Contestaţie la executare. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 61/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 61/2015
Ședința publică de la 02 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: R. A. V.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta contestatoare . cu sediul în ., împotriva sentinței civile 79/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimații . cu sediul în loc.Sarmas, nr.116, jud.Harghita și B. B. A. cu sediul în Măcin, ..15, ., jud.Tulcea, având ca obiect contestație la executare.
Încheierea din 25 septembrie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin ceerea adresată Judecătoriei Babadag la data de 14 noiembrie 2014 și înregistrată sub nr._ contestatoare . în contradictoriu cu intimata ., în temeiul art. art.669 alin.4,art.711 Cod proc. civ. a formulat contestație la executare împotriva executării silite și a tuturor actelor de executare, pe cale de hotărâre judecătorească solicitând desființarea executării silite si anularea tuturor actelor de executare pornite la cererea creditoarei . de B. B. A. în dosarul de executare nr.235/2014 ,ca nelegale și netemeinice.
Intimata I. . întâmpinării depusă la dosar la data de 09.12.2014 a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, cu cheltuieli de judecata.
Intimata a invocat excepția tardivității contestației la executare, formulată împotriva încheierii executorului judecătoresc de stabilire a cheltuielilor de executare.
La termenul de judecată din 19 februarie 2015 contestatoarea . a formulat precizări cu privire Ia obiectul contestației la executare, în sensul că înțelege să formuleze contestație la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de încheierea emisă de B. B. A., în temeiul art.669 cod proc.civ, de stabilire a cuantumului cheltuielilor de executare, dar și împotriva celorlalte acte de executare emise în dosarul nr.235/2014.
La același termen de judecată contestatoarea a mai arătat că B. a depus la filele 148, 149 din dosar, dovada că s-au achitat sumele datorate, astfel că prezenta contestație la executare a rămas fără obiect, solicitându-se amânarea cauzei pentru a se depune în scris cerere de renunțare la judecată.
Intimata prin apărător a solicitat a se lua act că cererea a rămas fără obiect, că solicită judecata cauzei în lipsă, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, combustibil și BAC, depunând chitanțe în acest sens.
Față de solicitările apărătorului intimatei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, contestatoarea a solicitat a fi cenzurate în funcție de complexitatea cauzei. Cât privește cheltuielile de combustibil, s-a solicitat respingerea, apreciind că sunt cheltuielile apărătorului de deplasare la sediul instanței pentru susținerea cauzei.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.79 din 26 februarie 2015 instanța, în baza art.406 c.pr.civ., a luat act de renunțarea contestatoarei . la judecata cauzei având ca obiect contestație la executare în contradictoriu cu intimata . și B. B. A..
Totodată, a admis în parte cererea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, obligând contestatoarea la plata sumei de 6433,38 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C.pr.civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C.pr.civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Instanța de fond a reținut ca în cauză, contestatoarea . prin cererea formulată verbal la termenul de judecată din 19.02.2015 și prin cererea depusă la dosar la 25.02.2015 a renunțat la judecata contestației la executare ce face obiectul prezentului dosar, solicitând cenzurarea în funcție de complexitate a onorariului de avocat raportat la complexitatea cauzei și serviciile prestate.
Ținând cont că primul termen de judecată a fost la 29.01.2015 când contestatoarea nu a formulat cerere de renunțare la judecata cauzei, iar la al doilea termen de judecată din 19.02.2015 apărătorul contestatoarei a făcut dovada achitării întregii sume solicitate de intimată și pentru ca . să formuleze cerere de renunțare la judecată, a solicitat un nou termen de judecată și cum potrivit dispozițiilor art.406 alin.4 c.pr.civ.. dacă renunțarea se face ulterior primului termen de judecată, aceasta nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți, intimata . reprezentată de apărător și-a dat acordul expres la cererea contestatoarei având ca obiect renunțarea la judecată, fiind astfel îndeplinită condiția pronunțării hotărârii, în condițiile art. 406 alin. (6) C.pr.civ.
Având în vedere cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată la care aceasta este îndreptățită potrivit art. 406 alin. (3) C.pr.civ., iar contestatoarea a solicitat cenzurarea în funcție de complexitate, a onorariului de avocat, raportat la complexitatea cauzei și serviciile prestate, s-a apreciat că solicitarea contestatoarei nu este fondată, având în vedere că onorariul de avocat a fost stabilit de către intimată cu apărătorul său în funcție de obiectul și complexitatea cauzei, iar renunțarea la judecată nu îi poate fi imputată intimatei și ca o consecință reducerea onorariului, motiv pentru care va obliga contestatoarea la plata onorariului în cuantum de 6200 lei pentru avocat G. D., către intimată.
La dosarul cauzei . a depus două bonuri fiscale pentru motorină în valoare de 200 lei și 3 bonuri fiscale punct trecere Bac Faleza Dunării în valoare de 64,50 lei .
Ținând cont că distanța rutieră între G. - Babadag și retur este de 214 km, iar la 100 km se decontează 7,5litri carburant, cheltuielile de judecată cu deplasarea pe această rută se ridică la suma de 233,38 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel contestatoarea ..
Se susține în motivarea apelului că este greșită soluția instanței de fond prin care a respins cererea sa de cenzurare a cheltuielilor apreciind că onorariul a fost stabilit între intimată și apărător și că instanța de judecată nu ar putea interveni, întrucât potrivit dispozițiile codului de procedura civilă onorariul de avocat, ca si parte a cheltuielilor de judecată, este supus cenzurării de către instanța de judecată.
Consideră apelantul că instanța de fond trebuia să limiteze aceste cheltuieli de judecată, ele neputând constitui o sancțiune procedurală, neputând fi reținută o culpă în ceea ce îl privește în susținerea cu bună credință a propriului drept în fața autorităților judiciare.
Apreciază apelantul că nu pot fi primite susținerile că diminuarea onorariului de avocat ar fi un abuz de drept, o ingerință a magistratului într-un raport de asistență juridică între client și avocat, onorariul de avocat fiind o componentă a cheltuielilor de judecată, cheltuieli ce pot fi apreciate și diminuate de magistrat, instanța de judecată având dreptul de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea cauzei si activității.
Mai mult, arată în continuare apelantul că prin stabilirea unor cheltuieli de judecată, chiar și diminuate, instanța de judecată nu intervine în raportul juridic civil (raportul dintre client și avocat), instanța intervenind doar în raportul juridic procesual, legiuitorul dând posibilitatea unei astfel de intervenții.
La fel și în ceea ce privește cheltuielile de deplasare efectuate de avocat, învederează apelantul că acestea nu sunt cheltuielile ocazionate de parte pentru judecarea procesului și nici nu s-a făcut vreo dovadă ca partea ar fi suportat aceste cheltuieli pentru a fi trecute în sarcina celuilalt, ci sunt doar cheltuielile avocatului cu deplasarea la proces și pe care nu are obligația să le suporte.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii apelată, în sensul respingerii în totalitate a cererii intimatei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar reducerea cheltuielilor de judecată.
Intimata I. . în termen legal întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de ., ca nefondat și menținerea sentinței apelată ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 25 septembrie 2015 tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recursul în raport de dispozițiile art.406 alin.6 NCPC.
Examinând legalitatea sentinței civile recurate, prin prisma criticilor formulate, tribunalul apreciază că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Recurenta-contestatoare a contestat încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul de executare silită nr. 235/2014 al B.E.J. B. A., cerere ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag sub nr._ .
Motivarea contestatoarei a fost structurată în jurul ideii că onorariul executorului a fost stabilit cu încălcarea prevederilor O.M.J nr. 2550/C/14.11.2006 modificat.
La al doilea termen de judecată, apărătorul contestatoarei a făcut dovada achitării în întregime a debitului pentru care a fost declanșată executare silită și a solicitat amânarea cauzei pentru a formulat în scris cerere de renunțare la judecată, manifestare de voință de care instanța a luat act la următorul termen de judecată.
Art. 451 alin. 2 din codul de procedură civilă arată că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Tribunalul consideră că în mod greșit judecătorul fondului nu a luat în considerare cererea recurentei-contestatoare de a da eficiență textului de lege mai sus arătat, în sensul reducerii onorariului apărătorului intimatei, în valoare de 6.200 de lei.
Astfel, în ce privește valoarea pricinii, se observă că onorariul apărătorului depășește onorariul executorului judecătoresc în raport de care s-a contestat executarea silită, iar prestația apărătorului a constat în redactarea întâmpinării și formularea de concluzii pe cererea de renunțare la judecată la al doilea termen de judecată.
Or, în raport de criteriile stabilite de legiuitor, valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, se constată că onorariul apărătorului intimatului este nepotrivit de mare, astfel că se impune diminuarea acestuia.
Prin urmare, tribunalul va reduce onorariul avocatului la 800 de lei.
Tribunalul nu este de acord cu susținerea intimatei referitoare la cheltuielile de transport ale apărătorului său.
Cheltuielile de judecată reprezintă totalitatea sumelor avansate de părți pe parcursul procesului.
Art. 31 alin. 1 și 2 din Legea nr. 51/1995 arată că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului. În acest scop, avocatul poate să își deschidă un cont bancar pentru încasarea onorariilor și altul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia. Modul de administrare a sumelor predate de client avocatului, pentru cheltuieli procesuale în interesul său, va fi stabilit prin convenția dintre avocat și client, în condițiile prevăzute de statutul profesiei.
Din interpretarea normelor legale anterior menționate rezultă că partea căzută în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de transport ale apărătorului părții care a câștigat procesul numai dacă aceasta din urmă a suportat aceste cheltuieli potrivit convenției încheiate cu avocatul său, situație ce nu s-a dovedit a se regăsi în cauză.
Pentru considerente de fapt și de drept mai sus expuse, urmează a fi admis recursul și a dispune casarea în parte sentinței civile nr. 79/26.02.2015 a Judecătoriei Babadag în sensul că va obliga contestatoarea la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocat.
Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta contestatoare . cu sediul în ., împotriva sentinței civile 79/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimații S.C. I. .. cu sediul în localitatea Sarmas nr. 116, județul Harghita și B.E.J. B. ALEXANDR, cu sediul în Măcin, .. 15, ., județul Tulcea, având ca obiect contestație la executare.
Casează în parte sentința civilă nr. 79/26.02.2015 a Judecătoriei Babadag în sensul că obligă contestatoarea la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocat.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,Grefier,
S. G. R. A. V. L. R.
C. D. A.
Jud. fond E.I.S.C.
Redactat jud. S.G./26.10.2015
Tehnored. gref. L.R./G.R./29.10.2015/5 ex.
5 ex./.>
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 790/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 781/2015. Tribunalul... → |
|---|
