Atribuire beneficiu contract de închiriere Legea nr.114/1996. Decizia nr. 1039/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1039/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 1039/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1039/2015
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - reclamantă BRINZEU (FOSTĂ L.) S. M., cu domiciliul în T., .. 17, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 741/17.03.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți L. V.,cu domiciliul în T., .. 17, jud. T., M. T., cu sediul în T., ., jud. T. și C. L. T. PRIN DIRECTIA DE INTRETINERE SI ADMINISTRARE PATRIMONIU T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere Legea nr.114/1996.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2015 și la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 04.08.2014, sub nr._, reclamanta B. S.-M. a solicitat in contradictoriu cu paratul L. V. atribuirea beneficiului contractului de închiriere nr.1351/03.12.1991 privind imobilul situat în T., .. 17, județul T., în favoarea sa și a fiului părților L. C. O., cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, in esență, faptul că s-a căsătorit cu paratul in data 25.07.1987, din casatorie rezultand un copil, L. C. O., iar în timpul căsătoriei cu acesta au primit de la autoritatea în drept la acea vreme, o locuință proprietate de stat, administrată de fostul RAGCL, locuință ce a constituit și constituie domiciliul comun al părților.
Învederează reclamanta că, în timpul căsătoriei sale cu pârâtul, acesta a intrat într-o relație extraconjugală ce a determinat desfacerea căsătoriei. Arată că, ulterior, pârâtul a îndepărtat-o din locuința comună pentru a-și aduce concubina, fiind nevoită să solicite instanței reintegrarea în spațiu, cererea sa fiind soluționată prin sentința civilă nr.4380/20.12.2013, rămasă irevocabilă.
Arată însă că, folosința locuinței împreună cu pârâtul nu este posibilă, solicită atribuirea beneficiului contractului de închiriere nr.1351/03.12.1991 în favoarea sa și a fiului părților L. C. O., motivat de faptul că pârâtul poate locui la concubina sa întrucât aceasta deține o locuință proprietate particulară și având în vedere faptul că desfacerea căsătoriei s-a pronunțat exclusiv din vina pârâtului.
Paratul a depus întâmpinare la data de 23.09.2014 (filele 17-20) prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind nefondata arătând faptul că acest contract de închiriere a fost atribuit strict în considerarea persoanei mele, la data atribuirii acestui spațiu de locuit eu fiind angajat al RAGCL T. care era proprietarul imobilului la data încheierii contractului de închiriere. Mai arată că reclamanta nu s-a întors să locuiască în imobil după admiterea cererii de reintegrare, deși în cererea de reintegrare, martora sa, respectiv fiica sa P. R. M. a arătat că dorește să închirieze imobilul în care locuia cu mama sa și să plece în străinătate. Arată că aceasta nu a închiriat imobilul, nici în străinătate nu a plecat, nici reclamanta nu s-a reintegrat în spațiu pentru că, de fapt, se dorește să alungarea pârâtului din casă.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 714 din data de 17 martie 2015 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. S. M. în contradictoriu cu pârâții L. V., M. T. și C. L. T. PRIN DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU T., ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei constând în onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, partile s-au căsătorit la data de 25.07.1987 din relatia acestora rezultand un copil, L. C.-O.. Prin sentinta civila nr. 3375/14.11.2012 s-a dispus desfacerea casatoriei dintre reclamanta si L. V., din culpa exclusiva a soțului.
Ulterior, reclamanta a solicitat instanței reintegrarea în spațiu, cererea sa fiind soluționată prin sentința civilă nr.4380/20.12.2013, rămasă irevocabilă, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ .
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanta a constatat ca, prin contractul înregistrat sub nr. 1351/03.07.1991 s-a oferit spre închiriere numitului L. V. si familiei sale de la acel moment imobilul situat în municipiul T., .. 17, județul T., cu destinația de locuinta, în considerarea faptului că pârâtul era angajat al RAGCL T. care era titular al dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat (filele 3-5 din dosar), astfel cum rezultă și din copia contractului de muncă al pârâtului.
Astfel, titular al contractului de închiriere este doar pârâtul, acesta fiind cel care a semnat contractul de închiriere nr. 1351/03.07.1991, în calitate de chiriaș. Din fisa suprafeței locative închiriate, anexa 1 ce face parte integranta din contract, rezulta ca titularul contractului de închiriere era L. V., acesta locuind la acel moment împreună cu L. S. M., in calitate de soție, P. R. M. si L. C. O., in calitate de copii.
S-a constatat faptul că, în cauză, contractul de închiriere nr. 1351/03.07.1991 a fost prelungit, prin actul adițional nr.7162/12.09.2014, până la data de 25.06.2019, acesta fiind atașat la dosar de către reclamant (fila 21), părțile contractuale fiind reclamantul, în calitate de chiriaș, și C. L. T., prin Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu.
S-a reținut că acest act adițional a fost încheiat numai după ce a fost achitată datoria care exista pentru acest imobil care, la data de 14.05.2013, era de 2.744 lei, întrucât chiria imobilului, impozitul pe teren și taxa de habitat nu au mai fost achitate din anul 2011, încă din timpul în care părțile conviețuiau în același imobil, chiar în calitate de soți, fiind astfel datorii comune care au achitate însă de reclamant, potrivit mențiunilor din certificatul de atestare fiscală nr._ din 12.09.2014.
A rezultat astfel faptul ca dreptul locativ al fiecaruia dintre soti este de necontestat chiar daca doar unul dintre acestia este titular al contractului sau daca respectivul contract ar fi fost inchiriat inainte de casatorie, cu atat mai mult cand, asa cum este cazul in speta de fata, contractul este incheiat in timpul casatoriei partilor.
Însă s-a reținut faptul că prin sentința civilă nr.3375/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ având ca obiect divorțul părților, nu s-a dispus asupra beneficiului contractului de închiriere, nefiind solicitat de către nici una dintre părți, aceștia locuind împreună în continuare în același imobil.
Motivele potrivit cărora nu este posibila folosirea locuinței de către reclamantă împreună cu fostul soț întrucât acesta aduce în locuință pe concubina sa, aspect recunoscut și de către pârât, și, pe de altă parte, că pârâtul poate locui la concubina sa care ar deține în proprietate o locuință, astfel cum susține reclamanta în cererea introductivă, nu sunt de natură a determina atribuirea beneficiului contractului de închiriere în favoarea reclamantei, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă concubina pârâtului, F. P., ar deține în proprietate o locuință (aspect care nu este conform cu realitatea, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către pârât, inclusiv certificat de atestare fiscală pe numele concubinei sale), acest lucru nu ar avea relevanță în speță.
Astfel, criteriile ce au fost avute în vedere de instanta de judecata sunt dispozițiile art. 324 alin. 1 din Codul civil care prevăd condițiile cumulative necesar a fi îndeplinite în cauză, prevederile legale fiind în sensul că „la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți”.
Prevederile legale citate oferă criteriile potrivit carora unul dintre soti ar fi mai indreptatit in raport cu celalalt sa i se atribuie beneficiul contractului de inchiriere in conditiile in care locuinta nu poate fi folosita de amandoi.
Față de obiectul prezentei cauze – atribuirea beneficiului contractului de inchiriere, s-a constatat că unul dintre criteriile instituite de legiuitor raportat la indreptatirea fiecaruia dintre foștii soti (în prezent) de a beneficia de contractul de inchiriere este in defavoarea paratului. Astfel, despre interesul copiilor minori nu se mai poate vorbi in prezent intrucat numitul L. C.-O. este major, insa din sentinta civila nr. 3375/14.11.2012, rezulta ca vina in desfacerea casatoriei a apartinut paratului. De asemenea, în anul 2007, cei doi copii, P. R. M. si L. C. O., au dat o declarație prin care au arătat că renunță șa beneficiul contractului de închiriere.
Totodată, s-a reținut faptul că pârâtul nu deține un alt imobil unde ar putea locui, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar faptul ca acesta din urma este implicat . o alta femeie nu inseamna ca partile din prezenta cauză nu pot locui in acelasi imobil, cu atat mai mult cu cat casatoria dintre acestia este desfacuta încă din data de 14.11.2012, părțile nemaiavând astfel calitatea de soți, fiecare avand dreptul de a-si continua viata asa cum crede de cuviință.
Din probele administrate în cauză, a rezultat ca reclamanta nu are un alt spațiu locativ propriu in afara de imobilul închiriat de pe .. 17, însă aceasta locuiește împreună cu fiica sa dintr-o căsătorie anterioară, P. R. M., care deține în proprietate o locuință.
Având în vedere și faptul că titular al contractului de închiriere este pârâtul, acesta fiind cel care la data de 12.09.2014, deci după desfacerea căsătoriei dintre părți, a încheiat și actul adițional nr.7162 prin care contractul a fost prelungit până la data de 25.06.2019, după achitarea tuturor datoriilor de către pârât, se constată că nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru a se dispune atribuirea beneficiului contractului de închiriere către reclamantă, cu consecința evacuării pârâtului din imobilul închiriat în mod legal de către acesta.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins cererea având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere, formulata de reclamanta B. S. M. in contradictoriu cu paratul L. V., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamanta B. ( fostă L. ) S. M., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, reținerea instanței de fond în ceea ce privește închirierea locuinței situate in mun. T., .. 17, in considerentul ca intimatul L. V. era angajat al R.A.G.C.L. T., este netemeinica si nelegala intrucat locuințele din fondul de stat se atribuiau de către autoritatea publica locala in considerentul familiei si nu a locului de munca a capului de familie.
Repartizarea locuințelor nu constituia un atribut al conducerii acestei întreprinderi, astfel ca L. V. impreuna cu familia sa nu a primit repartiția acelei locuințe in considerentul calitatii sale de angajat al R.A.G.C.L. T..
S-a mai arătat că în ceea ce privește calitatea de titular al contractului de închiriere nr. 1351/03.07.1991 instituita in persoana lui L. V. nu conferă acestuia drepturi suplimentare fata de ceilalți membri ai familiei nominalizați in anexa nr. 1 ce face parte integranta din contract.
P. la desfacerea căsătoriei locuința din mun. T., .. 17, constituia ”locuinta familiei” in accepțiunea art. 321 cod civil si fiecare dintre soti avea un drept locativ propriu asa cum se prevede in art. 323 Cod civil, chiar daca titularul contractului de închiriere era L. V..
Elementul esențial ce infrange considerentul retinut de instanță cu privire la calitatea de titular al contractului de închiriere este dat de prevederile art. 324 aliniat (1) Cod civil pe care dealtfel și-a întemeiat cererea de chemare in judecata.
De asemenea, s-a mai arătat că, prelungirea contractului de închiriere nr. 1351/03.07.1991 prin actul adițional nr. 7162/12.09.2014 nu s-a făcut in considerentul achitarii datoriei care exista anterior datei de 14.05.2013, datorii achitate de parat, ci al aplicarii corecte a dispozițiilor Legii nr. 114/1996 modificata si completata ulterior.
Datoriile acumulate in considerentul folosinței locuinței era firesc sa fie achitate de paratul-intimat, intrucat asa cum s-a dovedit in dosarul nr._, avand ca obiect reintegrarea in spațiu, locuința a fost folosita exclusiv de acesta dupa alungarea apelantei de la domiciliu.
A mai precizat apelanta că, în mod temeinic instanta a reținut incidența dispozitilor art. 323 aliniat (1) Cod civil, in sensul ca dreptul locativ îi aparține in egala masura cu paratul-intimat, chiar daca numai acesta este nominalizat in contractul de închiriere ca fiind titular.
A mai arătat apelanta că, în mod temeinic instanța a reținut criteriile prevăzute de art. 324 aliniat (1) pentru atribuirea beneficiului contractului de închiriere, dar a făcut o apreciere greșita asupra aplicarii corecte pentru o parte din aceste criterii.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate și rejudecând pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Intimatul L. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed:
Conform contractului de închiriere nr. 1351/03.12.1991 intimatului-pârât L. V. i-a fost atribuită în folosință de către fostul R.A.G.C.L. T., pe o durată inițială de 5 ani, o locuință în suprafață de 27,52 m.p. situată în T., .. 17, în schimbul plății unei chirii lunare de 54 lei.
Închirierea a fost prelungită ulterior prin acte adiționale succesive, ultima dată prin actul adițional nr. 7162/12.09.2014, act prin care pârâtul L. V. figurează în calitate de titular, iar reclamanta B.( fostă L.) S. M. și fiul părților L. C. O., figurează ca membri de familie.
Conform art. 9 din Lg. nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ, locuințele din fondul locativ de stat se închiriau salariaților din unitățile socialiste de stat, iar conform art. 15 alin. (1) din aceeași lege rezultă că, „locuința din fondul locativ de stat se atribuie în folosința titularului contractului de închiriere și membrilor familiei sale care vor fi prevăzuți nominal în contractul de închiriere”.
Rezultă astfel că, atribuirea unei astfel de locuințe se putea realiza în primul rând în considerarea calității de „salariat” și ulterior în considerarea conceptului de familie.
Conform art. 324 alin. (1) Noul Cod civil „la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți”.
Chiar dacă în speță culpa în desfacerea căsătoriei a aparținut pârâtului, instanța nu poate decide în sensul atribuirii automate a beneficiului contractului de închiriere în favoarea apelantei-reclamante, dat fiind faptul că trebuie avute în vedere și posibilitățile locative proprii ale foștilor soți.
În această privință, instanța de apel constată că, niciuna dintre părți nu are un spațiu de locuit propriu înafara locuinței în litigiu, instanța de fond apreciind corect în sensul că nu se poate lua în considerare nici locuința concubinei pârâtului și nici aceea a fiicei reclamantei dintr-o căsătorie anterioară.
Mai mult decât atât, prin sentința civilă nr. 4380/20.12.2013, Judecătoria T. a admis cererea reclamantei și a dispus reintegrarea acesteia în spațiul locativ din .. 17, prilej cu care reclamanta nu a invocat că s-ar afla într-o imposibilitate de a locui cu fostul ei soț. Instanța a stabilit totodată cu autoritate de lucru judecat, că implicarea pârâtului într-o altă relație nu înseamnă că părțile nu pot locui în același imobil cu atât mai mult cu cât căsătoria dintre aceștia este desfăcută, fiecare având dreptul de a-și continua viața așa cum crede că este potrivit, fără a îngrădi insă dreptul locativ avut de fiecare dintre ei.
Pe cale de consecință, nedovedindu-se imposibilitatea folosirii locuinței de către ambii soți, cum niciunul dintre aceștia nu are posibilități locative proprii, rezultă că reclamanta nu poate beneficia în întregime de fosta locuință comună a soților, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 324 alin. (1) Noul Cod civil privind atribuirea beneficiului contractului de inchiriere în favoarea unuia dintre foștii soți.
În temeiul art. 480 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, instanța urmează să respingă apelul ca nefondat și să păstreze sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta - reclamantă BRINZEU (FOSTĂ L.) S. M., cu domiciliul în T., .. 17, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 741/17.03.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți L. V.,cu domiciliul în T., .. 17, jud. T., M. T., cu sediul în T., ., jud. T. și C. L. T. PRIN DIRECTIA DE INTRETINERE SI ADMINISTRARE PATRIMONIU T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere Legea nr.114/1996, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier, L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.L.M.G.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/16.12.2015
Tehnored.gref.B.F.V.+ L.A.I./6 ex./16.12.2015
.. apelant/3 ex. intimat
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 763/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 1088/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
