Obligaţie de a face. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 5459/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 36/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții pârâți N. I., N. P., cu domiciliul în Tulcea, . B, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2031/04.07.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. V., cu domiciliul în Tulcea, . A, jud.Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat personal apelanta pârâtă și asistată de av.N. C., în baza împuternicirii avocațiale nr.74/2014, depuse la dosar, personal intimata reclamantă și asistată de av.G. O., în baza împuternicirii avocațiale existentă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.N. C. depune la dosar taxa de timbru în sumă de 38 lei, iar av.G. O. depune la dosar taxa de timbru în sumă de 55 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Av.N. C., apărătorul apelanților pârâți, arată că prin sentința pronunțată de instanța de fond, pârâții au fost obligați la desființarea a 5 plantații, respectiv 2 corcoduși, un gutui, un butuc de vie, și un smochin, plantații identificate prin punctele 4,3,1 și 6 în schița anexă la raportul de expertiză, dar de fapt nu se regăsește a 5 plantație, care trebuie desființată, iar în dispozitiv sunt enumerate 5 plantații.
A mai arătat apărătorul pârâților că, prin întâmpinare la fond, s-a solicitat o cercetare la fața locului, probă care a fost prorogată inițial și rediscutată ulterior, dar instanța a apreciat că nu este utilă soluționării cauzei.
Această probă fiind refuzată a dus la soluționarea greșită a cauzei, instanța necunoscând situația de fapt și de drept, la fața locului.
Av.N. C., a arătat că, instanța de fond în mod greșit a soluționat cauza prin care a obligat pârâții, la desființarea plantațiilor în condițiile în care reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată ridicarea plantațiilor, față de dispoziția legală care stabilește scoaterea arborilor, sau tăierea crengilor.
Tot instanța de fond nu a avut în vedere situația celor doi corcoduși, menționată de doamna expert și care rezultă din fotografiile depuse la dosar.
În concluzie, av.N. C., solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Apărătorul intimatei reclamante, av.G. O., având cuvântul, arată că, cele mai multe plângeri penale au fost formulate de pârâți împotriva reclamantei S., pentru motivul că aceasta din urmă culegea fructele, plângeri care au fost soluționate cu neînceperea urmăririi penale.
Av.G. O., apreciază că în mod corect instanța de fond a respins proba cu cercetarea la fața locului, întrucât în cauză au fost efectuate deja două expertize care au arătat exact care sunt plantațiile.
Tot instanța de fond în mod corect a reținut faptul că plantațiile care se află la o distanță mai mică de 2 metri trebuie desființate sau ridicate.
Având în vedere aceste considerente, casarea sentinței nu este admisibilă, av.G. O., solicită respingerea apelului, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța în temeiul art. 394 NCPC declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 16.07.2013 sub nr._ reclamanta S. V. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâții N. I. și N. P., solicitând instanței să dispună obligarea acestora la ridicarea plantațiilor de pomi situate pe linia de hotar care desparte cele două proprietăți.
Prin sentința civilă nr. 2031/04.07.2014, Judecătoria Tulcea a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților la desființarea plantațiilor, respectiv doi corcoduși, un gutui, un butuc de viță de vie sub formă de pergolă (boltă) și un smochin sub formă de tufă, identificate prin punctele nr. 4, 3, 1 și 6 în schița anexă la completarea la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert D. E., din data de 8.05.2014.
Totodată, instanța a dispus obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în cuantum de 1.520 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că reclamanta S. V. și pârâții N. I. și N. P. sunt în raporturi de vecinătate, deținând imobile situate în municipiul Tulcea, . un gard despărțitor.
Conform Raportului de expertiză tehnică agricolă efectuat în cauză de experta D. E. cele două proprietăți sunt delimitate pe latura comună de un gard provizoriu din bare de fier beton, continuat cu un gard de tablă ondulată de aprov. 10 m, apoi peretele unei construcții, după care un gard din plasă de sârmă montată pe bare de metal, acesta arătat că pe linia de hotar și în imediata apropiere a acesteia, pe terenul aparținând pârâților N. I. și N. P., există arbori și plantații, fiind întocmită o schiță anexă cu privire la poziționarea acestora .
În analiza cadrului legal aplicabil în cauză, instanța de fond reținut că potrivit art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil „dispozițiile art. 602 - 625 din Codul civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia”, și pe cale de consecință, raportul juridic dedus judecății a fost analizat prin prisma reglementărilor din Codul civil din 1864 cu privire la servitutea legală privind distanța plantațiilor.
Din interpretarea dispozițiilor art. 607 și 608 din Codul civil din 1864 prima instanță a reținut că proprietarul unui teren nu poate avea arbori și plantații la o distanță mai mică decât cea fixată de lege, indiferent dacă i-a sădit el sau o altă persoană, ori că au crescut în mod natural, iar vecinul are dreptul să ceară și să obțină în justiție ca plantațiile să fie scoase, fără a fi obligat să dovedească existența unui prejudiciu.
Ca atare, instanța a apreciat că sancțiunea pentru nerespectarea servituții privind distanța plantațiilor nu este condiționată de existența unei pagube în dauna proprietarului fondului învecinat sau de plantarea copacilor de către actualul proprietar al terenului.
Din completarea la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de experta D. E., din data de 8.05.2014, a rezultat că pe terenul pârâților, la o distanță mai mică de 2 metri de linia de hotar, există arbori și plantații a căror poziționare nu respectă dispozițiile art. 607 din Codul civil din 1864, având o înălțime mai mare de 2 metri, respectiv doi corcoduși aflați pe linia de hotar, un gutui aflat la 1,85 m de hotar, un butuc de viță de vie sub formă de pergolă (boltă) aflat la 0,6 m de hotar și un smochin sub formă de tufă aflat la 1,5 m de hotar. Arborii și plantațiile au fost identificați punctele nr. 4, 3, 1 și 6 în schița anexă la completarea la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert D. E., din data de 8.05.2014.
Din declarațiile celor doi martori audiați în cauză a rezultat că aceștia au confirmat existența arborilor pe proprietatea pârâților N. I. și N. P., la o mică distanță de gardul comun, arătând însă că au fost plantați cu mult timp înainte.
Față de probatoriul administrat, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii reclamantei astfel cum a fost formulată, cu precizările din concluziile scrise depuse la ultimul termen de judecată referitor la menționarea în concret a arborilor și plantațiilor a căror desființare o solicită
Totodată, instanța de fond a constat că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul că „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Împotriva aceste hotărâri in termen legal au declarat apel pârâții N. I. și N. P., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
Un prim motiv de critică a hotărârii atacate, susțin apelanții, este faptul că, deși au solicitat prin întâmpinare o cercetare la fața locului, această probă a fost prorogată inițial și rediscutată ulterior, iar instanța a considerat că nu este utilă soluționării cauzei, și consideră apelanții că neîncuviințarea cercetării la fața locului și neadministrarea acestei probe a făcut ca instanța să se pronunțe în necunoștință de cauză, hotărârea fiind netemeinică și nelegală și să existe motive chiar de nu a putea fi pusă în executare.
Astfel, precizează apelanții că în dispozitivul sentinței se enumeră 5 plantații, iar la identificarea punctelor se vorbește de 4 puncte, respectiv 4, 3, 1 și 6 și nu se cunoaște care este al cincilea arbore sau plantație, cum vorbește instanța de judecată, și consideră apelanții că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării cercetării la fața locului pentru a cunoaște care din cei doi corcoduși notași la nr. 4 în expertiza trebuie desființat.
Un alt motiv de critică a hotărârii atacate, susțin apelanții, este faptul că deși reclamanta a solicitat prin cerea de chemare în judecată ridicarea plantațiilor, instanța a dispus desființarea acestora, iar textul de lege vorbește de scoaterea arborilor nu tăierea crengilor, și consideră apelanții că, în aceste condiții, calificarea juridică a acțiunii este dată cu încălcarea dispozițiilor legale, instanța acordând altceva față de ce s-a cerut - ridicarea plantațiilor față de dispoziția legală care stabilește scoaterea arborilor, sau tăierea crengilor.
Apelanții critică în continuare modul în care au fost interpretate probele și arată că atât corcodușii, cât și gutuiul au fost plantași de vechiul-proprietar, care a plantat pe linia de hotar, sau în apropierea acestuia mai mulți pomi fructiferi, când cele două imobile îi aparțineau și pe care le-a vândut pe rând, un imobil autorilor reclamantei și unul lor, și consideră că în aceste condiții nu sunt ei cei care au încălcat dispozițiile Codului civil, pentru cei doi corcoduși existând o situație specială, arborii fiind plantați de vechiul proprietar care deținea cele două fonduri iar instanța nu a avut în vedere situația acestora menționată și de expert și care rezultă și din fotografiile depuse la dosar.
Apelanții critică hotărârea instanței de fond și pentru că în considerentele acesteia a reținut că în temeiul art. 608 alin. 1 din vechiul cod civil vecinul poate cere ca arborii plantați la o distanță mai mică de 2 metri să se scoată fără a avea în vedere și alin. 2 al acestui articol care prevede că în cazul în care „crengile arborilor vecinului se întind peste proprietatea lui, poate să îl îndatoreze al tăia”, și consideră că aceasta era soluția legală și temeinică dacă instanța cerceta la fața locului situația de fapt și avea în vedere și concluziile expertului agricol din care rezultă că gutuiul este la o distanță de 1,85 m, crengile nu ajung pe proprietatea vecină și pomul este de foarte bună calitate.
Cu privire la valoarea cheltuielilor de judecată consideră apelanții că onorariul avocatului este mult prea mare în raport de veniturile și de complexitatea cauzei, având și vedere și onorariul expertului care a venit de 4 ori de la Babadag pentru o sumă corectă.
În apărare, intimata-reclamantă S. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacata, în raport de criticile aduse acesteia, tribunalul reține că apelul este nefondat.
Un prim motiv de critică a hotărârii atacate se referă la administrarea probelor de către instanța de fond relativ la solicitarea probei cu cercetarea la fața locului.
Acest motiv de apel este neîntemeiat în raport de împrejurarea că, în cauză, a fost încuviințată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică agricolă, iar prin încheierea din data de 14.03.2014, în mod corect prima instanță a respins cererea de cercetare la fața locului, întrucât prin probele administrate în cauză a fost lămurită situația de fapt.
Conform Raportului de expertiză tehnică agricolă efectuat în cauză de expert D. E. cele două proprietăți sunt delimitate pe latura comună de un gard provizoriu din bare de fier beton, continuat cu un gard de tablă ondulată de aproximativ 10 m, apoi peretele unei construcții, după care un gard din plasă de sârmă montată pe bare de metal.
S-a arătat că pe linia de hotar și în imediata apropiere a acesteia, pe terenul aparținând pârâților N. I. și N. P., există arbori și plantații, fiind întocmită o schiță anexă cu privire la poziționarea acestora .
Al doilea motiv de apel se referă la faptul că prima instanță s-a pronunțat asupra desființării plantațiilor când în realitate s-a solicitat ridicarea lor.
Și acest motiv de critică este neîntemeiat întrucât desființarea sau ridicarea plantațiilor reprezintă același lucru, apelanții-pârâți având posibilitatea să aleagă între a tăia plantațiile (desființare) și ale muta în altă parte (ridicarea plantațiilor).
Potrivit art. 607 din Codul civil din 1864 „Nu e iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante și recunoscute și în lipsă de regulamente și de obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia despărțitoare a celor două proprietăți pentru arborii înalți și de o jumătate metru pentru celelalte plantații și garduri vii”. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 608 alin. 1 din Codul civil din 1864 „vecinul poate cere ca arborii și gardurile vii puși la o distanță mai mică să se scoată”.
Din interpretarea textelor de lege enunțate rezultă că proprietarul unui teren nu poate avea arbori și plantații la o distanță mai mică decât cea fixată de lege, indiferent dacă i-a sădit el sau o altă persoană, ori că au crescut în mod natural, iar vecinul are dreptul să ceară și să obțină în justiție ca plantațiile să fie scoase, fără a fi obligat să dovedească existența unui prejudiciu. Ca atare, sancțiunea pentru nerespectarea servituții privind distanța plantațiilor nu este condiționată de existența unei pagube în dauna proprietarului fondului învecinat sau de plantarea copacilor de către actualul proprietar al terenului.
Al treilea motiv de apel se referă la modalitatea de interpretare a probelor, critică neîntemeiată întrucât instanța de fond a realizat o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, probe din care a rezultat faptul că intimații-pârâți la momentul la care au cumpărat terenul au cumpărat și plantațiile aflate pe proprietate.
Motivul patru de apel se referă la modalitatea în care instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 607 și 608 alin. 1 din Codul civil.
Completarea la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert D. E., din data de 8.05.2014, arată că pe terenul apelanților-pârâți, la o distanță mai mică de 2 metri de linia de hotar, există arbori și plantații a căror poziționare nu respectă dispozițiile art. 607 din Codul civil din 1864, având o înălțime mai mare de 2 metri, respectiv doi corcoduși aflați pe linia de hotar, un gutui aflat la 1,85 m de hotar, un butuc de viță de vie sub formă de pergolă (boltă) aflat la 0,6 m de hotar și un smochin sub formă de tufă aflat la 1,5 m de hotar. Arborii și plantațiile au fost identificați punctele nr. 4, 3, 1 și 6 în schița anexă la completarea la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert D. E., din data de 8.05.2014
Totodată, se reține că martorii audiați în cauză au confirmat existența arborilor pe proprietatea apelanților-pârâți N. I. și N. P., la o mică distanță de gardul comun, arătând însă că au fost plantați cu mult timp înainte.
Ultimul motiv de apel se referă la valoarea cheltuielilor de judecată și având în vedere și dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, și complexitatea cauzei, se reține că nu se impune diminuarea onorariului avocatului.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
Ca urmare a respingerii apelului, apelanții vor fi obligați la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata S. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanții-pârâți N. I., N. P., cu domiciliul în municipiul Tulcea, . B, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2031/04.07.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. V., cu domiciliul în municipiul Tulcea, . A, județul Tulcea, ca nefondat.
Obligă apelanții la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata S. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică la data de 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond G.N.
Redactat jud. D.N./27.01.2015
Tehnoredactat gref. N.M./G.R./05.02.2015/5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
