Plângere contravenţională. Decizia nr. 698/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 7541/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 698/2015
Ședința publică de la 25 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N.
JUDECĂTOR: F. Șurculescu
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA - SERVICIUL RUTIER cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.498/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă . cu sediul procesual ales la Av.P. A. M. în București, ..36, ., sector 3, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.P. A. M. pentru intimata petentă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Av.P. A. M., având cuvântul în apel pentru intimata petentă, solicită respingerea apelului formulat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr.498/2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în acest dosar.
Astfel, arată că instanța de fond în mod judicios a analizat asupra tuturor probelor reținând că este operantă o cauză de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, respectiv că dispozițiile legale incidente nu sunt aplicabile, iar în ultimele 28 zile anterioare controlului în trafic nu au fost efectuate curse care să necesite folosirea diagramelor tahograf.
De asemenea, arată că în mod corect instanța de fond a statuat că prevederile Regulamentului CE 561/2006, precum și cele din OG 37/2007 referitoare la neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahograf nu sunt aplicabile.
În acest sens arată că societatea petentă face parte din categoria întreprinderilor agricole raportat la obiectul de activitate principal, astfel că în speță sunt aplicabile excepțiile prevăzute de normele legale.
Cu privire la criticile formulate de către apelant, învederează referitor la susținerea că instanța de fond s-a pronunțat doar pentru prima faptă și nu s-a pronunțat asupra lipsei legitimației de serviciu, că odată ce operează o cauză de nulitate absolută asupra unei fapte, atunci operează asupra întregului proces-verbal.
Totodată, arată că se menționează tot ca o critică a hotărârii faptul că societății petente i s-a cauzat o vătămare în dreptul de a plăti jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, însă din dispozițiile legale nu există o identitate între suma reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzut de actul normativ și suma reprezentând jumătatea amenzii efectiv aplicate.
În concluzie, precizează că societatea petentă este o întreprindere agricolă și s-a autorizat și ca operator de transport pentru a optimiza activitatea societății, nu pentru a face transport pentru terți, deși putea, iar această amendă care i-a fost aplicată, în cuantum de 4000 lei, reprezintă costul unui transport de marfă.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 09.10.2014 sub nr._, petenta .. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-SERVICIUL RUTIER, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 18.09.2014.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 11.11.2014 prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.498 din 23 februarie 2015 instanța a admis plângerea contravențională formulată de petenta .. împotriva procesului-verbal de contraventie ., nr._, întocmit la data de 18.09.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-SERVICIUL RUTIER.
Pe cale de consecință, a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 18.09.2014 de intimat, ca nelegal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 18.09.2014 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei și cu avertisment, reținându-se că, la data de 18.09.2014, în jurul orei 09:10, conducătorul auto R. Bunaventura a condus autospecializata marca R. cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 222 N, relația Pardina-T. V., efectuând transport rutier de mărfuri, iar la momentul controlului nu a prezentat numărul necesar de diagrame pentru ultimele 28 de zile sau alt document justificativ privind activitatea desfășurată în intervalul de timp menționat; de asemenea, operatorul de transport nu a asigurat prezența la bordul autovehiculului a legitimației de serviciu a conducătorului auto din care să rezulte că este angajatul acestuia, fapte prevăzute de art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007 și art.4 pct.57.2 din HG nr.69/2012 și sancționate de art.9 alin.1 lit.c) din OG nr. 37/2007 și art.7 alin.1 din HG nr.69/2012 (fila 47).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că este operantă o cauză de nulitate absolută a procesului verbal, fiind indicat în mod greșit temeiul juridic pentru prima faptă reținută în sarcina petentei.
Prin urmare, procesul-verbal nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 în sensul că nu s-a indicat în mod corect textul de lege în care se încadrează fapta reținută în sarcina petentului, aspect care duce la nulitatea actului pentru încălcarea unor norme imperative.
În speța, raportat la situatia specifica in care s-a aflat petenta, nu poate fi reținut temeiul legal in baza căruia s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 4000 lei, întrucât din interpretarea coroborata a dispozițiilor legale incidente in cauză, reiese faptul ca prevederile Regulamentului CE 561/2006, precum si cele ale art. 8 alin. 1 pct. 31 si art. 9 alin. 1 lit. e din OG 37/2007, referitoare la neprezentarea in trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, nu sunt aplicabile întrucât autovehiculul a fost utilizat de către o întreprindere agricola în cadrul activității specifice, iar transportul s-a efectuat pe o raza de pana la 100 de km de la sediul întreprinderii (conf. art. 13 alin. 1 lit. b din Regulamentul CE nr. 561/2006), iar in ultimele 28 de zile anterioare controlului in trafic nu au fost efectuate curse care sa necesite folosirea diagramelor tahograf.
Astfel, agentul constatator s-a aflat în eroare atunci când a constatat si aplicat sancțiunea amenzii contravenționale pentru neprezentarea de către șoferul R. Buna Ventura, la momentul controlului, a numărului necesar de diagrame pentru ultimele 28 de zile sau alt document justificativ privind activitatea desfășurată de acesta, fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007 si sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c din cuprinsul aceluiași act normativ.
In conformitate cu dispozițiile art. 2 din OG 37/2007, coroborate cu prevederile art. 13 alin. 1 lit. b din Regulamentul CE nr. 561/2006 „operațiunile de transport la care se face referire la art. 13 alin. 1 lit. a, h, c, d, h, k, m, //, p al Regulamentului CE nr. 561/2006 sunt exceptate, pe teritoriul României, de la aplicarea prevederilor acestui Regulament”.
Potrivit prevederilor art. 13 alin. 1 lit. b din Regulamentul CB nr. 561/2006, „vehiculele utilizate sau închiriate fără conducător auto de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau crescătorii, pentru transportul de mărfuri in cadrul activității profesionale specifice pe o raza de pana la 100 de km de la sediul întreprinderii” sunt exceptate de la prevederile acestui Regulament.
Totodată, petenta . face parte din categoria de întreprinderi agricole, raportat la obiectul de activitate principala menționat pe Certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea. respectiv având cod CAEN 0150, „Activități în ferme mixte” (cultura vegetala combinata cu creșterea animalelor), precum si fata de prevederile actului constitutiv al societății, atașate la dosarul cauzei.
Prin urmare, în speță este aplicabilă excepția prevăzută de dispozițiile legale menționate mai sus întrucât șoferul R. Buna Ventura, angajat al petentei, efectua, la momentul controlului, transportul cerealelor din cultura proprie a societății angajatoare pe ruta Pardina – Tulcea, si anume către silozul situat la km 8 pe drumul aliat intre localitatea Tulcea si satul Agighiol, pe o distanta calculata de sub 100 de km astfel cum este reglementat in dispozițiile art. 13 alin. 1 lit. b din Regulamentul CE nr. 561/2006.
Față de prevederile legale menționate, s-a constatat că în procesul-verbal contestat fapta reținută în sarcina petentei nu a fost încadrată în mod corect din punct de vedere juridic.
În baza art. 16 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite (subl. ns.).
Procesul-verbal astfel întocmit este lovit de nulitate absolută, conform art.17 din OG nr.2/2001 potrivit căruia „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”, prin „fapta săvârșită” înțelegându-se descrierea faptei și încadrarea juridică a acesteia.
Totodată, potrivit art. 16 alin. (1) din OG nr.2/2001, „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: … posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
S-a reținut că în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 18.09.2014 de intimat, se indică faptul că persoana sancționată poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, însă agentul constatator nu a indicat care este valoarea a jumătate din minimul amenzii.
Această nelegalitate îl pune pe contravenient în imposibilitatea de a beneficia de prevederile legale întrucât acesta nu ar fi putut să achite în termen de 2 zile lucrătoare jumătate din minimul amenzii, ca urmare a nemenționării sumei în actul care constituie titlu executoriu.
Este adevărat că OG nr.2/2001 nu prevede o sancțiune pentru un astfel de viciu de formă, ceea ce înseamnă că ne aflăm în fața unei nulități virtuale care este condiționată de dovedirea unei vătămări.
Față de faptul că petentul nu avea posibilitatea să achite jumătate din minimul amenzii, instanța de fond a constatat că lipsa din procesul verbal a mențiunii privind jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege care poate fi achitată în 2 zile lucrătoare, a produs părții o vătămare, iar înlăturarea acestei vătămări nu mai este posibilă decât prin anularea procesului-verbal contestat, instanța de judecată neavând posibilitatea să repună petentul în termenul de achitare a amenzii în cuantum redus.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține în motivarea apelului că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală deoarece, deși instanța de fond a admis în totalitate plângerea petentei, s-a pronunțat numai cu privire la prima faptă reținută în sarcina acesteia, iar cu privire la cea de a doua faptă, și anume, că operatorul de transport nu a asigurat prezența la bordul autovehiculului a legitimației de serviciu a conducătorului auto din care să rezulte că este angajatul acestuia, faptă sancționată cu avertisment, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel.
De asemenea, în ceea ce privește constatarea instanței de fond că petentei i s-a adus o vătămare în dreptul său de a plăti jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, apreciază apelantul că vătămarea petentei nu este dovedită.
Astfel, din niciun act aflat la dosarul cauzei nu rezultă că petenta a intenționat măcar să plătească amenda, cu atât mai puțin că nu a putut să plătească prin întocmirea în acest mod a procesului verbal.
Învederează, în continuare, apelantul că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, interpretând în mod eronat probele administrate în cauză.
Cât privește susținerea instanței de fond că prevederile ordonanței în baza căreia petenta a fost sancționată nu sunt aplicabile situației acesteia, precizează apelantul că din documentele aflate la dosarul cauzei rezultă că transportul efectuat de către contravenientă nu era exceptat de la utilizarea tahografului analog sau a diagramei tahograf deoarece la momentul controlului acesta nu efectua un transport de mărfuri în cadrul activității profesionale specifice, ci efectua transport rutier contra cost pentru o terță persoană, și anume, „N. V. V. Întreprindere Individuală” Tulcea, așa cum rezultă din documentele de transport.
În concluzie, consideră apelantul că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică și, având în vedere motivele invocate, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii pronunțată, în sensul respingerii plângerii petentei.
Intimata petentă . a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului formulat de către Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea – Serviciul Rutier și menținerea sentinței civile nr. 498 din 23 februarie 2015 pronunțată de către Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat:
Un prim motiv de critică al hotărârii atacate este acela că, deși prima instanță a admis în totalitate plângerea contravențională, s-a pronunțat numai cu privire la prima fapta reținută în sarcina intimatei-petente, critică neîntemeiată întrucât, instanța de fond a reținut că în cauză s-a făcut dovada că, conducătorul auto era angajatul intimatei-petente.
Al doilea motiv de critică se referă la faptul că, susține apelantul că nu s-a făcut dovada că intimatei-petente i s-a adus o vătămare în dreptul său de a plăti jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, critică de asemenea, neîntemeiată.
În procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 18.09.2014 de catre apelant, se indică faptul că persoana sancționată poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, însă agentul constatator nu a indicat care este valoarea a jumătate din minimul amenzii.
In mod corect a reținut prima instanță faptul că, această nelegalitate îl pune pe contravenient în imposibilitatea de a beneficia de prevederile legale întrucât acesta nu ar fi putut să achite în termen de 2 zile lucrătoare jumătate din minimul amenzii, ca urmare a nemenționării sumei în actul care constituie titlu executoriu.
Prin urmare, se retine că intimatul-petent nu avea posibilitatea să achite jumătate din minimul amenzii, iar lipsa din procesul verbal a mențiunii privind jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege care poate fi achitată în 2 zile lucrătoare, a produs părții o vătămare, înlăturarea acestei vătămări nemaifiind posibilă decât prin anularea procesului-verbal contestat, instanța de judecată neavând posibilitatea să repună intimatul-petent în termenul de achitare a amenzii în cuantum redus.
Ultimul motiv de critică al hotărârii atacate se referă la încălcarea de către instanța de fond a prev.art. 22 alin.2 NCPC potrivit cu care, judecătorul are îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si aplicarea corecta a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
In cauză, instanța de fond a realizat o corecta stabilire a faptelor si aplicare a legii.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, se retine că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, în sensul că nu s-a indicat în mod corect textul de lege în care se încadrează fapta reținută în sarcina petentului, aspect care duce la nulitatea actului pentru încălcarea unor norme imperative.
Relativ la situația specifică în care s-a aflat intimata-petentă, nu poate fi reținut temeiul legal în baza căruia s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei întrucât, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale incidente in cauză, reiese faptul ca prevederile Regulamentului CE 561/2006, precum si cele ale art. 8 alin. 1 pct. 31 si art. 9 alin. 1 lit. e din OG 37/2007, referitoare la neprezentarea in trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, nu sunt aplicabile întrucât autovehiculul a fost utilizat de către o întreprindere agricolă în cadrul activității specifice, iar transportul s-a efectuat pe o raza de pana la 100 de km de la sediul întreprinderii (conf. art. 13 alin. 1 lit. b din Regulamentul CE nr. 561/2006), iar in ultimele 28 de zile anterioare controlului in trafic nu au fost efectuate curse care sa necesite folosirea diagramelor tahograf.
Potrivit dispoz. art. 2 din OG 37/2007, coroborate cu prevederile art. 13 alin. 1 lit. b din Regulamentul CE nr. 561/2006 „operațiunile de transport la care se face referire la art. 13 alin. 1 lit. a, h, c, d, h, k, m, //, p al Regulamentului CE nr. 561/2006 sunt exceptate, pe teritoriul României, de la aplicarea prevederilor acestui Regulament”.
Art. 13 alin. 1 lit. b din Regulamentul CB nr. 561/2006, „vehiculele utilizate sau închiriate fără conducător auto de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau crescătorii, pentru transportul de mărfuri in cadrul activității profesionale specifice pe o raza de pana la 100 de km de la sediul întreprinderii” sunt exceptate de la prevederile acestui Regulament.
Din probele administrate în cauză, se reține că intimata-petenta . face parte din categoria de întreprinderi agricole, raportat la obiectul de activitate principala menționat pe Certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea. respectiv având cod CAEN 0150, „Activități in ferme mixte” (cultura vegetala combinata cu creșterea animalelor), precum si fata de prevederile actului constitutiv al societății, atașate la dosarul cauzei, in cauza fiind aplicabilă excepția prevăzută de dispozițiile legale menționate mai sus întrucât șoferul R. Buna Ventura, angajat al petentei, efectua, la momentul controlului, transportul cerealelor din cultura proprie a societății angajatoare pe ruta Pardina – Tulcea, si anume către silozul situat la km 8 pe drumul aliat intre localitatea Tulcea si satul Agighiol, pe o distanta calculata de sub 100 de km astfel cum este reglementat in dispozițiile art. 13 alin. 1 lit. b din Regulamentul CE nr. 561/2006.
Prin urmare, se retine că în procesul-verbal contestat fapta reținută în sarcina intimatei-petente nu a fost încadrată în mod corect din punct de vedere juridic.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispoz.art. 480 NCPC, urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA - SERVICIUL RUTIER cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.498/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă . cu sediul procesual ales la Av.P. A. M. în București, ..36, ., ., sector 3, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 August 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, Grefier,
D. N. F. Șurculescu L. R.
Jud.fond LMG
Red.jud.DN/31.08.2015
Tehnored.gref.LR/
4 ex./..09.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 727/2015. Tribunalul... → |
|---|
