Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 75/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.75
Ședința publică de la data de 04 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat T. G. din mun. T., ..54, J. T., împotriva sentinței civile nr. 2123 din 29 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ /213, având ca obiect „acțiune în răspundere contractuală”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. C., cu domiciliul în mun. T., ., ., ..
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2013 sub nr._, reclamanta U. ADMINITRATIV T. T. – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu – PRIN PRIMAR a solicitat obligarea pârâtei I. C. la plata sumei de 4131 lei, reprezentând prejudiciul adus prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr._/23.08.1999, precum și plata majorărilor, până la data plății efective.
De asemenea, reclamanta a solicitat instanței să dispună rezilierea contractului de închiriere sus-menționat, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr._/23.08.1999, prin care aceasta din urmă s-a obligat să plătească prețul chiriei.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală în cauză, deși a fost somată în fiecare an și știa că figurează în evidențele reclamantei ca și debitoare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1321-1322 Cod civil, art. 1350 Cod civil.
Pârâta nu a depus întâmpinare și a participat prin curator special la dezbateri în fața instanței.
Anterior termenului de judecată din 20.05.2014, reclamanta a depus la dosar precizări și cerere completatoare, din cuprinsul cărora rezultă că debitul solicitat se ridică la valoarea actualizată de 4725 lei..
La termenul de judecată din data de 15.07.2014, prima instanță a invocat din oficiu prescripția dreptului la acțiune pentru sumele anterioare datei de 12.11.2010.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 2123 din 29 iulie 2014 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 861,34 lei cu titlu de debit și majorări de întârziere, datorată conform contractului de închiriere nr._ din data de 23.08.1999.
De asemenea, a dispus rezilierea Contractului de închiriere nr._ încheiat între reclamantă și pârâtă la data de 23.08.1999 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, la data de 23.08.1999 între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe de teren destinate construcției de garaje nr._.
Obiectul contractului îl reprezintă închirierea suprafeței de 18,00 mp, situat în mun. T., .. B, cu destinația de construcție garaj.
Potrivit mențiunilor din contract, închirierea se face începând cu data de 01.01.1999 până la comunicarea rezilierii contractului de către proprietar.
Totodată, pe parcursul termenului de închiriere, chiriașul este obligat să comunice cu cel puțin 30 zile înainte renunțarea la folosirea terenului.
Modalitatea de plată a chiriei a fost stabilită la 4 rate trimestriale, cel mai târziu la expirarea trimestrului pentru care se face plata, orice întârziere atrăgând o penalizare zilnică, conform normelor legale în vigoare de 0,30%.
Relativ la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată din oficiu, pentru debitul anterior datei de 12.11.2010 s-a reținut că, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei pentru sumele pretinse pârâtei au fost emise de către Primăria T. – Serviciul Impozite si Taxe Locale titluri executorii și somații de plată, fiind totodată format și dosarul de executare silită nr. 2007-_/27.07.2007.
În atare situație, având în vedere că debitul pretins este urmărit de către reclamantă în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală, s-a respins excepția invocată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, prin adresa nr._/29.07.2013 reclamanta a notificat pârâta despre faptul că la data de 30.06.2013 datorează un debit în cuantum de 4057 lei, compus din 1707,88 lei chirie restanta 2009-2012, 2081,12 lei majorări și 268 lei chirie curentă (01.01.-31.12.2013).
Mai mult, la dosarul cauzei au fost atașate somații, titluri executorii și procese-verbale privind calculul majorărilor de întârziere pentru anii 2011 (filele 13-15), 2010 (filele 19-21, 25-27), 2009 (filele 31-33, 37-39), 2008 (filele 43-45, 49-51), 2004-2007 (filele 55-57).
În cuprinsul înscrisurilor nominalizate – somație, titlu executoriu și proces-verbal privind calculul majorărilor de întârziere – se menționează faptul că acestea constituie titluri executorii în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală, împotriva lor cel interesat putând introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință.
Pârâta nu a depus la dosarul cauzei vreun înscris din cuprinsul căruia să rezulte faptul că titlurile executorii au fost desființate.
Având în vedere dispozițiile art. 141 alin. (1) Cod procedură fiscală, raportat la art. 149 alin. (1) din același cod s-a reținut că, sesizarea instanței cu o acțiune având drept scop pronunțarea unei hotărâri judecătorești în vederea obligării pârâtei la plata inclusiv a sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii emise în perioada 2004-2011 apare ca vădit nejustificată, avându-se în vedere și
principalul efect al existenței unui titlu executoriu și anume nașterea în mâinile creditorului a unui drept de constrângere a debitorului, eventual cu ajutorul organelor de stat competente, în vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor izvorâte dintr-un astfel de titlu.
În drept, prima instanță având în vedere dispozițiile 3 din Legea nr. 71/2011, a reținut aplicabile în speță ca fiind prevederile art. 969 cod civil anterior, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Conform dispozițiilor art.1091 Cod civil anterior, obligația se stinge prin plată.
Debitoarea-pârâtă nu a făcut dovada plății acestor sume.
Având în vedere că reclamantul era îndreptățit la executarea întocmai și la timp a obligației de plată a beneficiarei-debitoare –s-a apreciat ca pentru suma pretinsă ce nu face obiectul vreunul titlu executoriu, aceasta din urmă să fie obligată la plata majorărilor de întârziere, până la data plății efective.
S-a mai arătat că, din cuprinsul situației detaliate a debitului datorat de către pârâtă, depusă de reclamant, rezultă că:
- pentru anul 2012 debitul curent este în cuantum de 256 lei la care se adaugă majorări de 29,44 lei;- pentru anul 2013 debitul curent este în cuantum de 268 lei la care se adaugă majorări de 30,82 lei;- pentru anul 2014 debitul curent este în cuantum de 273 lei la care se adaugă majorări de 4,08 lei;
În ceea ce privește temeiul juridic invocat de reclamantă – art. 1321-1322 Cod civil, prima instanță a reținut că, potrivit art. 4 din Legea nr. 71/2011, la data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum și de alte acte normative, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozițiilor prezentei legi.
În context, devin aplicabile, cu titlu general, prevederile art. 1020 Codul civil anterior, în vigoare la data încheierii și executării contractului de închiriere.
Pentru a putea opera sancțiunea civilă a rezilierii contractului de închiriere, prima instanță a reținut că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:a) să existe o neexecutare sau o executare cu întârziere a clauzelor contractuale asumate de către pârât;b) neexecutarea sau executarea cu întârziere să fie imputabilă pârâtului (care este prezumat a se afla în culpă până la proba contrară);c) neexecutarea sau executarea cu întârziere a clauzelor contractuale să aibă un caracter suficient de important pentru partea reclamantă, raportat la scopul imediat al actului juridic civil urmărit de aceasta, (să fie de natură a justifica desființarea contractului).
Întrucât în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor sus-menționate, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr._/23.08.1999.
Relativ la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă și faptul că, prin încheierea din data de 06.05.2014 s-a desemnat în cauză în calitate de curator special avocat Bici M., stabilindu-se remunerația provizorie de 150 lei în sarcina reclamantei, raportat la gradul de complexitate al cauzei, s-a apreciat ca rezonabilă remunerația provizorie stabilită, astfel că, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA de ÎNTREȚINERE și ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, în ceea ce privește excepția lipsei de interes, în mod nelegal instanța de judecată a admis această excepție deoarece conform art. 33 cod proc.civ. „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ”.
Reclamanta nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, în anul 2014, titlurile executorii emise până în anul 2011.
În mod nefondat consideră instanța de fond că "reclamanta deține mai multe titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011 iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu ... nu îi poate aduce niciun folos practic deoarece executarea silită a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei ”.
În mod netemeinic se consideră că o acțiune în pretenții ar fi inadmisibilă deoarece s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Titlurile executorii și somațiile, emise în cadrul procedurii fiscale, pentru aceste sume, nu mai produc efecte juridice.
Aceste acte juridice sunt golite de conținut și de efecte juridice prin modificările aduse codului de procedură fiscală, începând cu data de 01.09.2011.
De asemenea, a mai arătat apelanta că, prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011, organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context sumele individualizate până la data de 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită fiscale, în anul 2014, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete deoarece executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale și reprezentând chirii nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale.
În aceste condiții, prin soluția injustă a instanței de judecată aceste sume, individualizate în somațiile și titlurile executorii depuse la dosar (sume reprezentând creanțe până în anul 2011) nu vor mai fi recuperate în niciun fel.
Pe calea executării silite fiscale nu sunt susceptibile de executare deoarece legiuitorul a interzis expres să mai fie considerate creanțe fiscale, iar pe calea executării silite civile, executor judecătoresc a solicitat un titlu executoriu valabil la data încuviințării executării silite, titlu pe care instanța de judecată îl consideră ca fiind lipsit de interes.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii și capătului de cerere privind suma reprezentând debit până la 30 septembrie 2011.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Apelanta a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei de interes și a invocat în susținerea motivelor de apel dispozițiile art.33 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”.
Această primă critică nu poate fi primită deoarece prima instanță nu a invocat și nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei de interes.
În cauză, prima instanță a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție care ulterior prin sentință a respins-o.
Deoarece reclamanta apelantă este îndreptățit la executarea întocmai a obligației de plată, în mod corect și legal, prima instanță a obligat pârâta intimată la plata sumei de 861, 34 lei, sumă care nu face obiectul nici unui titlu executoriu.
Aceasta deoarece, apelanta deține deja titluri executorii împotriva intimatei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească, cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silită a pârâtei se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat.
Instanța nu poate analiza în cadrul unei acțiuni de drept comun natura juridica a creanțelor pentru care au fost emise deja titluri executorii, acestea putând fi contestate potrivit dispozițiilor legale în temeiul cărora au fost emise.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acesta își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, apelanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-reclamantă apelului civil formulat de către apelanta-reclamantă U. A. T. T.-DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat T. G. din mun. T., ..54, J. T., împotriva sentinței civile nr. 2123 din 29 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ /213, având ca obiect „acțiune în răspundere contractuală”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. C., cu domiciliul în mun. T., ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 04 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
Ș. R. R. A. V. D. B.
Red.sent.civ.jud. ȘF
Red./dec.civ.jud.R.S./09.02.2015
Tehnored.gref.DB/09.02.2015/4ex.
..apelantă/1 ex. intimată.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 74/2015.... → |
|---|
