Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 790/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 790/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 790/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 790/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat T. G., din Tulcea, .. 54, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 598 din data de 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă I. V., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. T. G. pentru apelanta – reclamantă, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, intimata nu a formulat întâmpinare în termen procedural, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în apel pentru dezbateri.
Av. T. G. având cuvântul pentru apelantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2014 sub nr._, reclamanta U. ADMINITRATIV TERITORIALĂ TULCEA – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu a solicitat obligarea pârâtei I. V. la plata sumei de 6.569 lei, reprezentând prejudiciul adus prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. 630/10.06.2009 precum și la plata majorărilor de 2%/lună calculate la acest debit ulterior introducerii acțiunii și până la data plății efective. De asemenea, reclamanta a solicitat instanței să dispună rezilierea contractului mai sus menționat și evacuarea pârâtei din imobil.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr. 630/10.06.2009, pe o perioadă de 5 ani, până la data de 13.04.2014. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei în termenul stipulat. Cât privește vechimea debitului, reclamanta a arătat că aceasta poate depăși 3 ani, întrucât până în anul 2011 chiria a avut regimul juridic al unei creanțe fiscale. A susținut reclamanta că s-a constituit dosarul de executare silită nr. 2011-9844/20.07.2011, iar prin fiecare act de executare, somație și titlu executoriu, s-a întrerupt prescripția pentru această sumă. Majorările calculate ulterior datei de 30.01.2014 sunt în cuantum de 2%/lună din debitul principal, respectiv 0,07% pe zi întârziere conform H.C.L. Tulcea nr. 36/27.02.2014.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1321-1322 Noul Cod Civil, art. 1350 Noul Cod civil.
Pârâta nu a depus în termen procedural întâmpinare sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La termenul de judecată din data de 13.02.2015 instanța a invocat excepția lipsei de interes în formularea acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretenții, raportat la debitul pentru care reclamanta deține titlu executoriu.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 598 din data de 03 martie 2015 Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei de interes în formularea acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretenții, raportat la debitul în cuantum de 453,60 lei pentru care reclamanta deține titlu executoriu, invocată din oficiu.
De asemenea, a respins capătul de cerere având ca obiect pretenții, raportat la debitul în cuantum de 453,60 lei, ca fiind lipsit de interes și a admis în parte acțiunea. Astfel, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.536 lei, reprezentând chirie datorată în baza contractului de închiriere nr. 630/10.06.2009 și a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 630/10.06.2009, precum și evacuarea pârâtei din imobil pentru lipsă de titlu.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că,una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, potrivit art. 32 alin. 1 lit. d) Cod procedură civilă este și justificarea unui interes, respectiv urmărirea unui folos practic de către cel care inițiază acțiunea, iar interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Conform art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau a unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat că suma datorată de către pârâtă are caracterul unei creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somația nr._/20.07.2011 și titlul executoriu nr._/20.07.2011, comunicate la data de 15.09.2011, pentru suma de 453,60 lei, cu titlu chirie locuințe proprietate de stat și majorări aferente, în cadrul dosarului de executare silită nr. 2011-9844/20.07.2011 (fila 34-36).
Prin urmare, reclamanta deține la acest moment un titlu executoriu împotriva pârâtei pentru suma anterior menționată, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătorească) privitor la aceeași creanță nu-i poate aduce niciun folos practic.
Câtă vreme aceste titlu executoriu nu a fost anulat în cadrul unei contestații la executare, acesta își produce efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a-și realiza creanța prin executare silită.
O acțiune în pretenții având același obiect nu poate fi decât lipsită de interes, întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași creanță, creditorul să dețină titluri executorii diferite, ceea ce este inadmisibil.
Ca atare, a fost admisă excepția lipsei de interes în formularea acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretenții, raportat la debitul în cuantum de 453,60 lei pentru care reclamanta deține titlu executoriu, urmând a se respinge acest capăt de cerere, ca fiind lipsit de interes.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut cu prioritate că art. 6 Noul Cod Civil, consacră principiul neretroactivității legii civile.
Tot astfel, art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 prevede regula potrivit căreia contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În acest context, în speță sunt aplicabile prevederile art. 969 cod civil anterior, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Pârâta în calitate de chiriaș a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuință nr. 630/10.06.2009 pe termen de 5 ani până la data de 13.04.2014 (fila 7-8). La împlinirea acestuia a operat tacita relocațiune, în condițiile art. 1437 Cod civil, care stipulează că dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei urmând a se produce potrivit dispozițiilor relative la închirierea fără termen.
Obiectul contractului a constat în preluarea în folosință de către pârâtă a unei locuințe situate în municipiul Tulcea, .,, ., județul Tulcea, în schimbul plății unei chirii lunare în cuantum de 108 lei. Sub acest aspect, părțile au mai convenit ca neplata la termen a chiriei să atragă majorări de întârziere conform actelor normative ce stabilesc cota majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Potrivit pct. IV din contract, în situația în care chiriașul nu a achitat chiria cel puțin trei luni consecutive, contractul se consideră desființat de drept la cererea proprietarului iar evacuarea chiriașului se face numai în baza unei hotărâri judecătorești; chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contract până la data executării efective a hotărârii de evacuare.
Potrivit situației de rol a debitorului și desfășurătorului anexat de reclamantă (fila 33, 12-32), pârâta figura cu un debit de 6.569 lei cu titlu de chirie și majorări de întârziere, acestea din urmă fiind calculate până la data de 06.05.2014 în procent de 2% pe fiecare lună (fila 6).
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, în sensul că mai întâi reclamantul trebuie să dovedească existența creanței pretinse, după care neexecutarea se prezumă atât cât timp pârâtul nu dovedește executarea.
În speță, reclamanta a făcut dovada existenței creanței reprezentând chirie prin contractul de închiriere semnat de pârâtă, în timp ce aceasta din urmă nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată a chiriei, deși conform regulilor expuse anterior îi incumba sarcina acestei probe.
S-a reținut, totodată, faptul că ultima plată efectuată de pârâtă potrivit evidențelor reclamantei a fost în cuantum de 216 lei și a stins chiria aferentă lunilor ianuarie – februarie 2011 (fila 21, 33). Ulterior, s-a emis titlul executoriu nr._/20.07.2011 pentru suma de 432 lei datorată cu titlu de chirie pentru lunile martie – iunie 2011 inclusiv, în cadrul dosarului de executare silită nr. 2011-9844/20.07.2011 (fila 35-36).
Cu privire la accesorii s-a manționat menționat faptul că din cuprinsul contractului de închiriere nr. 630/10.2009 nu rezultă cuantumul majorărilor de întârziere, la pct. II din contract arătându-se doar că se vor aplica actele normative ce stabilesc cota majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Prestațiile la care s-au obligat părțile prin contract, inclusiv prestația ce vizează cuantumul chiriei și termenul de exigibilitate al acesteia sunt însă supuse regimului juridic de drept comun astfel că, în lipsa unei stipulații exprese, nu se justifică de ce reclamanta a calculat accesorii în cuantum de 2% pe fiecare lună de întârziere. Dispozițiile O.G. nr. 92/2003 referitoare la nivelul majorărilor de întârziere în cazul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen nu sunt aplicabile întrucât, așa cum mai sus s-a arătat, chiria, deși este o obligație bugetară, nu este și o obligație fiscală.
Reclamanta a solicitat ca și în continuare, pentru perioada ulterioară introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului principal să se acorde majorări de întârziere în cuantum de 2%/lună, invocând prevederile H.C.L. Tulcea nr. 36/27.02.2014. Cu privire la această hotărâre instanța constată că ea se referă la închirierea și concesionarea terenurilor și spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință, aflate în domeniul public sau privat al municipiului Tulcea, și nu are nicio legătură cu prezenta cauză.
Față de toate cele expuse anterior, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la plată numai în limita sumei de 4.536 lei reprezentând chirie datorată în baza contractului de închiriere nr. 630/10.06.2009 (chirie aferentă anilor 2014 – 1.296 lei, 2013 – 1.296 lei, 2012 – 1.296 lei și lunile iulie-decembrie 2011 – 648 lei, pentru acest din urmă an scăzându-se suma de 216 lei ce a stins prin plată chiria aferentă lunilor ianuarie-februarie 2011 și suma de 432 lei pentru care reclamanta deține titlul executoriu nr._/20.07.2011, respectiv chirie aferentă lunilor martie-iunie 2011 inclusiv).
În ceea ce privește sancțiunea civilă a rezilierii contractului, instanța a reținut că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o neexecutare sau o executare cu întârziere a clauzelor contractuale asumate de către pârât; neexecutarea sau executarea cu întârziere să fie imputabilă pârâtului (care este prezumat a se afla în culpă până la proba contrară); neexecutarea sau executarea cu întârziere a clauzelor contractuale să aibă un caracter suficient de important pentru partea reclamantă, raportat la scopul imediat al actului juridic civil urmărit de aceasta (să fie de natură a justifica desființarea contractului).
Întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile susmenționate, instanța a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 630/10.06.2009.
Ca urmare a rezilierii contractului, cum pârâta ocupă imobilul fără a mai deține un titlu locativ, fiind încetate raporturile de închiriere, se dispune și evacuarea sa din imobilul ocupat.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel reclamanta U. A. Teritorială – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei modului de soluționare a capătului de cerere privind suma de 453 lei, care a fost respins ca fiind lipsit de interes.
A arătat apelanta că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, în anul 2014, titlurile executorii emise până în anul 2011.
S-a mai arătat că instanța de fond consideră în mod netemeinic că reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011 iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu nu îi poate aduce niciun folos practic deoarece executarea silită a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei.
În mod netemeinic se consideră că o acțiune în pretenții ar fi inadmisibilă deoarece s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Tilturile executorii și somațiile, emise în cadrul procedurii fiscale, pentru aceste sume, nu mai produc efecte juridice.
Prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context sumele individualizate până la data de 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită fiscale, în anul 2015, ar rămâne imposibil de recuparat din lipsa mijloacelor concrete de recupare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au abilitatea prevăzută de lege.
Prin interdicția instituită de lege, de a considera începând cu 01.09.2011 aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale.
S-a mai arătat că titlul executoriu deținut de apelanta – reclamantă nu este un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executării silite reglementate de codul de procedură fiscală.
În consecință, în temeiul art. 480 alin.2 Cod peocedură civilă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii și a capătului de cerere privind suma reprezentând debit până la data de 30.09.2011.
Deși legal citată, intimata – pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed:
Potrivit Contractului de închiriere nr. 630/10.06.2009, încheiat între Consiliul Local Tulcea și pârâta I. V., aceasta din urmă s-a obligat la plata unei chirii lunare de 108 lei pentru apartamentul situat pe . primit spre folosire pentru o perioadă de 5 ani.
Cu privire la excepția lipsei de interes pentru suma de 453 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, excepție analizată în mod corect cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă, aceasta făcând de prisos orice analiză asupra fondului, tribunalul reține că, într-adevăr, interesul reprezintă folosul practic urmărit prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, fiind o condiție de exercitare a acesteia.
Reținând aplicabilitatea prevederilor art. 1 din O.G. Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora ,,Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.”, anterior intrării în vigoare a O.G. Nr. 29 din 31 august 2011, pentru creanța derivând din contractul de închiriere la care s-a făcut referire, fiind calificată creanță fiscală, au fost emise titluri executorii în dosarul de executare 2011-9844/20.07.2011.
Aceasta, în contextul în care, conform art. 110 alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal ,,colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.”
De vreme ce reclamanta deține deja titluri executorii pentru sumele aferente perioadei anterioare datei de 30.09.2011, titluri ce nu au fost desființate și care pot sta la baza unei executări silite, îi lipsește folosul practic pentru obținerea unei hotărâri judecătorești, fiind de altfel inadmisibilă obținerea unor titluri executorii diferite pentru aceeași creanță.
Ca atare, în mod corect a fost admisă excepția lipsei de interes.
Văzând considerentele arătate, având în vedere și dispozițiile art. 480 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul civil declarat de către apelanta-reclamantă U.A.T.-D.I.A.P. Tulcea, prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 598, pronunțată la data de 03.03.2015 în dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea, pe care o va păstra ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta - reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat T. G., din Tulcea, .. 54, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 598 din data de 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă I. V., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud. I.S.
Red/Tehnored.dec.civ.jud.N.L./15.10.2015
Tehnored.gref.BFV/15.10.2015./4 ex.
..apelantă/1 ex.intimată
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 784/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
