Pretenţii. Decizia nr. 300/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 3100/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.300
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2344/11.09.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât S. M., domiciliat în Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 15.04.2015, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrata la data de 07.05.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea, reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea a chemat in judecata pe paratul S. M. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4.101,76 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, actualizată până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 2344 din 11 septembrie 2014, Judecătoria Tulcea a respins cererea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat despagubirea sa de catre parat cu contravaloarea asistentei medicale acordate acesteia, aratand in considerentele de fapt ale cererii ca aceasta obligatie îi incumba ca o consecinta a faptului ca a beneficiat de servicii si nu a prezentat documente privind persoana vinovata de producerea agresiunii.
A mai reținut instanța că reclamanta isi intemeiaza cerere pe dispozitiile art. 313 alin. 1 si 2 din Legea nr. 95/2006 care arata ca, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
Instanța de fond a reținut că întrucât persoana care produce daune sanatatii unei alte persoane nu poate fi chiar persoana vatamata, instanta de fond a reținut că S. M. nu a avut decât calitatea de persoana agresata, astfel incat nu are nicio obligatie față de reclamant, singura obligata la plata despagubirilor neputand fi decat persoana vinovata de agresiune.
A arătat judecătorul fondului că pârâtul a fost victima unei agresiuni si nu avea obligatia sa anunte S. in legatura cu numele agresorului si nici de a introduce plangere penala la organul judiciar competent. Asa cum mentioneaza chiar reclamantul, institutia medicala are obligatia de a efectua demersuri pentru a afla persoana vinovata de producerea prejudiciului, iar din foaia de observatie clinica generala se observa ca paratul este pensionar având calitatea de asigurat CNSAS.
A mai arătat instanța că persoanele asigurate beneficiaza de pachetul de servicii de baza in caz de boala sau accident avand, astfel cum rezulta din art. 218 alin. 2 lit. h din Legea nr. 95/2006, dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgenta, iar legea sus mentionata reglementeaza si aspectul cheltuielilor ocazionate de aceasta situatie, aratand in art. 93 alin. 1 ca „finantarea acordarii asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sanatatii Publice si bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, din bugetul Fondului N. Unic de asigurari sociale de sanatate etc.”
Rezulta astfel ca nimic nu indreptateste furnizorul de servicii medicale sa solicite si contravaloarea acestora cata vreme sunt prestate in regim de urgenta, iar plata contributiei la asigurarile sociale de sanatate se face tocmai cu scopul ca asiguratul sa beneficieze de asemenea servicii.
A arătat judecătorul primei instanțe că reglementarea posibilitatii furnizorului de servicii medicale de a actiona pe cei vinovati de lezarea sanatatii altor persoane se inscrie in logica legii si explica ratiunea acesteia, aceea ca acordarea asistentei medicale de urgenta sa fie un drept al cetateanului si o datorie a statului.
Din declarația pârâtului instanța a reținut că persoana care l-a agresat se numeste D. G. având domiciliul în municipiul Bucuresti, dar în acea perioada se afla în localitatea Dunăvățul de Sus.
A mai arătat instanța că în aceeași logică a reclamantei, daca pârâtul a acționat cu neglijenta pentru ca nu a întreprins nici un demers pentru tragerea la răspundere a persoanei care i-a produs daune sănătății, atunci si reclamanta a actionat cu aceeași neglijenta chemând în judecata persoana agresata si neîncercând să afle identitatea persoanei cu adevărat vinovate de . asupra pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată apelantul-reclamant că intimatul-pârât s-a prezentat la S. Județean de Urgență Tulcea declarând că a fost victima unei agresiuni, iar ulterior nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la făptuitor suma datorată pentru spitalizare și a o depune și nici nu a mai formulat o plângerea împotriva acestuia.
Învederează apelantul-reclamant că nu este abilitat să efectueze nici un fel de cercetare în ceea ce privește agresorul sau persona care a provocat accidentul și că nu poate decât să se constituie parte civilă în dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective, sau se poate îndrepta împotriva făptuitorului pe cale civilă, când identitatea acestuia i se face cunoscută, iar în caz contrar, pentru că textul de lege nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresori/autorii accidentelor (făptuitorii) care nu au fost denunțați și nu sunt cunoscuți) cum este și cazul în speță, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2009 și anume să plătească el de bună voie din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare pentru ca să nu mai „alerge” după făptuitor, fie să le recupereze pe cale amiabilă de la agresor și să le depună la spital, fie să-l acționeze ulterior pe acesta în instanță pentru a recupera sumele respective, pe cale amiabilă, având drept dovadă documentele emise de spital sau de către instanță.
Consideră apelantul că prin respingerea acestui tip de cheltuieli de către instanța de judecată s-ar putea realiza precedentul interpretării în mod diferit a art. 313 din Legea nr. 95/2006, într-un fel pentru victimele agresiunilor sau accidentelor care declară cine se face vinovat de producerea dăunării sănătății și cer pedepsirea făptuitorului, și în alt fel pentru acele victime care nu fac acest lucru din comoditate sau din alte interese sau rațiuni, putându-se ajunge astfel la situația anormală ca statul, prin sistemul național de asigurări de sănătate, să suporte cheltuielile cu spitalizarea pentru pacienții agresați sau accidentați care refuză să solicite atragerea răspunderii făptuitorului, nefăcându-l cunoscut, sau folosind sumele recuperate de la acesta în interes propriu.
Susține apelantul reclamant că prin pronunțarea unei hotărâri de admitere a cererii, pârâtul în baza hotărârii instanței se poate îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare, pe cale civilă, împotriva celui ce a agresat-o/accidentat, fiind dusă la îndeplinire astfel voința legiuitorului, aceea de a obliga persoana care a provocat daune sănătății altei persoane să suporte cheltuielile de spitalizare sau, dacă persoana care a fost agresată sau victima unui accident nu dorește să respecte acest lucru, să suporte cheltuielile ea însăși.
În apărare, intimatul-pârât S. M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând cauza în apel în raport de critica formulată Tribunalul constată apelul nefondat.
A rezultat din probele administrate că pârâtul a fost internat din data de 07.05.2011 până la 20.05.2011 la Secția chirurgie a Spitalului Tulcea, după acordarea îngrijirilor medicale de urgență în unitatea de primire a urgențelor, declarând că este victima unei agresiuni.
Cu spitalizarea victimei s-au efectuat cheltuieli în sumă de 4101,76 lei, suma achitată de C.A.S. Tulcea către S. Județean Tulcea, cu obligația ca aceasta să fie recuperată și returnată.
Temeiul legal al acțiunii l-au constituit dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborat cu art. 998 – 999 Cod civil.
Rezultă, în primul rând, că reclamantul s-a subrogat prin lege în drepturile asigurătorului Casa de Asigurări de Sănătate – Tulcea care i-a decontat contravaloarea serviciilor medicale.
In calitate de subrogat legal, reclamantul preia toate drepturile Casei de Asigurări de Sănătate conturând astfel o natură contractuală a litigiului, acesta raportându-se la asigurat și asigurător.
D. pentru care devin incidente mai mult dispozițiile cu caracter special al răspunderii civile specifice materiei asigurărilor de persoane.
Astfel, acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile acesteia, constituie o datorie a statului și un drept al cetățeanului (art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), iar asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați (art. 208 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
Pachetul de servicii de bază se acordă asiguraților și cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătății, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale și alte servicii la care au dreptul asigurații și se suportă din fond, în condițiile contractului-cadru (art. 210 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
In baza art. 210 alin. 1 lit. e), astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 91/27.12.2012, „pachetul minimal de servicii se acordă persoanelor care nu fac dovada calități de asigurat și cuprinde servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale.
Așa cum rezultă din foaia de observație clinică, pârâtul internat în calitate de victimă a unei agresiuni, are calitate de asigurat ceea ce face ca regimul juridic al asigurării de persoane ce izvorăște din lege, să se aplice cu prioritate, înlăturând astfel regimul juridic de drept comun al răspunderii delictuale.
D. urmare, pârâtul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare atâta timp cât este supus dispozițiilor legii speciale nr. 95/2005, are calitate de asigurat și în baza asigurării are dreptul la asistență medicală cu atât mai mult cu cât, chiar și neasigurații au dreptul la pachetul minimal de servicii, constând în servicii medicale în caz de urgență medico-chirurgicale.
Așadar, având calitatea de asigurat, neavând calitate de persoană care a adus atingere sănătății altei persoane ci, dimpotrivă, fiind victimă, este evident că nu poate fi obligat la cheltuieli de spitalizare.
Cum acțiunea de regres a asigurătorului în drepturile căruia se subrogă reclamantul poate fi exercitată doar împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat; cum în cauză nu s-a identificat existența persoanei care a determinat incidentul, având în vedere că victima este spitalizată și primește îngrijiri ca urmare a calității de asigurat, în mod corect acțiunea reclamantului a fost respinsă.
In consecință, se va respinge și apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2344/11.09.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât S. M., domiciliat în Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
E. B. D. N. G.
Grefier,
P. L.
Jud. fond F.Ș.
Redactat jud. E.B./27.04.2015
Tehnoredactat gref. P.L./27.04.2015/4 ex.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 368/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 316/2015. Tribunalul... → |
|---|
