Plângere contravenţională. Decizia nr. 771/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 771/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.771
Ședința publică din data de 30 septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul petent S. G., cu domiciliul ales în Tulcea, ., ., ., impotriva sentintei civile nr.78/20.01.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 16.09.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată în data de 13.08.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea având ca obiect plângere contravențională, petentul S. G. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului – verbal de contravenție . nr._/9.08.2014.
Prin sentința civilă nr.78/20.01.2015 Judecătoria Tulcea a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată și a menținut în integralitate procesul – verbal . nr._/9.08.2014 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal de contravenție . nr._/9.08.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, în baza art. 121 alin. (1) din HG 1391/2006 coroborat cu art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 9.08.2014, în jurul orei 11:21 pe DJ 222 C, în localitatea Nufăru, jud. Tulcea, a condus autoturismul marca Alfa R. înmatriculat sub nr._ rulând cu viteza de 103 km/h înregistrată de aparatul radar Autovision montat pe autospeciala din dotarea Serviciului Rutier cu nr. de înmatriculare MAI_.
A arătat prima instanță că petentul a susținut, în esență, că procesul – verbal de contravenție este netemeinic întrucât agenții de poliție nu i-au prezentat înregistrarea faptei pretins contravenționale, omologarea aparatului radar și dispoziția de lucru.
Din măsurătorile evidențiate în planșele foto și înregistrarea video obținute prin intermediul aparatului radar Autovision verificat metrologic și montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ din dotarea Serviciului Rutier, realizate de un operator calificat, în condiții permise de normele de metrologie legale privind funcționarea cinemometrelor, se observă în mod clar cum petentul a condus autoturismului marca Alfa R. înmatriculat sub nr._ cu viteza de 103 km/h. Însuși petentul a precizat că înregistrarea s-a făcut în interiorul localității Nufăru, jud. Tulcea.
S-a mai arătat de către prima instanță că în înregistrarea video se observă că trei autovehicule circulau pe același sector de drum, însă distanța dintre ele și maniera de deplasare a petentului, care efectua manevra de depășire a celorlalte două, au făcut posibil ca autovehiculul condus de petent să poată fi pus clar în evidență. În intervalul în care este înregistrată viteza cu care rulează petentul poziția aparatului radar este fixă, neavând nicio relevanță dacă a fost sau nu mutat ulterior.
Astfel, a apreciat prima instanță că înregistrarea îndeplinește toate condițiile prevăzute de Normele de Metrologie Legală NML 021 – 05 pentru a fi utilizată ca probă. Organele de Poliție nu aveau obligația de a pune înregistrarea sau altă documentație la dispoziția contravenientului. Probatoriul a fost administrat în instanță, cu respectarea garanțiilor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
Nici în conținutul plângerii și nici în obiecțiunile inserate în actul sancționator contestat petentul nu a negat că ar fi circulat cu viteza de 103 km/h.
Prin urmare, a apreciat prima instanță că din materialul probator rezultă în mod indubitabil că petentul a săvărșit contravenția prevăzută de art. 121 alin. (1) din HG 1391/2006, de a conduce un autovehicul pe un drum public cu nerespectarea regulilor privind viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care se deplasează, deci procesul – verbal contestat întrunește și condiția temeiniciei. Starea drumului sau necesitatea efectuării unei manevre de deplasare (care a fost voluntară, după cum se poate observa din înregistrarea video și nu necesară), invocate de petent, nu constituie cauze apte să înlăture caracterul contravențional al faptei, în sensul art. 11 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 alin. (1) și art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, instanța de fond a arătat că este de părere că nu se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate, amendă în cuantumul minim prevăzut de lege și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, considerându-le proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de contravenient, evaluat prin prisma criteriilor enunțate în art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, care prin conduita sa de a circula cu o viteză ce depășește dublul celei permisă de lege, a periclitat buna desfășurare a circulației rutiere și siguranța altor participanți la trafic. În ceea ce privește sancțiunea complementară, petentul nu a probat susținerea potrivit căreia menținerea acesteia poate duce la concedierea sa și la imposibilitatea de a-și întreține familia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul S. G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelantul că în partea drumului de ieșire din . curbele care nu permit deplasarea autoturismelor cu viteză mare. Potrivit art.3.2 pct.8 din Norma de metrologie legală 021-05 NML aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr.301/2005 modificat prin cel cu nr.153/2007 s-a prevăzut că unghiul de incidență trebuie să fie stabil, nefiind permise variații ale acestuia pe parcursul efectuării măsurătorilor. Mai mult, agenții rutieri nu au voie să oprească și să pornească aparatul radar deoarece nu se poate asigura funcția de autotestare care se face automat la fiecare pornire a aparatului.
Mai arată apelantul că prin mânuirea de către agentul rutier a aparatului de înregistrare nu s-a putut asigura unghiul de incidență stabil, existând variații care ar fi putut influența înregistrarea vitezei autoturismului său, generând erori a acesteia. De aceea, consideră că astfel se explică faptul că după ce a fost așezat aparatul pe bordul mașinii frunzele copacilor de pe marginea drumului erau înregistrate că se mișcau cu viteza de 40-43 km/h.
Susține apelantul că la data de 09.08.2014 autovehiculul pe care se afla instalat cinemometrul fusese poziționat în apropierea liniei electrice de înaltă tensiune, aspect care este interzis de normele aplicabile în materie și care a generat erori în buna funcționare a aparatului, vitezele înregistrate de acesta putând fi date cu erori ca și in cazul acestuia.
Mai arată apelantul că potrivit art.3.3.4. al aceleași norme cinemometrul utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat, pe lângă discriminatorul de direcție, trebuie să fie dotat cu un circuit capabil să realizeze diferențierea dintre viteza proprie de deplasare și viteza autovehiculelor aflate în trafic.
Totodată, a arătat apelantul că instanța de fond nu a făcut referire la apărările sale, apreciind că atâta timp cât nu a negat în actul sancționator că ar fi circulat cu viteza de 103 km/h, înseamnă că și-a recunoscut contravenția.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoriile din care face parte vehiculul condus precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar conform art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul (lit. e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
In analiza principiului proporționalității, instanța reține că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
In respectarea acestor principii, instanța de fond a asigurat petentului dreptul la un proces echitabil dar acesta nu a făcut dovada contrară a situației de fapt consemnate în procesul-verbal de contravenție.
Din fotografiile radar, depuse la dosar, din vizionarea CD-ului cu înregistrarea faptei contravenționale rezultă că petentul apelant a circulat în localitatea Nufăru cu viteza de 103 km/h, deși limita era de 50 km/h, iar fapta a fost constatată de către agentul rutier, cu mijloace tehnice omologate, verificate metrologic, asupra cărora nu s-au dovedit vicii de funcționare ori utilizare, cum greșit susține apelantul.
Susținerile apelantului în legătură cu influențarea înregistrării vitezei de deplasare a autovehiculului prin poziționarea greșită a autovehiculelor pe care s-a aflat instalat cinemometrul, prin neasigurarea unui unghi de incidență stabil, nu sunt întemeiate, dovedite și nu sunt de natură să atragă nelegalitatea operațiunii de înregistrare a vitezei de circulație înregistrate.
Cum nu se dovedesc a fi întemeiate motivele de critică din apel, instanța a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul petent S. G., cu domiciliul ales în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 78/20.01.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. B. D. N. G. P. L.
20.10.2015
Red.jud.EB
Tehnored.gref.P.L./DS/Ex. 4/21.10.2015
.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 772/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 784/2015. Tribunalul... → |
|---|
