Plângere contravenţională. Decizia nr. 784/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 784/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 784
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-petentă S.C. RĂCHITISUL S.R.L., cu sediul în localitatea Mălini, nr.502, județ Suceava, împotriva sentinței civile nr.1016 din 08 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională„ în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru CONTROLUL în TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R.-I. TERITORIAL NR.2, cu sediul în București, Bulevardul D. G., nr.38, sector 1 și sediul procesual ales în mun. C., ., nr.2, .. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat; intimatul a depus la dosar întâmpinare, 2 ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantei, care nu a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din N.C.P.C.,dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.11.2014 sub nr._, petenta .. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, în principal – anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 17.10.2014, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar – înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal contestat nu corespund realității. Petenta susține, totodată, că procesul-verbal nu a fost încheiat cu respectarea tuturor cerințelor de legalitate prevăzute de lege.
În dovedire, au fost anexate procesul-verbal contestat și procesul-verbal de afișare (filele 8-9).
La data de 05.01.2015, intimata a invocat prin întâmpinare excepția tardivității depunerii plângerii, solicitând pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor (filele 13-24).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.1016 din 08 aprilie 2015 a respins plângerea contravențională, ca nefondată și a menținut procesul-verbal . nr._ din data de 17.10.2014, emis de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R., ca fiind legal și temeinic.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ din data de 17.10.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 și art. 4 pct. 57 din H.G. nr. 69/2012, fapte sancționate de art. 9 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 37/2007 și art. 7 alin. (1) și (2) lit. a) din H.G. nr. 69/2012.
Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 17.10.2014, ora 11.10 pe DN 22, km 171+800, localitatea Tulcea, județul Tulcea, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către R. S.R.L. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto DUMITRASC G., constatându-se că acesta efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, fără a deține numărul necesar de diagrame tahigrafice obligatorii prevăzute de lege, certificatul privind desfășurarea activității sau cartela tahigrafică. S-a constatat, totodată, că operatorul de transport rutier nu a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului existența legitimației de serviciu valabile a conducătorului auto din care să reiasă că acesta este angajat al operatorului de transport.
S-a mai reținut că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației reținute, sarcina probei contrare revenind petentului. Instanța apreciază că reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții, deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut -din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție - cu condiția ca statul să asigure respectarea limitelor rezonabile în raport de importanța scopului urmărit dar și a dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
În raport de dispozițiile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal – fiind justificată prin necesitatea de sancționare a unor fapte antisociale cu o frecvență mare – se încadrează, prin prisma caracterul relativ al acesteia, în limite rezonabile de natură să asigure respectarea garanțiilor instituite de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, reținând că potrivit art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, prima instanță a constatat ca acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul conține numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
De asemenea, prima instanță a respins apărările formulate de contravenientă sub aspectul legalității procesului-verbal, reținând că motivele invocate nu sunt prevăzute de legiuitor, sub sancțiunea nulității absolute, la art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Prin urmare, fiind incidente regulile aplicabile nulității relative, petentei îi revenea obligația de a dovedi, prin probe, că nesemnarea procesului-verbal de către un martor i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Nefiind dovedită o astfel de vătămare și întrucât dispozițiile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 reglementează expres posibilitatea agentului constatator de a întocmi procesul-verbal și în lipsa contravenientului, instanța apreciază că apărările petentei sub acest aspect nu sunt fondate.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, s-a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 26 alin. (7) lit. a) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/1985 modificat și completat de Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.
Totodată, s-a mai arătat că, dispozițiile legale enunțate impun astfel în sarcina conducătorului auto obligația de a prezenta, la cererea unui inspector de control, documentele prevăzute, în mod expres, la pct. i) – iii) din actul normativ indicat.
Potrivit art. 134 lit. t) pct. ii din O.M.T.I. nr. 980/2011, operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au obligația de a pune la dispoziția conducătorului auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier contra cost, legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, în vederea prezentării acesteia cu ocazia controlului în trafic.
Prin prisma textelor legale enunțate, este lipsit de relevanță probatorie faptul că documentele solicitate conducătorului auto se aflau la bordul vehiculului, cât timp acestea nu au fost prezentate efectiv organului de control.
În consecință, prima instanță a apreciat, dincolo de orice îndoială, că procesul-verbal contestat în cauză este legal și temeinic.
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar de către petentă, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, s-a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, a Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu este considerată infracțiune potrivit legii penale, neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahigrafice, a cartelei tahigrafice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.
Potrivit Deciziei Comisiei Europene din 14 decembrie 2009 de modificare a Deciziei 2007/230/CE privind formularul referitor la legislația socială în domeniul transporturilor rutiere, înregistrarea tahografului este sursa principală de informații în cadrul controalelor în trafic. Lipsa înregistrărilor se poate justifica numai în cazurile în care înregistrarea tahografului, inclusiv introducerea de date manual, nu a fost posibilă din motive obiective. În astfel de cazuri trebuie elaborat un certificat care să confirme respectivele motive.
În raport de cele anterior expuse și în vederea asigurării unei aplicări uniforme și eficiente a reglementărilor europene pe teritoriul statelor membre, s-a apreciat că amenda contravențională aplicată petentei – în cuantumul minim stabilit de legiuitor pentru faptele săvârșite – respectă cerințele de proporționalitate impuse în materia oricăror măsuri restrictive de drepturi și este pe deplin proporțională cu scopul urmărit în domeniu la nivel european, respectiv îndeplinirea obiectivelor vizate și evitarea aplicării discreționare a normelor.
D. urmare, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și constatând că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate și temeinicie impuse de dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a respins ca nefondată plângerea contravențională, cu consecința menținerii procesul-verbal .
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel petenta S.C. „RĂCHITISUL” S.R.L., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelanta că, din conținutul întâmpinării și a înscrisurilor anexate acesteia, nu reiese faptul că în sarcina contestatoarei ar fi existat o succesiune de contravenții pe linia nerespectării legislației de transport, aspect foarte important în economia soluționării cauzei de către instanța de judecată, afirmație probată de faptul că ansamblul de autovehicule efectuează transport material lemnos pe raza de 100 de km fată de sediu său, respectiv județele N. și Suceava.
Mai mult, salariatul Dumitrasc G. deținea atât legitimație de serviciu, cât și contract de muncă, înscrisuri depuse ulterior la instanța de judecată, valabile la data efectuării controlului, dar care nu au fost puse la dispoziția organului de control, salariatul se afla la prima cursa pe acest traseu și la primul control de acest gen (angajat fiind efectua transport marfă pe distanțe scurte între județele N. si Suceava).
La solicitarea controlorului trafic la data și locul efectuării controlului, a prezentat doar actele de însoțire ale transportului, respectiv certificatul de înmatriculare al autocamionului, copia licenței pentru transportul rutier internațional de mărfuri nr._ cu valabilitate până la data de 01.08.2015 și diagrama tahograf pentru ziua de 16.10.2014.
În asemenea condiții, dacă salariatului nu i-au fost solicitate celelalte înscrisuri, considerându-se ca fiind suficiente actele prezentate la control, șoferul a urcat la bordul autocamionului în vederea continuării transportului.
A mai arătat apelanta că, aceasta este prima contravenție reținută în sarcina sa, motiv pentru care instanța poate dispune anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment, având în vedere prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aprobată și modificată prin Legea nr. 180/2002.
În concluzie, apelanta a solicitat reaprecierea probelor și pe cale de consecință, să se admită apelul, să se anuleze hotărârea atacată și să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție.
În subsidiar, apelanta a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.466 și urm. Cod proc. civ.
În termen procedural intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier-I.S.C.T.R.-I. Teritorial Nr.2 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 17.10.2014, întocmit de Ministerul Transporturilor - I. de S. pentru Controlul în Transport Rutier - I. Teritorial 2 C., apelanta S.C. Răchitișul S.R.L. Mălini, Suceava a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 și art. 4 pct. 57 din H.G. nr. 69/2012, fapte sancționate de art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 37/2007 și art. 7 alin. 1 și 2 lit. a din H.G. nr. 69/2012, reținându-se că în data de 17.10.2014, orele 1110 pe DN 22, km 171+800, localitatea Tulcea, județul Tulcea, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către Răchitișul S.R.L. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto D. G., constatându-se că acesta efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, fără a deține numărul necesar de diagrame tahografice obligatorii prevăzute de lege, certificatul privind desfășurarea activității sau cartela tahografică. S-a constatat, totodată, că operatorul de transport rutier nu a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului existența legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că acesta este angajat al operatorului de transport.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 7 lit. a din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/1985 modificat și completat de Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:
(i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente;
(ii) cardul de conducător în cazul în care este titularul unui asemenea card și
(iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.
Iar conform art. 134 lit. t pct. ii din O.M.T.I. nr. 980/2011, operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au obligația de a pune la dispoziția conducătorului auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier contra cost, legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, în vederea prezentării acesteia cu ocazia controlului în trafic.
În ceea ce privește primul motiv de apel, potrivit căruia din conținutul întâmpinării și al înscrisurilor anexate nu rezultă că ar fi existat o succesiune de contravenții pe linia nerespectării legislației de transport, aspect ce nu ar fi fost valorificat, acesta nu poate fi primit de maniera în care a fost făcut, respectivul aspect fiind verificat inclusiv cu ocazia individualizării sancțiunii.
Nici cel de-al doilea motiv legat de faptul că salariatul se afla la prima cursă pe acest traseu și la primul control de acest gen nu este întemeiat, în condițiile în care conducătorul auto nu a înțeles să prezinte documentele solicitate organului de control.
Cât privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, aceasta nu poate fi primită în condițiile în care nerespectarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și, după caz, a Acordului AETR.
În mod judicios, prima instanță a observat că amenda aplicată petentei respectă cerințele de proporționalitate impuse în materia oricăror măsuri restrictive de drepturi și este pe deplin proporțională cu scopul urmărit în domeniu la nivel european, respectiv îndeplinirea obiectivelor vizate și evitarea aplicării discreționare a normelor.
Față de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 din N.C.P.C. instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-petentă S.C. RĂCHITISUL S.R.L., cu sediul în localitatea Mălini nr. 502, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1016 din 08 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională„ în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru CONTROLUL în TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R.-I. TERITORIAL NR.2, cu sediul în municipiul București, Bulevardul D. G. nr. 38, sector 1 și sediul procesual ales în municipiul C., . nr. 2, .. C..
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
R. A. V. Ș. R.
Grefier,
D. B.
Red. sent. civ. jud. A.M.R.
Red. dec. civ. jud. R.A.V./06.10.2015
Tehnored. gref. D.B./gref. G.R./12.10.2015/4 ex.
.. ex apelant/ 1ex. intimat.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 771/2015. Tribunalul... | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 790/2015.... → |
|---|
