Pretenţii. Decizia nr. 1088/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1088/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1088/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.1088
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul Ș. G., expert din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București, domiciliat în București, .. 5, ., ., impotriva sentintei civile nr.1918/17.06.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatele S.C. G. A. ROMÂNIA S.R.L. (fostă ARBOINTERACTIVE SRL) cu sediul în București, .. 7, corp A, ., și sediul ales în București, ., Preciziei Business Center, . – la U. & Asociatii S.R.L. și S.C. D. N. RESORT S.R.L. cu sediul în ., nr. 32, clădirea C1, județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 11.05.2015, expert Ș. G. din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București a solicitat completarea sentinței civile nr. 1389/7.05.2015 pronunțată în dosarul nr._, în sensul ca instanța să se pronunțe asupra cererii de majorare a onorariului cuvenit pentru expertiza efectuată în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1918 din 17 iunie 2015 Judecătoria Tulcea a respins cererea de completare dispozitiv sentință civilă, formulată de expert Ș. G., din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile București, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 16.10.2014 instanța a încuviințat pentru pârâta S.C. D. N. Resort S.R.L. efectuarea unei expertize în specialitatea calculatoare informatică de către expert Ș. G. din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București, fiind stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de 1.000 lei ce a fost achitat de pârâtă la data de 24.11.2014.
A mai reținut instanța că raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 16.02.2015, împreună cu dovezile de convocare a părților și copie a extrasului de cont privind plata onorariului provizoriu. Deși în adresa de înaintare a lucrării de expertiză se face mențiunea că este anexată și nota de evaluare a onorariului, acest document nu s-a regăsit în corespondența trimisă instanței cu ocazia depunerii raportului de expertiză.
Prin adresa emisă la data de 18.02.2015 instanța a dispus virarea onorariului provizoriu pentru expert în contul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București.
Părțile au formulat și obiecțiuni la raportul de expertiză, ce au fot încuviințate de instanță, iar la data de 10.04.2015 expertul a depus răspunsurile la obiecțiuni, însă nici de această dată în corespondența trimisă instanței nu a fost depusă o notă de evaluare a onorariului.
În aceste condiții, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 22.04.2015 instanța a constatat că expertul nu a depus la dosar decontul justificativ, împrejurare față de care a stabilit onorariul definitiv la suma de 1.000 de lei, egal cu onorariul provizoriu.
Prin sentința civilă nr. 1389/7.05.2015 pronunțată în prezenta cauză, s-a admis acțiunea reclamantei S.C. G. A. Romania S.R.L. (fostă Arbointeractive S.R.L.) și a fost obligată pârâta S.C. D. N. Resort S.R.L. la plata sumei de 36.084,50 lei reprezentând contravaloare servicii de publicitate și la plata penalităților de 0,1% pe de întârziere, aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2011 până la data plății efective.
În privința cheltuielilor de judecată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 2.723 lei către reclamantă, din care 2.623 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 100 lei cheltuieli efectuate pentru plata aferentă ședinței de informare privind avantajele medierii, cheltuieli dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.
Având în vedere dispozițiile art. 444alin. 1și alin. 3 din codul de procedură civilă instanța de fond a constatat că cererea expertului nu poate fi primită, în condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra chestiunii onorariului, în sensul că prin încheierea de la termenul de judecată din data de 22.04.2015 l-a stabilit la suma de 1.000 de lei.
Judecătorul fondului a considerat că împrejurarea că expertul nu a depus la dosar în cursul procesului nota de evaluare a onorariului potrivit art. 22 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, nu justifică admiterea unei cereri de completare a hotărârii cu privire la onorariu în baza unor înscrisuri depuse ulterior pronunțării.
Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 444 alin. 3 sunt aplicabile doar în situația în care „instanța a omis să se pronunțeasupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor”, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât prin încheierea din data de 22.04.2015 s-a stabilit onorariul definitiv al expertului Ș. G. la suma de 1.000 lei, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei la momentul respectiv.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel expertul Ș. G., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată apelantul că la data de 22.04.2015 instanța a constatat că expertul nu a depus la dosar decontul justificativ, împrejurare față de care a stabilit onorariul definitiv la suma de 1.000 lei, egal cu onorariul provizoriu, însă precizează că încă din data de 12.02.2015 a transmis instanței un plic cu documentele conținând raportul de expertiză judiciară în trei exemplare, dovezile încunoștințării părților pentru expertiză și nota de evaluare a onorariului expertului pentru stabilirea de către instanță a onorariului definitiv în conformitate cu art. 23 alin. (1) din Ordonanța nr. 2 din 21 ianuarie 2000.
Precizează apelantul că atunci când a luat cunoștință de conținutul sentinței civile nr. 1389 din data de 07.05.2015, care nu menționează nimic referitor la problema onorariului a considerat în mod eronat că instanța nu se pronunțase referitor la solicitarea sa de majorare a onorariului, bazată pe nota de evaluare formulată în data de 12.02.2015, și transmisă instanței împreună cu cele 3 exemplare ale raportului de expertiză.
Învederează apelantul că la data de 08.05.2015 a solicitat completarea sentinței civile nr. 1389 înaintând instanței inclusiv o copie a notei de evaluare a onorariului transmisă anterior însă la data de 17.06.2015, prin sentința civilă nr. 1918, instanța a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței motivând aceeași lipsă a notei de evaluare a onorariului care a fost transmisă în data de 12.02.2015.
Arată apelantul că studiul documentelor din dosar, a datelor informatice înregistrate în sistemul analizat, redactarea raportului de expertiză, analiza arhivei Internet relevante pentru cazul expertizat și a aspectelor legale referitoare la această arhivă, așa cum sunt acestea reflectate în literatura de specialitate, au necesitat efort și timp de lucru care justifică valorile prezentate în Nota de evaluare a onorariului înaintată instanței la data de 12.02.2015.
Examinând hotărârea prin prisma motivelor invocate in susținerea cererii de completare a dispozitivului, se constată că cererea este nefondata, urmând a se respinge pentru următoarele considerente:
Apelantul a formulat apel împotriva sentinței civile nr.1918/17.06.2015 prin care a fost respinsa cererea sa de completare a dispozitivului, in sensul obligarii partii căzute in pretenții la plata unui onorariu definitiv in suma de 2000 lei.
S-a arata de către apelant ca in mod greșit instanța de fond a respins cererea sa, atât timp cat din înscrisurile aflate la dosar rezulta cu certitudine ca acestea au fost depuse înainte de lăsarea cauzei in pronunțare.
Analizând înscrisurile la care face referire apelantul, se constata ca la data de 16.02.2015, expertul desemnat S. G. a înaintat la dosarul cauzei raportul de expertiza, iar in adresa de înaintare se precizează ca a fost anexata si nota de evaluare a onorariului. Cu toate acestea, nota de evaluare nu a fost comunicata la acel moment, dar nici ulterior, pana la data pronunțării de către instanța de fond, contrar celor susținute de apelant.
Potrivit art.339 alin.2 C.proc.civ. ”La cererea motivată a experților, ținându-se seama de lucrarea efectuată, instanța va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecțiuni sau a raportului suplimentar, după caz.”
Instanța de fond a stabilit un onorariu provizoriu in suma de 1000 lei si întrucât expertul nu a formulat o cerere de majorare pana la închiderea dezbaterilor, s-a decis, in mod judicios, ca acesta sa fie onorariul definitiv.
Cum potrivit.art.394 alin.3 C.proc.civ. nu mai pot fi depuse la dosar înscrisuri noi după închiderea dezbaterilor, cererea de suplimentare a onorariului formulata de expertul judiciar abia in data de 11.05.2015, deci după data pronuntarii, nu mai poate constitui obiect al cererii de completare a dispozitivului, întrucât neacordarea onorariului in cuantumul solicitat nu mai constituie o omisiune a instanței de a se pronunța pe un capăt de cerere.
Pe cale de consecința, față de considerentele anterior expuse, instanta va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul Ș. G., expert din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București, domiciliat în București, .. 5, ., ., sector 2, impotriva sentintei civile nr.1918/17.06.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatele S.C. G. A. ROMÂNIA S.R.L. (fostă ARBOINTERACTIVE SRL) cu sediul în București, .. 7, corp A, ., și sediul ales în București, ., Preciziei Business Center, . – la U. & Asociatii S.R.L. și S.C. D. N. RESORT S.R.L. cu sediul în ., nr. 32, clădirea C1, județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, M. L. Șurculescu V. A.
Grefier,
P. L.
Jud. fond G.N.
Redactat jud. Ș.M.L./16.12. 2015
Tehnored. gref./P.L./G.R./17.12.2015/4 ex.
| ← Atribuire beneficiu contract de închiriere Legea nr.114/1996.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1037/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
