. M., Iliev Ș., și Iliev N.
P. prisma celor arătate, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei S. M. formulată în prezenta cauză în contradictoriu cu pârâții G. P. și H. F., prin care se solicită anularea rapoartelor de expertiză efectuate de aceștia în dosarul nr._ și numirea altor experți, este nefondată.
Principalul aspect pe care instanța l-a avut în vedere este faptul că nu se poate cere, pe calea unei acțiuni separate, anularea unor rapoarte de expertiză care constituie mijloace de probă într-un alt dosar aflat pe rolul instanței. Legiuitorul a instituit în acest sens mijloace procedurale specifice la îndemâna părții nemulțumite, care îi permit contestarea probelor administrate în cursul procesului, iar în cazul concret al expertizelor judiciare există posibilitatea formulării de obiecțiuni, solicitări vizând completarea ori refacerea expertizei, înlocuirea expertului, sau cereri de recuzare. Toate aceste cereri pot fi efectuate însă numai în cadrul dosarului în care au fost administrate probele, iar o acțiune separată, prin formularea unei cereri distincte în cadrul unui alt proces pe rolul instanței nu poate fi primită, motiv pentru care cererea reclamantei a fost respinsă, ca nefondată.
În privința acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul A. V., prima instanță a analizat cu prioritate excepția lipsei de interes invocată de acesta, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 4 din Codul de procedură civilă, și sub acest aspect a avut în vedere că una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, potrivit art. 32 alin. 1 lit. d din Codul de procedură civilă, este și justificarea unui interes, respectiv urmărirea unui folos practic de către cel care inițiază acțiunea, iar interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Raportat la împrejurările cauzei, instanța a constatat că reclamanta S. M. justifică un interes în formularea prezentei acțiuni, în condițiile în care cererea sa are în vedere chestiuni legate de drepturile sale legitime, referitor la certificatul de moștenitor nr. 635/25.11.1987 eliberat de Notariatul de Stat Județean Tulcea.
Pe fondul acțiunii în contradictoriu cu pârâții A. V. și P. C. Frecăței, având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 635/25.11.1987, instanța de fond a constatat că argumentele aduse în susținerea acțiunii sunt nefondate, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca atare.
Instanța a reținut că așa cum rezultă din înscrisurile depuse, prin acest certificat s-a dezbătut succesiunea după defunctul A. I., iar masa succesorală a fost împărțită între A. M. cu o cotă de 1/4 în calitate de soție și A. C. L. cu o cotă de 3/4 în calitate de fiică, iar reclamanta nu a adus nici un fel de dovezi din care să rezulte nulitatea acestuia.
Instanța de fond a considerat că este nefondată și cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu P. C. Frecăței prin Primar, cu privire la actele care ar fi fost sustrase din arhiva acestei instituții, cu referire la lipsa actelor respective, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens și nici nu s-au adus argumente suplimentare în susținerea acțiunii.
Ca o consecință a respingerii cererii privind anularea certificatului de moștenitor nr. 635/25.11.1987 eliberat de Notariatul de Stat Județean Tulcea, instnța de fond a respins și cererea reclamantei privind obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani depuse pe livretele CEC nr. 53-1-_/1975 eliberat de Agenția CEC Tulcea și nr. 53-335-395/6.03.1984 eliberat de Agenția CEC Telița, precum și a cotelor din terenul intravilan, ca nefondată.
Referitor la cererea depusă de reclamantă prin mandatar la data de 05.03.2014, prin care a solicitat chemarea în judecată a pârâților I. J., V. M., Iliev Ș., Iliev N., instanța de fond a constatat prin încheierea de ședință din data de 16.04.2014 că acțiunea nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege pentru modificarea acțiunii inițiale, respectiv până la primul termen de judecată, fiind aplicabile dispozițiile art. 204 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
A considerat instanța că, în condițiile în care pârâții din acțiunea inițială nu și-au exprimat acordul expres cu privire la modificarea acțiunii în sensul exprimat de reclamantă, cererea acesteia este tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta Ș. M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare, apelanta-reclamantă a arătat că imobilul și terenul a aparținut numitei A. Pistinia, decedată la data de 17 august 1973, cei care au acceptat moștenirea acesteia fiind Iliev C., A. I. și A. D., în calitate de descendenți de gradul 1, iar în anul 1975, prin tragere la sorți moștenitoarei Iliev C. i-a revenit în vatra satului Telița două loturi de câte 1500mp, cele două loturi fiind înregistrate la P. comunei Frecăței, taxele și impozitele fiind plătite de ea, iar după decesul acesteia taxele au fost plătite de fiica sa Vărvorea M..
Arată în continuare apelanta-reclamantă că în anul 2000 pârâta Vărvorea M. în mod abuziv a intrat în domiciliul din satul Telița, .-a prezentat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1460 din 10 iunie 1975 și certificatul de moștenitor nr. 635 din 35 noiembrie 1987 arătându-le că are dreptul de creanță asupra imobilului și terenului intravilan după defuncta mamă moștenitoare Iliev C. și în aceeași zi a introdus pe numita Peicev V. să efectueze lucrări în vie și pe teren, iar A. V. a intrat cu tractorul în mod abuziv pentru a îl ara.
Solicită apelanta în baza petiției nr. A 19/3006.2005 cercetarea pârâților Vărvorea M. și A. V..
În termen legal, intimatul H. F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Pe rolul Judecătoriei Tulcea s-a aflat dosarul civil nr._, având ca obiect ieșire din indiviziune și prin sentința civilă nr. 1790 din 07.06.2012 s-a admis acțiunea, s-a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei propuse prin expertiza tehnică topografică.
P. decizia nr. 719/2012 a Tribunalului Tulcea, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe și prin sentința civilă nr. 518/24.02.2014, pronunțată în rejudecare, s-a admis acțiunea și s-a dispus ieșirea din indiviziune conform expertizei topografice G. P..
In prezenta cauză, reclamanta solicită anularea rapoartelor de expertiză întocmite de experții G. și H. F. în dosarul nr._ și numirea altor experți.
Expertizele tehnice au constituit mijloace de probă administrate într-un dosar civil aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea, dosar soluționat irevocabil, astfel că nu poate apelanta să solicite pe cale separată anularea unei probe administrate într-o cauză.
Dacă partea a avut nemulțumiri cu privire la varianta de expertiză întocmită de experții desemnați, avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni pe care să le supună atenției instanței și, dacă acestea s-ar fi dovedit întemeiate, ar fi fost înaintate expertului pentru a răspunde.
Chiar dacă expertul a răspuns la obiecțiuni, instanța de judecată poate să-și însușească sau nu constatările expertului, pe bază de argumente dar prin soluționarea irevocabilă a cauzei, instanța nu mai poate reveni asupra probelor din dosar nici în cadrul aceleași cauze și nici într-o cerere separată cu acest obiect.
Hotărârea instanței de fond este temeinică, legală, atât în ce privește soluționarea cererii privind anularea rapoartelor de expertiză cât și celelalte capete de cerere ce vizează anularea certificatului de moștenitor nr. 635 din 25.11.1987 eliberat de Notariatul de Stat al Județului Tulcea și următoarele, neexistând motive care să justifice anularea acestui act.
Toate aspectele invocate de apelantă în cuprinsul atât a cererii de chemare în judecată cât și în cererea de apel, vizează de fapt o critică împotriva unei soluții irevocabile pronunțată de Judecătoria Tulcea, respectiv a sentinței civile nr. 518/24.02.2014 privind ieșirea din indiviziune față de averea succesorală aflată în discuție, astfel că aspectele de fapt cuprinse în sentința atacată nu mai pot fi puse în discuție pe baza cererii noi formulate.
Față de aceste aspecte, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta S. M., cu domiciliul în ., prin împuternicit S. V. domiciliat în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1645/4.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. V., cu domiciliul în sat Telița, ., ., G. P., cu domiciliul în Tulcea, ., ., județul Tulcea, H. F., cu domiciliul în Tulcea, ., ., Mezanin M7, județul Tulcea și P. C. FRECĂȚEI P. PRIMAR, cu sediul în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. B. D. N. G. P. L.
09.02.2015
Red.jud.EB
Tehnored.PL/DS/Ex. 7
10.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 94/2015. Tribunalul TULCEA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 101/2015.... → |
|---|
