Plângere contravenţională. Decizia nr. 692/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 692/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 692/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 692/2015
Ședința publică de la 25 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N.
JUDECĂTOR: F. Șurculescu
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta P. M. TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.480/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul petent M. A. cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.Vizauer L. pentru intimatul petent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-au depus întâmpinare și note scrise, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Av.Vizauer L. având cuvântul în apel, pentru intimatul petent, solicită respingerea apelului ca nefondat arătând că în mod corect s-a pronunțat instanța de fond și a reținut că mențiunile cu privire la descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și a locului în care a fost săvârșită echivalează cu nerespectarea prevederilor art.16 din OG 2/2001.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 03.06.2014 sub nr._ petentul M. A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 8 din data de 07.05.2014 încheiat de intimata P. M. Tulcea, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare.
Totodată, petentul a invocat nulitatea procesului-verbal, afirmând că actul nu cuprinde mențiunile privind data și locul unde a fost încheiat și descrierea faptei.
Intimata P. M. Tulcea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.480 din 18.02.2015 instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul M. A., în contradictoriu cu intimata P. M. TULCEA.
Pe cale de consecință, a anulat procesul-verbal de contravenție nr. 8 din 07.05.2014 încheiat de intimata P. M. Tulcea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr. 8 din data de 07.05.2014 încheiat de P. M. Tulcea, petentul M. A. a fost sancționat potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se că „La data de 27.11.2013 a fost săvârșită o împrejmuire între terenurile cu nr. cadastral_ și nr. cadastral_( în vecinătatea străzii Livezilor) fără a deține autorizație de construire, proprietarul terenului cu nr. cadastral_, cel ce a executat îngrădirea”.
Verificând potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat existența unor aspecte de nelegalitate, ce determină în mod implicit anularea actului.
Astfel, conform art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde în mod obligatoriu elementele indicate în textul de lege, printre care și descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.Potrivit art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
În privința faptei ce face obiectul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, „executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant”
Din analiza procesului-verbal, instanța de fond a constatat că agentul constatator a menționat ca dată a săvârșirii faptei ziua de 27.11.2013, în condițiile în care înscrisurile depuse la dosar chiar de intimată dovedesc contrariul.
Astfel, împrejmuirea între terenurile cu nr. cadastral_ și nr. cadastral_ fusese realizată de pârât anterior datei de 27.11.2013, așa cum rezultă din sesizarea formulată de numitul M. B. A. și înregistrată sub nr._/7.10.2013 la Direcția Regională în Construcții Sud Est, prin care cel în cauză reclama executarea lucrării de împrejmuire pentru care petentul a fost sancționat (fila nr. 36).
Această împrejurare a rezultat și din corespondența purtată între Direcția Regională în Construcții Sud Est și P. M. Tulcea cu privire la aspectele sesizate de numitul M. B. A., prin adresele nr._/14.10.2013 și nr. Cp3663/28.11.2013 (filele nr. 37 - 39).
Cu toate acestea, agentul constatator a menționat în procesul-verbal de contravenție că „la data de 27.11.2013 fost săvârșită o împrejmuire”, fapt ce nu corespunde realității din perspectiva datei la care s-a desfășurat activitatea de încălcare a legii, iar consemnarea unei date nereale echivalează cu lipsa menționării datei săvârșirii faptei în sensul prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Prin lipsa mențiunilor privind data săvârșirii faptei contravenționale s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapt ce atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, motiv pentru care instanța de fond nu a mai analizat susținerile petentului cu privire la netemeinicia acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel P. TULCEA.
Se susține în motivarea apelului că hotararea pronuntata de instanta de fond este netemeinica si nelegala întrucât a fost pronuntata cu incalcarea dispozițiilor art. 22 alin. 7 NCPC, potrivit carora: “ori de cate ori legea ii rezerva judecătorului puterea de apreciere sau ii cere sa tina seama de toate circumstanțele cauzei, judecătorul va tine seama, intre altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echitatii si de buna-credinta.”
Concretizând, susține apelantul că hotarea atacata a fost pronuntata cu incalcarea principiului “specialia generalibus derogant”, instanta de fond apreciiind legalitatea procesului verbal contestat doar in funcție de dispozițiile legii generale, fara a lua in considerare reglementările cu caracter special continute in Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii.
Arată, în continuare apelantul că, hotararea atacata s-a pronuntat si cu incalcarea dispozițiilor art.35 alin 1si 3, respectiv art. 37 alin 5 din Legea nr. 50/1991.
Potrivit alin. 3 al articolului 35 din Legea nr. 50/1991, “în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepția dispozițiilor art. 28 și 29.*)”
Ori, precizează apelantul că, in ceea ce privește contravențiile in domeniul autorizarii lucrărilor de constructii, legea speciala dispune altfel decât art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001, dupa cum urmeaza:
Art. 35 alin. 1 din Legea nr.50/1991 prevede:“In condițiile prezentei legi,
descrierea faptei ce constituie contravenție se face cu indicarea locului, datei și orei constatării, în conformitate cu dispozițiile art. 31.”, spre deosebire de art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001, potrivit caruia este obligatorie indicarea in procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor a datei, orei si locului savarsirii faptei.
Stipulând in sensul celor învederate mai-sus, arată apelantul că legiuitorul a avut in vedere specificul savarsirii faptei in domeniul executării lucrărilor de constructii neautorizate, specific care ii imprima acesteia un caracter continuu. Din acest motiv, contravenția trebuie considerată ca se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel ca ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și pana la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, pana la împlinirea termenului înscris în art. 31 din Legea nr. 50/1991.( decizia nr. 7/20.11.2000, pronuntata de Curtea suprema de Justitie-Sectiile Unite, publicata in M.Of al României nr. 84/2001).
Caracterul continuu al contravențiilor in domeniul executării lucrărilor de constructii rezulta si din dispozițiile art. 37 alin 5 din legea speciala, legea nr. 50/1991 republicata, potrivit carora: (5) Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. In această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lese. ”
Învederează apelantul că, in speța, agentul constatator a consemnat data savarsirii faptei ca fiind data constatarii savarsirii acesteia, procedând astfel in conformitate cu dispozițiile legii speciale aplicabile, respectiv art. 35 alin 1 din legea nr. 50/1991.
In concluzie, avand in vedere faptul ca instanta de fond a hotarat doar in funcție de dispozițiile legii generale, desi in materia contravențiilor savarsite in domeniul autorizarii executării lucrărilor de constructii exista reglementari cu caracter special, solicită apelantul admiterea cererii de apel astfel cum a fost formulata și schimbarea in totalitate a sentintei atacate, iar pe fondul cauzei respingerea ca nefondata a plângerii formulate de petentul M. A. impotriva PV de constatare si sancționare contravenționala nr. 08/07.05.2014.
Intimatul petent M. A. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr.480/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat:
Critica hotărârii atacate se referă, în esență, la faptul că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.22 alin.7 NPCP, respectiv a apreciat legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat în funcție de dispozițiile legii generale fără a lua în considerare reglementările cu caracter special conținute în Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 si 3 și art. 37 alin.5 din acest act normativ, critică neîntemeiată.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, se reține că, potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde în mod obligatoriu elementele indicate în textul de lege, printre care și descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.Potrivit art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșiteși a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, „executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant”.
In cauză, se reține că agentul constatator a menționat ca dată a săvârșirii faptei ziua de 27.11.2013, în condițiile în care înscrisurile depuse la dosar de către apelantă dovedesc contrariul, respectiv, împrejmuirea între terenurile cu nr. cadastral_ și nr. cadastral_ fusese realizată de intimat anterior datei de 27.11.2013, așa cum rezultă din sesizarea formulată de numitul M. B. A. și înregistrată sub nr._/7.10.2013 la Direcția Regională în Construcții Sud Est, prin care cel în cauză reclama executarea lucrării de împrejmuire pentru care intimatul a fost sancționat.
Se reține că, aceste aspecte rezultă și din corespondența purtată între Direcția Regională în Construcții Sud Est și P. M. Tulcea cu privire la aspectele sesizate de numitul M. B. A., prin adresele nr._/14.10.2013 și nr. Cp3663/28.11.2013.
Din conținutul procesului-verbal rezultă că agentul constatator a menționat ca și moment al săvârșirii faptei, urmatoarele:„la data de 27.11.2013 fostsăvârșită o împrejmuire”,fapt ce nu corespunde realității din perspectiva datei la care s-a desfășurat activitatea de încălcare a legii, iar consemnarea unei date nereale echivalează cu lipsa menționării datei săvârșirii faptei în sensul prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 17 din acest act normativ și care atrag nulitatea absolută a procesului-verbal.
In raport de considerentele arătate, se reține că în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 35 alin.1 din Legea nr. 50/1991 care se referă la data constatării și nu la data săvârșirii faptei, având în vedere și dispozițiile alin.3 ale aceluiași text de lege potrivit cu care sunt aplicabile si prevederile O.G.nr.2/2001, mențiunea agentului constatator referindu-se la data de 27.11.2013 ca și data la care a fost săvârșită împrejmuirea.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind legala si temeinică, văzând și dispozițiile art. 480 NCPC, urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta P. M. TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.480/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul petent M. A. cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 August 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, Grefier,
D. N. F. Șurculescu L. R.
Jud.fond GN
Red.jud.DN/31.08.2015
Tehnored.gref.LR/
4 ex./..09.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 858/2015. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
