Plângere contravenţională. Decizia nr. 746/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 746/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 746/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.746
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Judecător: D. N.
Grefier: G. V. V.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul-petent G. S., domiciliat în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.722 din data de 16.03..2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA – SERVICIUL RUTIER, C._, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 05.11.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea având ca obiect plângere contravențională, petentul G. S. în contradictoriu cu intimata I. Județean de Poliție Tulcea a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului – verbal de contravenție . nr._/30.10.2014 iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
Prin sentința civilă nr. 722 din data de 16.03.2015 Judecătoria Tulcea a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată și a menținut în integralitate procesul-verbal . nr._/30.10.2014 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul – verbal de contravenție . nr._/30.10.2014 petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, în temeiul art. 135 lit. h) din HG nr. 1391/2006 coroborat cu art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, pentru că în data de 30.10.2014, în jurul orei în jurul orei 16:51, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz înmatriculat sub nr._ pe . Tulcea, din direcția ., iar la trecerea pentru pietoni din dreptul Casei Sindicatelor semnalizată corespunzător, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii pe banda întâi a sensului său de circulație. De asemenea, acesta a fost sancționat cu avertisment pentru că nu a purtat centura de siguranță și nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege, aspecte pe care nu le-a contestat prin cererea de chemare în judecată.
Prima instanță a reținut că petentul a susținut, în esență, că procesul – verbal de contravenție este netemeinic întrucât în momentul în care a trecut peste trecerea de pietoni niciun pieton nu era angajat în traversare pe sensul său de mers.
La soluționarea plângerii, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 135 lit. h) din HG nr. 1391/2006 instituie în sarcina conducătorilor de vehicule obligația de a acordaprioritate de trecere și în următoarele situații: … pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
A reținut instanța că art. 100 alin. (3) lit. b) califică drept contravenție și sancționeazăcu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.
A arătat judecătorul fondului că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, iar în ceea ce privește forța probantă a acestuia, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede expres, puterea doveditoare este lăsată la aprecierea judecătorului, ceea ce înseamnă că în principiu va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul - verbal de contravenție.
A mai arătat judecătorul fondului că principiile care rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului impun instanței învestite cu analiza unei acuzații în materie penală - noțiune autonomă, ce include de regulă contravențiile, al cărui conținut se determină analizând clasificarea faptei potrivit dreptului intern, a naturii faptei și a gravității sancțiunii - obligația de a asigura într-un astfel de proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului - verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Prima instanță a apreciat că petentul nu a prezentat dovezi care să susțină argumentele sale, și a reținut că nu a fost înlăturată prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, întocmit în baza constatărilor personale ale agentului constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța în temeiul art. 34 alin. (1) și art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, a considerat că nu se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate, respectiv amendă contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege, 360 lei, suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și avertisment, apreciind că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de contravenient, evaluat prin prisma criteriilor enunțate în art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care prin conduita sa a periclitat buna desfășurare a circulației rutiere și siguranța altor participanți la trafic.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel petentul G. S., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată apelantul-petent că în mod greșit prima instanță a respins proba cu audierea martorului V. D. care este medicul de familie, cu motivația că nu se afla la fața locului, deoarece audierea acestuia, așa cum a fost expusă în acțiunea introductivă, nu avea drept teză probatorie relatarea celor petrecute la fața locui, ci incidența dispozițiilor art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, republicată, respectiv încălcarea justificată a legii și starea de necesitate în care se afla în legătură cu soția sa care avea urgent nevoie de ajutor medical, fiind însărcinată la acel moment, iar martorul putea relata aspectele medicale care l-au determinat să încalce obligația de a acorda prioritate pietonilor, deoarece viața soției sale și a fătului erau în pericol și precizează că pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton la momentul respectiv.
Arată apelantul-petent că agenții constatatori au refuzat să îi prezinte planul de acțiune și ordinul de serviciu pentru misiunea în care se aflau aceștia, stând efectiv la o „vânătoare” neautorizată și de asemeni au refuzat să îi arate filmarea audio video și verificarea metrologică a camerei deși le-a solicitat acest lucru.
Mai arată apelantul-petent că a fost ținut cu soția sa însărcinată mai mult de 30 de minute până au întocmit procesul-verbal cu toate că a insistat să se grăbească deoarece soția sa nu se simțea bine și afară era foarte frig, iar în rezervor nu avea combustibil decât foarte puțin, atât cât să ajungă la o stație peco și a trebuit să aștepte în tot acest timp cu motorul oprit.
Apelantul-petent precizează că agenții constatatori au fost recalcitranți și aproape agresivi în momentul în care a vrut să scrie mențiunile și să menționeze că nu i s-a arătat filmarea și planul de acțiune și că nu era nici o persoană pe trecerea de pietoni sau măcar vreuna care să aibă intenția de a traversa.
În apărare, intimatul Inspectorul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Critica hotărâri atacate se referă, în esență, la încălcarea dreptului la apărare al apelantului petent, și la invocarea cazului fortuit, cu referire la fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, celelalte două fapte contravenționale reținute în sarcina apelantului-petent prin procesul-verbal de contravenție nefiind contestate.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție se reține că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție, se reține că apelantul-petent a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional și anume că în data de 30.10.2014, în jurul orei în jurul orei 16:51, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz înmatriculat sub nr._ pe . Tulcea, din direcția ., iar la trecerea pentru pietoni din dreptul Casei Sindicatelor semnalizată corespunzător, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii pe banda întâi a sensului său de circulație. De asemenea, acesta a fost sancționat cu avertisment pentru că nu a purtat centura de siguranță și nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege, aspecte pe care nu le-a contestat prin cererea de chemare în judecată.
Art. 135 lit. h) din HG nr. 1391/2006 instituie în sarcina conducătorilor de vehicule obligația de a acordaprioritate de trecere și în următoarele situații: … pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului iar art. 100 alin. (3) lit. b) califică drept contravenție și sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, iar în ceea ce privește forța probantă a acestuia, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede expres, puterea doveditoare este lăsată la aprecierea judecătorului, ceea ce înseamnă că în principiu va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară, astfel încât toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege.
Prin urmare, cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul - verbal de contravenție.
Instanța de control judiciar reține că apelantul-petentul nu a prezentat dovezi care să susțină argumentele sale, astfel încât consideră că nu a fost înlăturată prezumția de temeinicia a procesul-verbal de contravenție contestat, întocmit în baza constatărilor personale ale agentului constatator.
S-a mai invocat de către apelantul-petent cazul fortuit cu referire la dispozițiile art. 11 alin. 1 din O.C. nr. 2/2001 potrivit cu care caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
În raport de aceste prevederi legale, se reține că susținerea apelantului-petent că se afla întra-o situație fortuită, mai exact că se deplasa către medic, întrucât soția sa însărcinată se afla în pericol, nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă astfel încât nu se poate reține incidența unui caz de înlăturare a răspunderii contravenționale, si anume cazul fortuit.
Se mai reține, de asemenea, că nu a fost încălcat nici dreptul la apărare a apelantului-petent întrucât în mod corect a apreciat instanța de fond faptul că soția sa nu poate fi audiată în calitate de martor, iar audierea medicului nu este utilă soluționării cauzei în condițiile în care nu s-a aflat la locul săvârșirii faptei.
Relativ la individualizarea sancțiuni aplicate apelantului-petent, față de dispozițiile art. 34 alin. (1) și art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, în acord cu prima instanță și instanța de control judiciar consideră că nu se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate, respectiv amendă contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege, 360 lei, suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile cu avertisment, considerându-le proporționale cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de contravenient.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul-petent G. S., domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 722 din data de 16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA – SERVICIUL RUTIER, C._, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 24 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
E. N. D. N.
Grefier,
G. V. V.
Jud. fond. D.N.P.
Redactat jud. D.N./28.09.2015
Tehnoredactat gref. G.V./G.R./07.10.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 755/2015. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 763/2015.... → |
|---|
