Pretenţii. Decizia nr. 57/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1632/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 57/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE:L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul – reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1826/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți R. M., cu domiciliul în ., R. F., R. N. C., ambii cu domiciliul în ., jud. Tulcea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare a cauzei, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA a solicitat obligarea pârâtului R. M. la plata sumei de 359,82 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizate până la data plății efective, achitată de CAS Tulcea cu obligația de a fi recuperată și returnată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca pârâtul a fost internat în Secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, urmare a unei agresiuni și a beneficiat în perioada 24.03._11 de serviciile Spitalului Județean de Urgență Tulcea.
A mai arătat reclamantul că cheltuielile de spitalizare, în sumă de 359,82 lei au fost decontate de Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, iar reclamantul urmează să recupereze contravaloarea de la persoana vinovată și să le returneze statului.
Reclamantul a susținut că fapta ilicită a pârâtului constă în aceea că din neglijență sau din imprudență nu a solicitat tragerea la răspundere a persoanei care i-a produs o daună sănătății, și care trebuia să suporte cheltuielile legate de spitalizare.
Cheltuielile de spitalizare, în suma de 359,82 lei, au fost detaliate prin decontul de cheltuieli, întocmit potrivit Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 265/408 din 01 aprilie 2010.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 cod civil coroborat cu art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probatorii.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 1826 din data de 18 iunie 2014 a respins cererea formulată de către reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, Pârâtul R. M., născut la data de 02.07.1999, a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, în perioada, 24.03._11 cu diagnosticul politraumatism prin agresiune (declarativ).
Caracterul serviciilor medicale rezultă din F. de observație clinică generală potrivit căreia pârâtul a fost internat în secția chirurgie, în baza diagnosticului de trimitere a unității de primiri urgențe.
Textul art.313 alin.1 din Lg. 95/2006 este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele vătămate.
Potrivit art. 93 din Legea nr. 95/2006 „ Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat…din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări ”.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 a avut în vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . și nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămata dintr-un fapt propriu beneficiază de asistența medicală de urgență gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Raționamentul este susținut și de argumentul potrivit căruia, în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoana asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 s-ar realiza o plată nedatorată.
De asemenea, potrivit art. 213 alin. lit. a din Legea nr. 95/2006, „Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: a) toți copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă;”
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâtul a declarat la prezentarea în spital că a fost victima unei agresiuni și a fost internat la data de 24.03.2011 până la 25.04.2011 la Secția Chirurgie a Spitalului, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 359,82 lei.
După acordarea primului ajutor la Unitatea de Primire Urgențe, pârâtul a fost internat într-o secție a spitalului pentru vindecare. Cheltuielile efectuate de Unitatea de primire Urgențe sunt suportate de către stat și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate, și se acordă pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu, deci necondiționat, ceea ce s-a întâmplat și în cazul pârâtului.
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006-pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar dacă au asigurare valabilă, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor rutiere, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâtul s-a prezentat la S. Județean Tulcea declarând ca a fost victima unei agresiuni iar ulterior, nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la făptuitor suma datorată pentru spitalizare și a o depune la spital și nici nu a mai formulat o plângere împotriva acestuia.
Ori, S. Județean de Urgenta Tulcea nu este abilitat sa efectueze nici un fel de cercetare in ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă in dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii/autorii accidentelor care nu au fost denunțați, cum este și cazul în speță, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de bună voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie să le recupereze pe cale amiabila de la agresor și să le depună la spital ; fie să-1 acționeze ulterior pe acesta in instanța, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă-având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
Se susține că, nu există nici o excepție în acest sens în
cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru
persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente
nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate, chiar dacă acestea au
fost „victime” și nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții
spitalului.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului așa cum s-a formulat, casarea sentinței civile nr. 1826 din 18.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ și rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 359,82 lei, sumă ce va fi actualizată până la data plății efective.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod proc. civ.
Legal citat, intimatul R. M., nu a formulat în termen procedural întâmpinare.
Analizând legalitatea sentinței apelate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, tribunalul constată că apelul este fondat.
Potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Se constată astfel că textul de lege enunțat este imperativ, obligând furnizorii de servicii medicale să recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
În același timp, legea statuează și asupra modalității în care se poate realiza acest lucru, respectiv calea procesuală, conferind astfel, ex lege, calitate procesuală activă furnizorilor de servicii medicale pentru recuperarea acestor sume.
Această cale procesuală care poate fi evident atât civilă, cât și penală, poate fi folosită de către apelantul reclamant cu condiția cunoașterii persoanei agresorului - posesor al calității procesule pasive potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006.
Cum identitatea agresorului nu a fost făcută cunoscută, apelantul reclamant nu a putut folosi calea penală și nici pe cea civilă pentru îndeplinirea obligației sale.
Deși sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtei obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ., apelantul reclamant a arătat că și-a îndeplinit sarcina de a-i aduce la cunoștință existența prejudiciului, necesitatea achitării acestuia și lămuririle necesare prin emiterea adresei nr.6287/19.04.2011.
În situația în care însă furnizorul de servicii medicale nu a cunoscut persoana vinovată de producerea prejudiciului pentru a o putea acționa în justiție și atâta timp cât victima agresiunii nu a acționat-o în judecată pentru a-i da posibilitatea recuperării prejudiciului, optând pentru alte căi de desocotire cu agresorul, se apreciază că victima agresiunii se face vinovată de faptul nepunerii la dispoziție a datelor necesare titularului acțiunii, ceea ce conduce la un așa zis transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii.
În alte cuvinte, în situația în care nu este îndeplinită condiția sine qua non pentru exercitarea acțiunii prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006, titularul acestei acțiuni care este totuși obligat să recupereze această sumă poate acționa și recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată de neîndeplinirea condiției, respectiv de la victima agresiunii, concluzie care de desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006.
Mai mult, instanța reține și că prin adresa nr. 6287/19.04.2011 reclamantul l-a invitat pe pârât să se prezinte la compartimentul său financiar pentru a da lămuriri și pentru a nu se ajunge la recuperarea sumei solicitate prin instanță, însă pârâtul nu s-a prezentat.
În subsidiar, se mai reține și că în condițiile acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, acțiunea apelantului reclamant este pe deplin îndreptățită, fiind îndeplinite toate condițiile acțiunii în restituire.
De precizat este că, în cauză, a avut loc o mărire a unui patrimoniu cu suma reprezentând cheltuieli de spitalizare, deși această mărire nu provine dintr-o faptă ilicită.
Mai mult, în temeiul art. 351 NCPC, instanța a dispus, din oficiu luarea unui interogatoriu intimatului, aceasta fiind citat cu mențiunea expresă de a se prezenta în fața instanței, fără însă a se conforma.
Potrivit art. 358 NCPC „ Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului”.
Coroborând acest început de dovadă cu celelalte probatorii administrate în cauză rezultă, o dată în plus că pasivitatea intimatului pârât este imputabilă acestuia, impunându-se ca suma ce trebuie plătită să fie recuperată de la acesta.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 480 alin.2 din Noul Cod de Procedură Civilă, urmează să fie admis apelul.
În consecință, va fi schimbată în totalitate sentința apelată, în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 359,82 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de către apelantul – reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1826/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți R. M., cu domiciliul în ., R. F., R. N. C., ambii cu domiciliul în ., jud. Tulcea, având ca obiect pretenții.
Schimbă în totalitate sentința apelată în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 359,82 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent. civ. jud. fond A.S.
Red. dec.civ. jud. P.L.D/ 26.02.2015
Tehnoredactat gref. B.F.V../ 27.02.2015/6 ex.
..apelant/ 3 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul TULCEA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 55/2015.... → |
|---|
