Partaj judiciar. Decizia nr. 392/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 392/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 392/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 392
Ședința publică de la data de 08 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-pârâtă F. E., domiciliată în comuna M. B., ., județul Tulcea și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Epifanov A. din Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.593 din data de 10 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Babadag, în dosarul nr._, având ca obiect „ partaj bunuri comune”, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. P. A., cu domiciliul în comuna M. B., ., județul Tulcea și intimata-pârâtă B. R. S.A. TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrie și având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 06 mai 2015 și ulterior la data de 08 mai 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea la data de 03.10.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul T. P. A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele F. E. și B. R. SA Tulcea să se dispună partajarea unui imobil, casă de locuit și teren aferent în suprafață de 4.325 mp, situat în comuna M. B., ., județul Tulcea, și a unui pasiv constând în suma de 17.200 lei reprezentând restul de plată rezultat dintr-un împrumut contractat în timpul căsătoriei la B. R. SA Tulcea.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost căsătorit cu pârâta, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr.849/2011, învederând că, în timpul căsătoriei, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat nr.83 din 15 noiembrie 2005 la BNP M., au dobândit imobilul, casă de locuit și teren aferent în suprafață de 4.325 mp, situat în comuna M. B., ., județul Tulcea, imobil în care, de la despărțirea în fapt a părților, a locuit doar reclamantul și fiul lor, T. D. D., care s-a ocupat de întreținerea și gospodărirea acestui imobil, motiv pentru care solicită ca partajarea să se facă prin atribuirea acestuia către reclamant, urmând să-i achite pârâtei cu titlu de sultă contravaloarea cotei de ½ ce revine acesteia.
A mai susținut reclamantul că tot în timpul căsătoriei a contractat și un credit la B. R. SA-Sucursala Tulcea, prin contractul nr.B0026093 din data de 10.09.2008 împrumutând suma de 20.000 lei, iar de la data despărțirii în fapt și până în prezent, rata la bancă a fost achitată doar de reclamant, deși acești bani au fost folosiți de ambele părți, suma rămasă de rambursat fiind de 17.000 lei la data de 30.09.2013, sumă ce reprezintă ratele lunare, comisioane bancare, dobânzi, etc.
Având în vedere că în cazul procesului de partaj se împarte atât activul, cât și pasivul, a solicitat ca și creditul bancar să fie divizat, în sensul ca fiecare dintre părți să suporte în cotă de ½ restul de plată a debitului comun.
De asemenea, având în vedere pasivul succesoral, a susținut reclamantul că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta B. R. SA Tulcea pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța în cauză.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.979 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru la valoarea pretențiilor solicitate, conform O.U.G. nr.80/2013, solicitând respingerea acțiunii ca netimbrată.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, învederând că într-adevăr, în timpul căsătoriei părțile în litigiu au dobândit, prin contractul de vânzare-cumpărare menționat, un imobil, casă de locuit și teren în suprafață totală de 4325 mp, situat în ., județul Tulcea, imobil achiziționat cu bani comuni, respectiv banii de la nuntă, economiile sale avute înainte de căsătorie și bani cadou de la părinții săi, iar faptul că, după despărțirea în fapt nu a mai locuit în imobilul supus partajării, este exclusiv vina reclamantului care a alungat-o din imobil, motiv pentru care a fost nevoită să se mute cu chirie.
A susținut pârâta că nu este de acord cu atribuirea imobilului către reclamant deoarece ea nu are un alt imobil în care să locuiască, iar la fel ca și pârâtul a contribuit la cumpărarea acestuia, a muncit efectiv la construirea casei și a avut grijă de gospodărie.
Cu privire la creditul contractat de reclamant, a arătat pârâta că nu este de acord cu partajarea acestuia, divizarea în cotă de ½, deoarece acesta a fost folosit doar de către reclamant, pentru interesul său strict personal și nu pentru familie și pentru traiul comun.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat partajarea bunului imobil casă și teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la BNP E. M., încheierea de autentificare nr.800/15.11.2005 și a bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei în cotă de ½ pentru fiecare.
De asemenea, a solicitat achitarea creditului contractat de reclamantul-pârât la B. R. S.A. – contract de credit bancar nr.B0026093 din 10.09.2008 pentru nevoi personale în valoare 20.000 lei exclusiv de către reclamantul-pârât, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la imobilul casă și teren menționat în cererea de chemare în judecată și în întâmpinare, a solicitat partajarea acestuia în cote de ½ pentru fiecare, urmând a se avea în vedere faptul că bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei, din banii de nuntă și, deși au fost ajutați de părinții săi și a avut și ea economii adunate înainte de căsătorie, nu solicită o cotă mai mare, ci doar împărțirea în cote egale atât a casei, cât și a terenului.
A susținut pârâta că bunul imobil casă și teren este comod partajabil în natură, fiind în formă aproape pătrată, sens în care a solicitat, în baza unei expertize topografice, împărțirea pe jumătate a acestuia, învederând că nu deține o altă locuință, iar atunci când se întoarce de la muncă din străinătate, în vacanță, nu are efectiv unde să locuiască, iar în toți anii căsătoriei, a avut grijă, pe lângă creșterea copilului, de casă și grădină, s-a ocupat de îngrijirea
Cu privire la bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei, a solicitat partajarea acestora în cote de 50% pentru fiecare, învederând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei: un aragaz, o butelie, un frigider, un pat dublu, mobila de bucătărie, aparatură electrocasnică, iar după ce fostul său soț a alungat-o din imobil, toate bunurile au rămas în casă și au fost folosite de acesta și de persoana cu care are o relație în prezent, urmând ca în baza unei expertize merceologice să se stabilească valoarea acestora și ulterior împărțirea acestora în cote egale.
În legătură cu creditul contractat exclusiv de către reclamantul-pârât în valoare de 20.000 lei, a solicitat ca acesta să fie suportat efectiv de către acesta, pentru că a fost folosit doar de el, învederând că nu a știut nimic despre acest contract, fostul său soț comunicându-i ulterior că a contractat un împrumut, fără să o consulte, susținând că din banii împrumutați, acesta a achiziționat o mașină pe care a folosit-o doar el, ea neavând acces niciodată la autoturism, o orgă, și-a achitat anumite datorii la colegii de serviciu și alte datorii personale, în casă neremițând nicio sumă de bani, acesta susținând că banii sunt doar ai lui și el o să-i achite înapoi băncii.
A arătat pârâta că, voalat, reclamantul recunoaște folosirea exclusivă a banilor rezultați din împrumut atunci când susține că „de la despărțirea noastră și până în prezent, subsemnatul am achitat suma”reprezentând ratele lunare, comisioane bancare și dobânzi, neavând de la aceasta niciun fel de pretenție pentru sumele plătite, dar solicită să fie obligată să suporte plata sumelor rămase neachitate.
Pentru motivele arătate, a solicitat admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205, art.209, art.979-995 Cod procedură civilă.
În probatoriu, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului-pârât, cu martori și expertiză tehnică de specialitate.
Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, reclamantul pârât a arătat că este de acord cu partajarea imobilului dobândit în timpul căsătoriei, însă așa cum a arătat și prin acțiunea introductivă, prin atribuirea acestuia către acesta cu obligarea sa la plata unei sulte de ½ din valoarea acestuia.
Cu privire la creditul contractat în timpul căsătoriei, a solicitat să se aibă în vedere faptul că, deși doar numele său figurează în contract, acești bani au fost cheltuiți în interesul părților, învederând că, în data de 10.09.2008, a semnat contractul de împrumut pentru suma de 20.000 lei, sumă din care cu 7.000 lei, respectiv în data de 30.09.2008, a cumpărat un autoturism marca Dacia, mașină care după despărțirea în fapt a rămas în posesia sa până de curând când a vândut-o, iar restul sumei de bani din împrumutul realizat a fost folosit la modernizarea casei acestora, care este o casă bătrânească și a fost nevoie să efectueze o . reparații și modernizări.
Cu privire la bunurile mobile indicate în acțiune, a solicitat ca pârâta să indice exact bunurile ce le solicită a fi partajate și totodată să indice valoarea acestora, precum și modalitatea în care să fie partajate.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriu și a depus, în copie, factura nr._/30.09.2008 privind autoturismul marca Dacia.
Prin răspunsul la întâmpinare, pârâta reconvenientă F. E., cu privire la creditul contractat exclusiv de către reclamantul pârât, a susținut că acesta recunoaște că a achiziționat o mașină, pe care a utilizat-o doar acesta și pe care între timp a înstrăinat-o, încercând să o excludă de la masa partajabilă.
În legătură cu faptul că restul sumei de bani rămasă din împrumut a fost utilizată pentru reparații și îmbunătățiri aduse casei de locuit, a învederat că această susținere este nereală, deoarece, după achiziționarea autoturismului, cumpărarea orgii, achitarea datoriilor personale, din cei 20.000 lei nu au mai rămas bani pentru efectuarea de lucrări la imobil.
De asemenea, a precizat valoarea bunurilor mobile la suma de 2.000 lei, a depus chitanțele cu privire la timbraj iar modalitatea de partajare pe care a solicitat-o este de 50% pentru fiecare.
Pentru motivele arătate, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pârât și admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.
La termenul de judecată din 29.01.2014, pârâta reconvenientă a renunțat la capătul de cerere privind partajarea bunurilor comune mobile enumerate în cererea reconvențională, iar cu privire la capătul de cerere referitor la partajarea bunului imobil casă de locuit și teren aferent, nu contestă existența bunului și nici cotele de dobândire a acestuia, însă solicită lotizarea în natură a acestuia prin formarea a două loturi.
De asemenea, reclamantul a arătat că a înstrăinat autoturismul marca Dacia, cumpărat cu bani proveniți din contractul de împrumut menționat în acțiune, cu suma de 800 euro și complinește masa de partaj cu suma de 800 euro reprezentând prețul înstrăinării autoturismului bun comun, însă pârâta s-a opus la complinirea masei de partaj doar cu suma de 800 euro, învederând că suma este derizorie și că reclamantul a înstrăinat bunul la un preț mult mai mare.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag, prin sentința civilă nr. 593 din 10 decembrie 2014 a admis acțiunea principală, având ca obiect – partaj bunuri comune, formulată de reclamantul T. P. A., în contradictoriu cu pârâtele F. E. și B. R. SA Tulcea și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă F. E. în contradictoriu cu reclamantul pârât T. P. A..
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de ½ următoarele bunuri: imobil, casă de locuit și teren aferent în suprafață de 4325,71 mp, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.800/15.11.2005 la BNP E. M., situat în intravilanul comunei M. B., județul Tulcea, în ., A291/1, V289, Cc290, având ca vecini: la Nord – N. M., la Sud – drum stradal, la Est – N. T. și la Vest – T. V., în valoare de 79.000 lei, conform expertizei întocmite de expert H. F. și un autoturism marca Dacia 1310 înstrăinat cu suma de 3000 lei de către pârât la data de 04.11.2013, după introducerea acțiunii.
A constatat că din masa de partaj face parte și un pasiv, reprezentând datorii comune ale soților, constând în credite și dobânzi aferente în baza contractului de credit bancar nr.B0026093/10.09.2008 încheiat cu B. R. SA – Sucursala Tulcea.
A constatat că reclamantul pârât are un drept de creanță asupra masei partajabile echivalent al ratelor achitate după desfacerea căsătoriei, de la data de 30.01.2012 (data rămânerii definitive a hotărârii de divorț) până la data de 30.03.2014, respectiv suma de 9717,98 lei.
De asemenea, a dispune partajarea bunurilor comune astfel, a atribuit reclamantului pârât Lotul nr.I, compus din imobil, casă de locuit cu anexă și teren aferent în suprafață de 1463,611 mp, situat în intravilanul comunei M. B., ., județul Tulcea, bun individualizat în raportul de expertiză și anexa la raport întocmite de expert H. F., în valoare de_,3 lei și pârâtei reconveiente Lotul nr.II, compus din teren în suprafață de 2862 mp, situat în intravilanul comunei M. B., ., județul Tulcea, bun individualizat în raportul de expertiză și anexa la raport întocmite de expert H. F., în valoare de 20.434,7 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat reclamantul pârât la plata sumei de 20.565,3 lei către pârâta reconvenientă, sultă în care este cuprinsă și creanța de 1500 lei ce reprezintă cota de ½ din suma rezultată din vânzarea autoturismului marca Dacia 1310 și pârâta reconvenientă la plata sumei de 4858,99 lei către reclamantul pârât, sumă reprezentând echivalentul ratelor achitate de reclamantul pârât după desfacerea căsătoriei, în baza contractului de credit bancar nr.B0026093/10.09.2008 încheiat cu B. R. SA – Sucursala Tulcea, respectiv de la data 30.01.2012 (data rămânerii definitive a hotărârii de divorț) până la data de 30.03.2014.
Totodată, a constatat că împrumutul reprezentând datoria comună, realizat în baza contractului de credit bancar nr.B0026093/10.09.2008 încheiat cu B. R. SA – Sucursala Tulcea urmează a fi preluat de ambele părți în cotă de ½, a luat act că pârâta reconvenientă a renunțat la partajarea bunurilor mobile și în baza art.453 Cod procedură civilă a compensat cheltuielile de judecată și obligând pârâta reconvenientă la plata sumei de 494,49 lei, către reclamantul pârât.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauză rezultă astfel că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, ca bunuri comune, în cote egale de ½ fiecare, cote necontestate de părți, un imobil, casă de locuit și teren aferent în suprafață de 4325,71 mp, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.800/15.11.2005 la BNP E. M., precum și un autoturism marca Dacia 1310, înstrăinat după introducerea acțiunii de către reclamant cu suma de 3000 lei, pârâta reconvenientă renunțând la capătul de cerere privind partajarea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei.
Potrivit art.339 cod civil bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților, soții nealegând un alt regim matrimonial.
Articolul 339 Cod civil stipulează că bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
Potrivit art.343 alin.1 Cod civil, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Reținând masa partajabilă sus-menționată și având în vedere și împrejurarea că prin sentința civilă nr.849/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între soți, s-a apreciat întemeiată acțiunea prin care s-a solicitat partajul judiciar.
S-a mai arătat că, părțile nu s-au învoit cu privire la modalitatea de împărțire a bunului imobil. Pârâta a solicitat partajarea imobilului, casă de locuit și teren, conform expertizei întocmite de expert H. F., prin atribuirea unei părți din teren și a unui corp de casă din cele două existente, denumite locuință și anexă, apreciind, în condițiile în care sunt edificate, că pot asigura locuirea a două familii și permit trasarea unui gard între ele, iar reclamantul a solicitat atribuirea imobilului către acesta, având în vedere valoarea stabilită în raportul de expertiză întocmit de expert Morfi R., iar în subsidiar a solicitat atribuirea imobilului către pârâtă, cu obligarea la plata unei sulte către reclamant, valoarea fiind cea din raportul de expertiză H. F..
Reținând că masa de partaj se compune din bunurile sus-menționate și apreciind temeinicia cererii de partaj s-a admis acțiunea principală și în parte cererea reconvențională.
S-a învederat că, stabilirea definitivă a contribuției comune integrale a soților la dobândirea bunurilor comune trebuie să fie extinsă și asupra regimului obligațiilor comune ale soților în sensul obligării acestora la plata datoriei comune, părțile contractând în timpul căsătoriei și creditul sus reținut, credit ce reprezintă datorie comună a părților, neputându-se reține temeinicia susținerilor pârâtei cu privire la natura împrumutului în contextul ansamblului probator ce conduce la concluzia că datoria este comună, împrumutul fiind utilizat pentru nevoile comune.
Astfel, s-a constatat că din masa de partaj face parte și un pasiv, reprezentând datorii comune ale soților, constând în credite și dobânzi aferente în baza contractului de credit bancar nr.B0026093/10.09.2008 încheiat cu B. R. SA – Sucursala Tulcea.
De asemenea, s-a constatat că reclamantul pârât are un drept de creanță asupra masei partajabile echivalent al ratelor achitate după desfacerea căsătoriei, de la data de 30.01.2012 (data rămânerii definitive a hotărârii de divorț) până la data de 30.03.2014, respectiv suma de 9717,98 lei, iar reclamantul pârât a fost de acord să cedeze o parte din teren, care să aibă deschidere la stradă.
De asemenea, ca efect al partajului, raportat la principiile ce guvernează partajul judiciar, precum și la solicitările părților privind partajarea bunurilor comune, având în vedere și susținerile expertului că imobilul nu este comod partajabil, singura posibilitate fiind cea prezentată în raportul de expertiză, având în vedere și împrejurarea că reclamantul pârât T. P. A. a continuat să locuiască în imobil, împreună cu minorul ce i-a fost încredințat în urma divorțului, pârâta reconvenientă F. E. lucrând în străinătate, prima instanță a dispus formarea a două loturi și a atribuit reclamantul pârât Lotul nr.I, compus din imobil, casă de locuit cu anexă și teren aferent în suprafață de 1463,611 mp, bun individualizat în raportul de expertiză și anexa la raport întocmite de expert H. F., în valoare de_,3 lei, iar pârâtei reconveniente Lotul nr.II, compus din teren în suprafață de 2862 mp, situat în intravilanul comunei M. B., bun individualizat în raportul de expertiză și anexa la raport întocmite de expert H. F., în valoare de 20.434,7 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor prima instanță a obliga reclamantul pârât la plata sumei de 20.565,3 lei către pârâta reconvenientă, sultă în care este cuprinsă și creanța de 1500 lei ce reprezintă cota de ½ din suma rezultată din vânzarea autoturismului marca Dacia 1310, de asemenea, a obligat pârâta reconvenientă la plata sumei de 4858,99 lei către reclamantul pârât, sumă reprezentând echivalentul ratelor achitate de reclamantul pârât după desfacerea căsătoriei, în baza contractului de credit bancar nr.B0026093/10.09.2008 încheiat cu B. R. SA – Sucursala Tulcea, respectiv de la data 30.01.2012 (data rămânerii definitive a hotărârii de divorț) până la data de 30.03.2014; a constata că împrumutul reprezentând datoria comună, realizat în baza contractului de credit bancar nr.B0026093/10.09.2008 încheiat cu B. R. SA – Sucursala Tulcea urmează a fi preluat de ambele părți în cotă de ½ și a lua act că pârâta reconvenientă a renunțat la partajarea bunurilor mobile.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel pârâta-reclamantă F. E., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta cu privire la partajarea activului că, în mod nelegal și neechitabil, raportat la partajarea imobilului casă și teren în cote de 50%, instanța de fond atribuie lotul I reclamantului, compus din imobil casă de locuit și anexă (în fapt două corpuri de casă cu funcțiuni distincte fiecare și care permit partajarea astfel încât să locuiască două familii, corpurile de casă putând fi separate de un gard despărțitor) și teren aferent în suprafață de 1463,611 mp. în valoare de_,3 lei, iar pârâtei lotul II reprezentat de teren liber în suprafață de 2862 mp. în valoare de_,7 lei. De asemenea, pentru egalizare valorică a loturilor, instanța a obligat reclamantul la plata sultei de_,3 lei.
La un simplu calcul aritmetic, reiese prejudicierea sa, prin faptul că se atribuie întreaga casa și o suprafață considerabilă de terenul reclamantului, iar pârâtei doar teren și o sumă mai mică de bani decât contravaloarea lotului acestuia. De altfel, instanța de fond nu motivează cum a stabilit valoarea lotului reclamantului, dar indiferent de modul de calcul al sumei, nu există egalizare valorică, pârâtei revenindu-i suma de_,7+_,3=_ lei comparativ cu_,3 lei, mai puțin_,3 lei.
În tot cursul procesului a solicitat atribuirea unui corp de casă, deoarece nu deține alt imobil, nu are unde locui în altă parte, nu are un loc de muncă și nu realizează alte venituri. Raționamentul că cei doi foști soți nu se mai împacă și nu pot fi vecini, existând riscul unor altercații, nu poate să ducă la nedreptățirea sa sub aspect locativ, iar atribuirea unei suprafețe de teren mai mari, în condițiile în care nu are mijloace financiare pentru ridicarea unei alte locuințe, nu este echitabilă. Nici varianta vânzării terenului și achiziționării unui imobil de locuit nu poate fi luată în calcul, deoarece piața imobiliară este blocată, mai ales în . terenurile se vând pentru câteva mii de lei.
Apelanta a mai arătat că, prin cererea de chemare în judecată, pe lângă împărțirea activului imobil casă și teren, reclamantul a mai solicitat împărțirea pasivului și anume suma de_ lei, reprezentând rest de plată dintr-un contract de credit încheiat în nume personal de către reclamant.
În cursul procesului, reclamantul a depus precizări la dosarul cauzei, arătând că de fapt pasivul l-ar reprezenta suma de_.52 lei. Cu privire însă la această modificare a cererii de chemare în judecată, depusă cu mult peste primul termen de judecată, reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin aceeași cerere precizatoare, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata 1/2 din suma de 9717,98 lei reprezentând rate achitate de acesta.
Instanța de fond nu a motivat care sunt argumentele pentru care au fost înlăturate toate apărările formulate în cursul procesului, prin care s-a arătat faptul că împrumutul a fost contractat de reclamant în nume propriu, pentru nevoile exclusive ale acestuia, acesta achiziționând un instrument muzical - orgă, un autoturism care a fost utilizat doar de reclamant și pe care ulterior l-a înstrăinat la un preț derizoriu, iar din restul de bani acesta a plătit datorii către colegii săi.
Astfel, în mod nelegal instanța a considerat împrumutul datorie comună și a obligat la plata a jumătate din valoarea contractului neindividualizat ca sumă prin dispozitivul sentinței atacate.
S-a mai arătat de apelantă că, prin dispozitivul sentinței atacate, instanța a obligat nelegal pârâta la plata sumei de 4858,99 lei, reprezentând rate achitate de reclamant după desfacerea căsătoriei 30.01.2012 până la data de 30.03.2014 deoarece, așa cum s-a învederat din luna octombrie 2011, a fost alungată efectiv din locuință și nu a mai avut acces în imobil, reclamantul locuind cu concubina sa. Astfel, acesta a beneficiat în totalitate de bunurile mobile și imobile dobândite în timpul căsătoriei, de toate îmbunătățirile aduse celor două corpuri de casă, iar obligarea pârâtei la plata a jumătate din ratele plătite de reclamant pentru ceva de care nu a beneficiat, însemnă o prejudiciere de două ori a acesteia: o dată pentru că nu a beneficiat de bunul sau îmbunătățirile presupuse a fi aduse prin utilizarea acelei sume de bani, iar a doua oară prin obligarea la plata sumei de bani.
Relativ la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 494,49 lei către reclamant, apelanta a învederat că, nu se arată care este modalitatea în care s-a ajuns la o astfel de compensare, cu atât mai mult cu cât cele două expertize au fost achitate de ambele părți, reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată sub forma onorariului de avocat, iar din considerentele hotărârii atacate nu rezultă niciun fel de sume exemplificate din care să rezulte compensarea.
În consecință, apelanta a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, cu obligarea intimatului-pârât la cheltuieli de judecată.
În probatoriu, apelanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză de specialitate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod proc. civ.
In termen procedural intimatul Tudorache P. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Astfel, părțile din prezenta cauză au fost căsătorite, căsătorie care a fost desfăcută prin Sentința civilă nr.849 din 14 decembrie 2011 de Judecătoria Babadag în dosarul nr._ .
În timpul căsătoriei, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.83 din 15 noiembrie 2005 părțile au dobândit imobilul, casă de locuit și teren aferent în suprafață de 4.325 mp situat în .. Tulcea.
În acest imobil a locuit de la despărțirea în fapt doar intimatul împreună cu fiul celor doi T. D. D., apelanta locuind în municipiul Tulcea. În toată această perioadă intimatul a fost acela care s-a ocupat de întreținerea și gospodărirea imobilului.
Corect, prima instanță a dispus atribuirea imobilului către intimat, având în vedere că acesta are grijă și de minorul rezultat din căsătorie și a întreținut imobilul începând cu data de 18 septembrie 2011 (când apelanta a plecat din imobil) și până în prezent.
În mod judicios, prima instanță a atribuit apelantei pârâte suprafața de teren de 2862 mp obligându-l pe intimat la plata unei sulte.
Aceasta deoarece în prezenta cauză nu sunt două case de locuit-așa cum susține apelanta-ci este doar o singură casă de locuit și o anexă, așa cum corect s-a reținut în raportul de expertiză, iar prin dispunerea încăperilor nu pot fi formate unități locative funcționale și distinctive, rezultând că imobilul nu poate fi partajat și nici îmbucățit.
Din masa de partaj face parte și un pasiv constând în datorii comune ale soților, reprezentând credit și dobândă aferentă în baza contractului de credit bancar nr.B0026093 din 10 septembrie 2008 încheiat cu B. R. S.A.
În mod just, prima instanță a constatat că intimatul are un drept de creanță asupra masei partajabile echivalent al ratelor achitate după desfacerea căsătoriei, de la data de 30 martie 2012-data rămânerii definitive a hotărârii de divorț- până la data de 30 martie 2014.
Nu pot fi temeinice susținerile apelantei cu privire la natura împrumutului, deoarece intimatul a făcut dovada că datoria este comună, iar împrumutul a fost utilizat pentru nevoile comune ale ambilor soți, și desigur a făcut dovada plății ratelor și după despărțirea în fapt.
Nu pot fi primite susținerile apelantei în legătură cu faptul că împrumutul a fost făcut de către intimat pentru nevoile sale personale, deoarece acest împrumut a fost contractat în anul 2008, când părțile erau împreună, apelanta părăsind imobilul la data de 18 septembrie 2011 când a intervenit și despărțirea în fapt a celor doi soți.
În legătură cu cheltuielile de judecată, instanța de fond a dispus compensarea acestora în temeiul art. 453 Cod procedură civilă. Compensarea judiciară reglementată de art.453 al.2, teza finală, este o consecință a obligației reciproce a părților cu privire la suportarea totală sau parțială a cheltuielilor de judecată, iar instanța le compensează până la concurența sumei celei mai mici dintre ele, astfel cum prevede art. 1616 din Noul Cod Civil.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.453 alin 1 din N.C.P.C. va obliga apelanta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul T. P. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-pârâtă F. E., domiciliată în comuna M. B., ., județul Tulcea și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Epifanov A. din Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.593 din data de 10 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Babadag, în dosarul nr._, având ca obiect „ partaj bunuri comune”, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. P. A., domiciliat în comuna M. B., ., județul Tulcea și intimata-pârâtă B. R. S.A. TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
Obligă apelanta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul T. P. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2015.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud.A.A.
Red.dec.civ.jud. R.S/18.06.2015
Tehnored. gref.DB/18.06.2015/5 ex. .
. ex.apelantă, 2 ex. intimați
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1164/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 660/2015. Tribunalul... → |
|---|
