Plângere contravenţională. Decizia nr. 661/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 661/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 661/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.661
Ședința publică de la 08 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R.-I. TERITORIAL NR.2 C., cu sediul procesual ales în mun. C., Bulevardul 1 Decembrie 1918, nr.2, ., împotriva sentinței civile nr.149 din 25 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent G. D. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în loc. Bârlad, Bulevardul Primăverii, nr.7, jud. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru; intimatul-petent a depus întâmpinare la dosar, 2 ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului-intimat, care nu a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din N.C.P.C., declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea formulată și înregistrată sub nr._ din 18.06.2014 la Judecătoria Tulcea, petentul G. D. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 06.06.2014 încheiat de I. TERITORIAL 2 C. și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
Prin sentința civilă nr.2887 din 29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, invocându-se prevederile art.32 din OG 2/2001, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin, unde cauza a fost înregistrată sub nr._ din 21.01.2015.
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr.149 din 25 februarie 2015 a admis plângerea contravențională, a dispus anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 06 iunie 2014 de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier și a exonerat pe petent de plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, din procesul verbal de contravenție rezultă că pe 06.06.2014, ora 11,09, pe DN 22 Km.138+500 din loc.Isaccea, jud.Tulcea, a fost oprit și verificat autovehiculul cu număr de înmatriculare_ utilizat de petentă în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale în trafic național.
În urma verificării s-a constatat că operatorul de transport rutier nu a respectat obligația de a asigura existența la bordul vehiculului a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente, faptă ce constituie contravenție prev. de art.4 pct.57.4 din HG 69/2012 și pentru care în baza art.7 alin.1 și 2 lit.a din același act normativ a fost sancționată cu amendă de 4.000 lei.
Potrivit art.4 alin.1 pct.57.4 din HG 69/2012, constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul autovehiculelor cu care efectuează transporturile contra cost de persoane a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora, pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie.
Potrivit acestui text de lege este evident că orice operator de transport rutier ca și petenta are obligația în situația mai sus prevăzută să dețină la bordul vehiculului în copie această asigurare pentru persoanele transportate și bagajele acestora.
S-a mai reținut că, din Decizia nr._/03 din 31.03.2008, CEDO în cauza A. împotriva României a statuat că procedura contravențională trebuie să asigure părților același garanții ca acelea oferite în cadrul procedurilor penale atât în ceea ce privește prezumția de nevinovăție cât și cu privire la garanțiile oferite și respectarea dreptului la apărare în faza judecății.
În cauză, este evident că discuțiile se poartă în jurul existenței sau nu a acestei asigurări la bordul vehiculului, în condițiile în care petenta face dovada că la acel moment deținea o poliță valabilă pentru perioada 07.08.2013 – 06.08.2014 (deci valabilă la momentul controlului) și nu începând cu 07.08.2014 cum eronat a reținut agentul constatator în întâmpinare.
Se poate observa că agentul constatator pretinde că petenta nu avea la bord această asigurare, neaducând nici un argument în susținere doar simplu fapt al încheierii procesului verbal, în timp ce petenta reproșează agentului constatator că nu a verificat la momentul controlului bine mapa prezentată și deci nu a văzut că printre toate documentele se afla și această asigurare.
În aceste condiții prima instanță a apreciat că există un dubiu cu privire la existența sau nu a poliției la bordul vehiculului, dubiu care profită petentei în condițiile în care aceasta face dovada că deținea la momentul respectiv o poliță valabilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier-I.S.C.T.R.-I. Teritorial Nr.2 C., criticând-o sub aspectul legalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelantul că în data, ora și locul controlului în trafic a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând contravenientului în timp ce efectua un transport rutier de persoane. In urma verificărilor s-a constat că la bordul autovehiculului nu se găsea asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente, obligație care cade în sarcina operatorului de transport rutier. Aceasta, reprezintă contravenția prevăzută de art. 4, alin. (1) pct. 5 7.4 din H.G. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare.
Nu are nici o importanta pentru săvârșirea contravenției faptul că petentul a depus la dosarul de fond o copie xerox după „polița de asigurare”, deoarece textul de lege în baza căruia a fost sancționat stipulează că, contravenția a existat chiar daca aceasta polița de asigurare exista în realitate, dar nu se afla la bordul vehiculului, în original sau copie conformă cu originalul, pe toata durata efectuării transportului și implicit în momentul controlului.
Mai mult, art. 81 din O.M.T.C.T. nr. 980/2011 stipulează că ‘”Suplimentar față de documentul de transport, în cazul transportului rutier de persoane, la bordul autovehiculului trebuie să se mai afle:Asigurarea pentru persoane transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie”.
Prin urmare petenta a fost sancționată tocmai pentru lipsa acestei polițe de la bordul autovehiculului, iar nu pentru inexistenta acesteia, fapt constat și de prima instanță de judecată în cuprinsul hotărârii atacate.
Petentul nu a demonstrat prin nici un mijloc de probă că ar fi deținut la bordul autovehiculului în data de 06.06.2014 ora 11,09 (momentul efectiv al controlului) originalul sau copia acestei asigurări, așa cum prevede legea.
De asemenea, apelantul a mai arătat că, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001, astfel printr-o simpla vizualizare a procesului verbal de contravenție se poate observa cu ușurința ca acesta cuprinde data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitate achitării în termen de 48 de ore a ½ din minimul amenzii prevăzute de actul normativ daca acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea.
Singurele motive de nulitate absolută ale unui proces verbal de contravenție sunt cele prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în cuprinsul acestui proces verbal de contravenție nu sunt prezente nici unul dintre aceste motive.
Mai mult, în speță nu sunt arătate nici unul dintre cazurile prevăzute de lege ce înlătura răspunderea contravențională a faptei (forța majora, căzu fortuit, starea de necesitate, etc.).
Un proces verbal de contravenție este un act unilateral de voința ce face dovada până la proba contrarie și creează prezumția relativă de adevăr, iar petentul nu a răsturnat prin nici o proba prezumția relativă de adevăr creată de procesul verbal de contravenție cu privire la situația faptică din momentul controlului în trafic.
Apelanta efectua un transport de persoane prin servicii ocazionale, având la bord un număr de 47 de persoane, punând astfel în pericol viața persoanelor transportate, aceasta constituind o agravantă a faptei contravenționale, care conduce la un grad de pericol ridicat.
În consecință, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale, ca nefondate.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, H.G. nr.69/2012 cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr.2/2001.
Intimatul G. D. Întreprindere Individuală a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând în esență că, hotărârea atacată este legală și temeinică.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 06.06.2014 întocmit de I. Teritorial 2 C. intimatul G. D. – Întreprindere Individuală a fost sancționat cu suma de 4.000 lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 57.4 din H.G. nr. 69/2012, reținându-se că în data de pe 06.06.2014, ora 11:09, pe DN 22 Km.138+500 în localitatea Isaccea, județul Tulcea, a fost oprit și verificat autovehiculul cu număr de înmatriculare_ utilizat de intimat, și s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a asigurării pentru peroanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier.
În adevăr, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 pct. 57.4 din H.G. nr. 96/2012 constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul autovehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost de persoane a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: asigurarea pentru persoane transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie.
Susținerile apelantului potrivit cărora, la momentul efectuării controlului polița de asigurare nu se afla la bordul vehiculului nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute.
În mod judicios prima instanță a observat că intimata face dovada că la momentul controlului deținea o poliță valabilă pentru perioada 07.08._14. În raport de susținerile părților, în adevăr, există un dubiu cu privire la existența sau nu a poliței la bordul vehiculului, dubiu care profită intimatei.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate ca legală și temeinică
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-intimat I. de S. PENTRU CONTROLUL în TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R.-I. TERITORIAL NR. 2 C., cu sediul procesual ales în municipiul C., Bulevardul 1 Decembrie 1918, nr.2, ., împotriva sentinței civile nr.149 din 25 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent G. D. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în orașul Bârlad, Bulevardul Primăverii nr.7, județul V..
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 iulie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. R. R. A. V.
Grefier,
D. B.
Redactat sent. civ. jud. D.A.
Redactat dec. civ. jud. R.A.V./13.07.2015
Tehnoredactat gref. D.B./ G.R./15.07.2015/4ex.
Comuniat 2 ex./1 ex. apelant/1 ex. intimat.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 660/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 858/2015. Tribunalul... → |
|---|
