Plângere contravenţională. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 2251/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVLĂ Nr. 67/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta petentă . sediul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2086/18.07.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, susținerile părții prezente fiind cosemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 29 ianuarie 2015, pentru ca apărătorul apelantei să depună concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
La data de 27.03.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției formulată de petenta S.C. „S.” S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea.
Prin plângere, petenta s-a îndreptat împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.03.2014, prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 9.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 2086/18.07.2014, Judecătoria Tulcea a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 13.03.2014 a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator că în ziua de 13.03.2014, ora 06:32, numitul B. C. a condus autobuzul marca Sicca Siccar cu nr. de înmatriculare_, pe .. Tulcea, cu care efectua transport rutier de persoane contra cost prin servicii speciale regulate pentru beneficiarul .. din mun. Tulcea, pe traseul mun. Tulcea, .) - până pe . să dețină licență de traseu valabilă pentru acest tip de transport, pe acest traseu.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură toate garanțiile unui proces echitabil, iar susținerile acestuia nu au fost dovedite în fața instanței prin nici o probă.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptelor ca fiind contravenții, instanța a constatat că agentul constatator a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei, reținând că art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European, prevede că: „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:1. efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz;”
Din Licența de traseu . nr._/22.03.2013 eliberată de Consiliul Județean Tulcea, a rezultat că petenta putea efectua servicii de transport județean de persoane prin curse regulate pe traseul Isaccea – Tulcea – Sabangia, câte 2 curse dus-întors, așa cum este specificat în Caietul de sarcini.
A mai reținut instanța că potrivit Contractului de prestări servicii nr. 3/04.01.2012 încheiat între operatorul de transport S.C. „S.” S.R.L. Tulcea și beneficiarul transportului S.C. „Italfin” S.R.L. Tulcea, petenta trebuia să asigure transportul personalului din localitatea Tulcea și retur, conform graficului stabilit de beneficiar.
S-a reținut că în Anexa la Contractul de prestări servicii nr. 3/04.01.2012 sunt prevăzute stațiile de plecare și de sosire care se află numai pe raza mun. Tulcea și prin urmare, Licența de traseu . nr._/22.03.2013 eliberată de Consiliul Județean Tulcea nu era valabilă și pentru efectuarea de transport de persoane în interiorul mun. Tulcea.
A considerat prima instanță că pentru a putea efectua transport public local de persoane prin curse regulate speciale în interiorul mun. Tulcea era necesară o licență de traseu eliberată de Consiliul Local Tulcea, potrivit art. 18 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea serviciilor de transport public local, aprobat prin HCL Tulcea nr. 65/27.03.2008, astfel încât susținerile petentei că a respectat traseul pentru care deține contractul de prestări servicii, conform graficului de circulație anexă la contract, nu au nici o legătură cu lipsa licenței de traseu pentru mun. Tulcea.
A arătat judecătorul fondului că în Contractul de prestări servicii nr. 3/04.01.2012 petenta s-a angajat că va pune la dispoziție licența de transport persoane, nu și licența de traseu.
Referitor la modalitatea de constatare a contravenției, instanța a reținut că în cauză au fost respectate prevederile legale, iar faptul că agentul constatator a solicitat relații de la .. Tulcea, ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție nu poate avea efecte retroactive asupra constatării., acesta nefăcând altceva decât să înlăture orice urmă de îndoială cu privire la săvârșirea contravenției de către petentă și să anticipeze apărările acesteia în procedura plângerii împotriva procesului verbal de contravenție.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal contestat este temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, prima instanță a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr._, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere gradul de pericol social al faptei sancționate, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și faptul că petenta a mai fost sancționată contravențional de 4 ori pentru fapte similare, instanța a apreciat că nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Împotriva aceste hotărâri, în termen legal a declarat apel petenta S.C. „S.” S.R.L., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată apelanta-petentă, că instanța a reținut că pretinsa faptă ar fi fost săvârșită de conducătorul B. C., fără să arate că acesta era angajatul său și utiliza autobuzul nr._ pentru transport rutier contra cost prin servicii regulate speciale în baza licenței de transport nr. CJT-0116, eliberată de Consiliul Județean Tulcea pentru traseul Isaccea-Tulcea-Sabangia, precum și a contractului de convenție transport muncitori nr. 3/04.01.2012, încheiat cu S.C. „Italfin” S.R.L. Tulcea pe un traseu între periferiile vestice și estice ale municipiului Tulcea, care este inclus în traseul licențiat de Consiliul Județean Tulcea.
Precizează apelanta-petentă în acest sens că instanța de fond nu a reținut apărarea sa prin care a arătat că de fapt agentul constatator a întocmit actul contravențional la cca. 1 oră după efectuarea controlului în trafic, în lipsa oricărei persoane în afara sa, tocmai pentru a fi înlăturate orice opoziții ce ar fi putut să fie formulate, iar abia în zilele următoare a efectuat cercetări discreționare prin care să justifice măsurile luate în eventualitatea unei contestații, producând astfel dovezi netemeinice.
Consideră apelanta-petentă că fapta reținută prin procesul-verbal de constatare a contravenției nu respectă procedura de constatare cerută de O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare privind regimul juridic al contravențiilor, iar pe cale de excepție consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la întocmirea temeinică și legală a actului contestat, în sensul respectării atât a prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii din actul contravențional care să arate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, cât și a prevederilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în baza căruia, în măsura în care i se aduce la cunoștință, prepușii săi aflați la locul constatării (atât șoferul B. C., cât și directorul Brăcăcel I. sosit în grabă) aveau dreptul și puteau să facă obiecțiuni care să fie consemnate în rubrica „alte mențiuni”, excepții ce conduc la nulitatea procesului-verbal contestat.
Prin urmare, actul contravențional a fost întocmit abuziv, aspect care decurge inclusiv din tratamentul abuziv aplicat șoferilor societății în ultima perioadă, cărora le-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere, fără ca această măsură să aibă legătură cu regulile de circulație pe drumurile publice, ci cu faptul că directorul de transport Brăcăcel I. a solicitat respectarea procedurilor legale de control prin implicarea I.S.C.T.R. solicitare respinsă de intimată.
Un alt motiv de critică adusă hotărârii instanței de fond, susține apelanta-petentă, se referă la modul de individualizare a sancțiuni aplicate, și susține apelanta că nu au fost respectate dispozițiile art. 5 coroborat cu art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, întrucât instanța de fond trebuia să țină seama de împrejurările, de modul și de mijloacele în care pretinsa faptă a fost săvârșită, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale prepusului și al reprezentantului contravenientului, în raport cu lipsa oricăror altor date înscrise în procesul verbal, în sensul că nu s-a dorit sustragerea de la control, nu au fost constatate alte abateri, iar licența de traseu includea traseul pe care se efectua transportul de persoane pentru S.C. „Italfin” S.R.L. Tulcea.
Apelanta-petentă apreciază că toate aceste considerente ar fi trebuit să reprezinte circumstanțe de care instanța de fond putea să țină cont atunci când s-a pronunțat, circumstanțe prevăzute expres în art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se prevede și faptul că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită și de scopul urmărit.
Susține apelanta-petentă că aceste aspecte puteau fi relevate în actul constatator de prepușii săi ca reprezentanți ai operatorului de transport în calitate de șofer (mandatat prin legitimația de serviciu) respectiv de director de transport (mandatat prin împuternicirea anexată), ambii fiind prezenți la locul constatării pretinsei fapte privind lipsa licenței de traseu, iar numai în sistuația în care aceștia nu ar fi fost în măsură să semneze actul constatator (ceea ce nu e cazul în speță, după cum se confirmă prin semnarea formularului de control în trafic anexat la actul contravențional fila 13/47 din dosar) ar fi urmat procedura confirmării stării de fapt prin martori, deși chiar prepușilor li se putea recunoaște măcar calitatea de martor recunoscută de art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
Apelanta-petentă învederează faptul că la momentul controlului efectuat în trafic au fost cerute spre analiză, iar prepusul său a prezentat toate documentele de bord solicitate fără să fie identificate alte abateri de la normele legale, în timp ce la momentul întocmirii actului constatator la diferență de numai o oră de la control, faptele au fost consemnate denaturat de către agentul constatator sub pretinsa motivație, nesusținută de alte dovezi, că autobuzul controlat nu deținea licență de traseu valabilă pentru acest tip de transport, pe respectivul traseu, ceea ce presupune o poziție abuzivă a organului constatator, care poate fi combătută prin mărturia reprezentantului societății la operațiunea de control Brăcăcel I..
Susține apelanta petentă că această poziție abuzivă nu poate fi acceptată inclusiv din perspectiva jurisprudenței C.E.D.O., care tratează prezumția de nevinovăție componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărare drepturilor omului și libertăților fundamentale asupra căreia instanța de fond nu a făcut nici o referire, raportat la faptul că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 ce acordă agentului constatator - care este un organ extrajudiciar - atribuții în ceea ce privește constatarea existenței unei contravenții, calificarea acesteia, sancționarea precum și alte atribuții de forță disproporționată, toate acestea având la bază doar mențiunile agentului constatator din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenție, contravin prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție ori ale art. 24 privind dreptul la apărare.
Consideră apelanta-petentă că la nivelul instanțelor de judecată este binecunoscută noua interpretare a normelor edictate de către legiuitor prin prisma dogmei instituite de către instanțele europene, urmând ca pe baza rolului activ al instanței să se constate că în mod eronat a reținut instanța de fond că intimata a făcut proba privind circulația autobuzului nr._ fără a deține licență de traseu pentru transportul prin servicii speciale pe raza municipiului Tulcea.
Totodată, pretinsa faptă constatată de intimată nu a produs niciun fel de consecințe negativă pentru participanții la trafic, nereprezentând gradul de pericol social cerut de lege întrucât din cercetările efectuate reiese că erau îndeplinite cerințele legale privind accesul la profesiune.
În apărare, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Tulea a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile aduse acesteia, tribunalul reține că apelul este nefondat.
Un prim motiv de apel este acela că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 referitore la mențiunile obligatorii care să arate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, cât și a prevederilor art. 16 alin. 7 din același act normativ, relativ la consemnarea obiecțiunilor.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție se reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Relativ la prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, se reține că procesul-verbal de contravenție realizează descrierea faptei contravenționale cu indicare datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la eventualele pagube pricinuite.
În ce privește alin. 7 al art. 16, se reține că și aceste prevederi legale au fost îndeplinite, reprezentantul apelantei petente, conducătorul auto formulând obiecțiuni,î in sensul că nu este prezent reprezentantul legal al societății comerciale.
Chiar dacă am considera o lipsă a procesului-verbal, aceasta este o nulitate relativă, iar apelanta nu a făcut dovada eventualelor pagube suferite.
Totodată, este nefondată susținerea apelantei potrivit căreia fapta a fost reținută ca fiind săvârșită de către conducătorul auto, din procesul verbal de constatare a contravenției rezultând faptul că este menționat drept contravenient operatorul de transport căruia i-a și fost aplicată sancțiunea.
Relativ la temeinica procesului-verbal de contravenție, se reține că apelanta-petentă a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată contravențional și anume că în ziua de 13.03.2014, ora 06:32, numitul B. C. a condus autobuzul marca Sicca Siccar cu nr. de înmatriculare_, detinut de SCStrâmbeanui SRL, pe .. Tulcea, cu care efectua transport rutier de persoane contra cost prin servicii speciale regulate pentru beneficiarul .. din mun. Tulcea, pe traseul mun. Tulcea, .) - până pe . să dețină licență de traseu valabilă pentru acest tip de transport, pe acest traseu.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 3 alin. 1 din HG nr. 69/2012.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 69/2012, privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European, prevede: „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:1. efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz;”
Din Licența de traseu . nr._/22.03.2013 eliberată de Consiliul Județean Tulcea, rezultă că apelanta-petentă putea efectua servicii de transport județean de persoane prin curse regulate pe traseul Isaccea – Tulcea – Sabangia, câte 2 curse dus-întors, așa cum este specificat în Caietul de sarcini.
În baza contractului de prestări servicii nr. 3/04.01.2012 încheiat între operatorul de transport S.C. „S.” S.R.L. Tulcea și beneficiarul transportului S.C. „Italfin” S.R.L. Tulcea, apelanta-petenta trebuia să asigure transportul personalului din localitatea Tulcea și retur, conform graficului stabilit de beneficiar, iar în anexa la contract sunt prevăzute stațiile de plecare și de sosire care se află numai pe raza mun. Tulcea.
Pe cale de consecință, se reține că licența de traseu . nr._/22.03.2013 eliberată de Consiliul Județean Tulcea nu era valabilă și pentru efectuarea de transport de persoane în interiorul mun. Tulcea, iar pentru a putea efectua transport public local de persoane prin curse regulate speciale în interiorul mun. Tulcea era necesară o licența de traseu eliberată de Consiliul Local Tulcea, potrivit art. 18 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea serviciilor de transport public local, aprobat prin HCL Tulcea nr. 65/27.03.2008.
Susținerile apelantei-petente că a respectat traseul pentru care deține contractul de prestări servicii, conform graficului de circulație anexă la contract, nu au nici o legătură cu lipsa licenței de traseu pentru mun. Tulcea, iar prin contractul de prestări servicii nr. 3/04.01.2012 apelanta-petenta se angajează că va pune la dispoziție licența de transport persoane, nu și licența de traseu.
Relativ la modalitatea de constatare a contravenției, se reține că în cauză au fost respectate prevederile legale, iar faptul că agentul constatator a solicitat relații de la S.C. „Italfin” S.R.L. Tulcea, ulterior întocmirii procesului verbal de contravenție nu poate avea efecte retroactive asupra constatării, agentul constatator nefăcând decât să înlăture orice urmă de îndoială cu privire la săvârșirea contravenției de către apelanta-petentă și să anticipeze apărările acesteia în procedura plângerii împotriva procesului verbal de contravenție.
În urma răspunsului nr. 6754/18.03.2014 a rezultat că operatorul de transport nu a depus nicio cerere pentru eliberarea licenței de traseu până la acel moment, deși apelanta a mai fost sancționată și în anul 2013 pentru că nu deținea licență de transport pentru același tip de transport pe același traseu și pentru același beneficiar.
În ce privește individualizării sancțiunii contravenționale, se reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr._, în raport de gradul de pericol social al faptei sancționate, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și faptul că apelanta-petentă a mai fost sancționată contravențional pentru fapte similare, nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Susținerile apelantei relativ la existența dosarului penal, 5420/P/2012, nu au relevantă în cauză, în ce privește fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta petentă S.C. S. S.R.L., cu sediul în municipiul Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2086/18.07.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond A.S.
Redactat jud. D.N./17.02.2015
Tehnoredactat gref. N.M./G.R./24.02.2015/4 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 55/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
