Plângere contravenţională. Decizia nr. 781/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 781/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 781/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 781
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent G. D., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1435 din 12 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională„ în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, intimatul-intervenient S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, .. 51, sector 1 și intimatul-intervenient forțat T. L. C., CNP_, cu domiciliul în Voluntari, .. 7, J. Ilfov.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat; intimatul a depus la dosar întâmpinare, 2 ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului, care nu a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
La interpelarea instanței, petentul arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul-petent având cuvântul, pentru motivele arătate în apelul promovat, solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul anulării procesului-verbal de contravenție ca nelegal și netemeinic.
În subsidiar, în temeiul disp. art.7 alin. 3 raportat la art. 38 alin. 3 din OG nr.2/2001 solicită înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.
Arată în esență apelantul că prin procesul-verbal de contravenție nr. . nr._/14.10.2014 a fost sancționat pentru că nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului înmatriculat sub nr._ . Împotriva procesului-verbal de contravenție a formulat plângere contravențională, arătând că la data de 14.10.2014 în jurul orei 13.00 a alimentat autovehiculul la stația Petrom de pe . cu autovehiculul din benzinărie pe . după ce s-a asigurat a virat la stânga pe DN22, încadrându-se pe banda dinspre axul drumului pentru a vira la stânga la intersecția semaforizată dinspre DN22 și . fiind descris în apelul promovat. Prin sentința civilă nr.1435/12.05.2015 a fost respinsă plângerea contravențională. Din dispozițiile art. 129-130 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 aprobat prin HG nr.1391/2006 rezultă că prioritatea se acordă autovehiculelor din apropierea intersecției.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.396 alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 23.10.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea având ca obiect plângere contravențională, petentul G. D. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului – verbal de contravenție . nr._/14.10.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că în data de 14.10.2014 a alimentat cu combustibil la stația Petrom de pe ., autoturismul înmatriculat sub nr._, ieșind din benzinărie pe .-a învederat că după ce s-a asigurat că nu afectează circulația de drumul prioritar, a virat la stânga pe DN22, încadrându-se pe banda de lângă axul drumului pentru a efectua un nou viraj la stânga. Petentul a susținut că în timp ce rula pe banda pe care s-a încadrat, a observat pe banda din dreapta un alt autovehicul, care circula cu viteză mare, care l-a depășit și a virat brusc la stânga, spre banda pe care acesta circula. În aceste circumstanțe, autovehiculul respectiv, cu nr. de înmatriculare_, l-a acroșat cu roata din spate, avariindu-i bara de protecția din partea dreaptă față. Petentul a apreciat că a fost sancționat în mod netemeinic, producerea accidentului fiind determinată de conduita în trafic a celuilalt conducător auto.
Intimata a depus în termen întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, cu menținerea procesului – verbal contestat ca legal și temeinic întocmit. În motivare s-a arătat că procesul – verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea mențiunilor prevăzute de lege iar contravenția săvârșită de către petent rezultă din materialul probator anexat.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.1435 din 12 mai 2015 a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată și a menținut
în integralitate procesul – verbal . nr._/14.10.2014 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, prin procesul – verbal de contravenție . nr._/14.10.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile în temeiul art. 57 alin. (2) coroborat cu art. 101 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002, pentru că în data de 14.10.2014, în jurul orei 13, a condus autoturismul marca Ford înmatriculat sub nr._ pe . municipiul Tulcea, iar la intersecția cu . respectat regula privind acordarea de prioritate, intrând în coliziune cu autoturismul marca Ford înmatriculat sub nr._, care circula pe drumul prioritar.
S-a mai reținut că, întrucât procesul – verbal contestat conține mențiunile a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001, acesta a fost legal întocmit. Petentul nu a formulat critici care să vizeze legalitatea actului sancționator, a susținut, în esență, că procesul – verbal de contravenție este netemeinic întrucât a circulat regulamentar iar coliziunea s-a produs datorită manevrei de depășire prin dreapta efectuată de celălalt conducător auto, Tască L. C..
S-a mai arătat că, potrivit art. 57 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier, iar conform art. art. 101 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002 instituie drept contravenție care se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Petentul a relatat în fața instanței că pe drumul pe care se deplasa, la intersecția . . indicator care instituia obligația de a ceda trecerea autovehiculelor care circulau pe drumul prioritar, . a confirmat susținerile petentului, în sensul că celălalt autovehicul se deplasa cu o viteză foarte mare și a lovit mașina petentului în încercarea de a prinde culoarea verde a semaforului.
De asemenea, s-a mai reținut că, potrivit legislației rutiere, indicatorul “cedează trecerea” montat pe drumul ce intersectează drumul cu prioritate, obligă conducătorul de vehicul să reducă viteza și să verifice dacă pe drumul cu prioritate circulă vehicule, iar dacă observă prezența acestora, să le acorde prioritate indiferent din ce parte vin. Petentul nu a respectat regula privind acordarea de prioritate și a pătruns pe drumul cu prioritate, pe care circula cel puțin autovehiculul cu care a intrat în coliziune, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 57 alin. (2) coroborat cu art. 101 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002, deci actul sancționator a fost temeinic întocmit. Sub acest aspect, viteza cu care se deplasa celălalt autovehicul condus de Tască L. C. sau conduita în trafic a acestuia sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care accidentul de circulație nu s-ar fi produsdacă petentul ar fi pătruns pe . trecea autovehiculul care avea prioritate.
Totodată, s-a mai arătat că, în temeiul art. 34 alin. (1) și art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, nu se justifică înlocuirea sancțiunilor aplicate în cuantumul minim prevăzute de lege, amendă contravențională în cuantum de 540 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de contravenient, evaluat prin prisma criteriilor enunțate în art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, care prin conduita sa de a nu respectat regulile de circulație privind acordarea de prioritate ce a avut drept urmare producerea unui accident de circulație, a periclitat buna desfășurare a circulației rutiere și siguranța altor participanți la trafic.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel petentul G. D., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelantul că, fapta consemnată în procesul verbal nu a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, care nu s-a prezentat la locul evenimentului. De altfel, descrierea faptei din procesul verbal este contrazisă de avariile suferite la autovehiculul petentului.
În probatoriu, s-a solicitat administrarea probei cu martorul N. M., în cursul procesului, prima instanță a refuzat în mod nejustificat audierea acestui martor, reținând că acesta ar fi participat direct în evenimentul rutier, ceea ce nu este adevărat și a dispus înlocuirea martorului.
De asemenea, s-a dispus în mod nelegal citarea ca intervenient forțat a lui T. L. C., acesta nefiind parte a actului ce făcea obiectul procesului.
A mai arătat apelantul că, din dispozițiile art.129-130 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG nr.1391/2006, rezultă că prioritatea se acordă autovehiculelor din apropierea intersecției. Nu există un text de lege care să statueze cele reținute de judecătorul primei instanțe, în sensul de a aștepta trecerea oricărui autovehicul observat ca venind pe drumul cu prioritate, indiferent de distanta la care se afla acesta față de intersecție.
În speță, autovehiculul condus de T. L. C. se afla la o distanță suficient de mare de intersecție, distanță care a permis petentului să pătrundă în intersecție, să se încadreze pe banda cu prioritate (banda a doua) și să ruleze cca 100 de metri pe această bandă.
În schimb, autovehiculul condus de celălalt șofer a venit din spate pe banda dreaptă cu viteză foarte mare, când petentul se apropiase deja de intersecția semaforizată de la PECO și a virat brusc spre stânga, spre banda pe care petentul se încadrase deja de destul timp, acroșând astfel în partea din față autovehiculul. Dacă T. L. C. ar fi respectat viteza legală și nu ar fi încercat trecerea de pe o bandă pe cealaltă fără să se asigure corespunzător, accidentul nu ar fi avut loc.
În schimb, acesta ar fi avut loc chiar dacă petentul ar fi ajuns în intersecția semaforizata de la PECO venind din aceeași direcție cu celalalt vehicul, având în vedere că autovehiculul petentului se deplasa cu viteza legală, iar celalalt autovehicul a venit cu viteza foarte mare.
Prin urmare, atunci când a menținut procesul-verbal de contravenție, prima instanță a reținut eronat situația de fapt, făcând o aplicare greșită a legii.
In concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, în sensul anularii procesului-verbal de contravenție, ca nelegal și netemeinic.
In subsidiar, ținând cont de circumstanțele concrete ale faptei, apelantul a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul, în temeiul art.7 alin.3 raportat la art.38 alin.3 din OG nr.2/2001.
În drept s-au invocat dispozițiile art.34 al.2 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001.
În termen procedural intimatul I. Județean de Poliție Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.10.2014 apelantul G. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile în baza art. 57 alin. 2 coroborat cu art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, pentru că în data de 14.10.2014, în jurul orei 1300, a condus autoturismul marca Ford înmatriculat sub nr._ pe . Municipiul Tulcea iar la intersecția cu . respectat regula privind acordarea de prioritate, intrând în coliziune cu autoturismul marca Ford înmatriculat sub nr._, care circula pe drumul prioritar.
Conform art. 57 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.
Art. 101 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede drept contravenție care se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
În ceea ce privește susținerile apelantului potrivit cărora celălalt conducător auto ar fi circulat cu viteză mare, aceasta fiind cauza principală a producerii accidentului, nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute, neavând relevanță în ceea ce privește fapta contravențională săvârșită de apelant.
În mod judicios prima instanță a observat că apelantul nu a respectat regula privind acordarea de prioritate și a pătruns pe drumul cu prioritate, pe care circula cel puțin autovehiculului cu care a intrat în coliziune, comițând contravenția reținută în sarcina sa.
Cu alte cuvinte, conduita în trafic a celuilalt conducător auto și viteza acestuia sunt, așa cum s-a mai arătat, lipsit de relevanță, accidentul de circulație neproducându-se dacă apelantul ar fi pătruns pe . trece autovehiculul care avea prioritate.
Pe cale de consecință, plecând de la premise exacte prima instanță a ajuns la o soluție corectă prin valorificarea întregul material probator administrat în cauză.
Față de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 din N.C.P.C. instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-petent G. D., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1435 din 12 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională„ în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, intimatul-intervenient S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, .. 51, sector 1 și intimatul-intervenient forțat T. L. C., CNP_, cu domiciliul în Voluntari, .. 7, J. Ilfov.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 Septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
R. A. V. Ș. R.
Grefier,
D. B.
Red. sent. civ. jud. D.N.P.
Red. dec. civ. jud. R.A.V./05.10.2015
Tehnored. gref. D.B./gref. G.R./12.10.2015/6 ex.
.. ex apelant/ 3ex. intimați.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
