Plângere contravenţională. Decizia nr. 42/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 19-01-2012 în dosarul nr. 42/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.42
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2012
Președinte: E. N.
Judecători: I. A.
D. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurenta-intimata DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. C. cu sediul in Constanta, ., judetul Constanta, impotriva sentintei civile nr.671 din 06.10.2011 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimata-petenta . GALATI – PUNCT DE LUCRU CONSTANTA cu sediul in ..171, judetul Constanta.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, s-a depus intampinare care a fost comunicata, s-a depus raspuns la intampinare si un set de inscrisuri, in copie si s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, după care,
Asupra excepției lipsei calității de reprezentant al recurentei, se reține că este neîntemeiată în raport de împrejurarea că potrivit art. 20 din Statutul C.N.A.D.N.R. S.A. directorul general își poate delega atribuțiile sale către directorii executivi, iar potrivit mandatului special D.G./391/12.04.2011 directorul D.R.D.P. C. este mandatat să reprezinte interesele C.N.A.D.N.R. S.A. în fața instanțelor judecătorești, mandat valabil până la data de 31.12.2011.
Văzând ca nu mai sunt motive de amanare instanta constata ca dosarul se afla in stare de judecata, in temeiul art.150 C.pr.civ. declara inchise dezbaterile si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la data de 24 august 2011 sub nr._, petenta S.C. „A.” S.R.L. G. a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din 01.08.2011 emis de Direcția R. de D. și P. C., solicitând admiterea plângerii și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în valoare de 30.000 lei cu amendă contravențională în valoare de 25.000 lei, minimul prevăzut de O.G. nr. 43/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 671 din 06.10.2011 Judecătoria Babadag a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal de contravenție nr._ din 01.08.2011, întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A.- Direcția R. de D. și P. C., petentul fiind exonerat de plata amenzii contravenționale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal nr._ încheiat la data de 01.08.2011, Direcția R. de D. și P. C. a amendat contravențional pe petenta S.C. „A.” S.R.L G. cu amendă în cuantum de 30.000 lei reținând în sarcina acesteia pretinsa contravenție prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 pentru efectuarea transportului de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea dimensiunilor maxim admise conform O.G. nr. 43/1997, în sensul că în urma controlului efectuat la data de 01.08.2011, ora 18,14, pe DN 22 – Km. 226 + 730 – Baia, județul Tulcea s-a constatat că vehiculul A 3 cu numărul de înmatriculare_ /RO, MTMA 25.000 Kg. nr. axe 5, a circulat pe traseul M. V. – Drum DN 22 Km. 226+730 cu masa totală de 27,10 tone față de 25,00 tone admisă cu masa pe axa 2-3 de 19,40 tone față de 18 tone admisă
A arătat judecătorul instanței de fond că procesul-verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanța l-a examinat din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, reținând că în conformitate cu prevederile art. 20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Lauko vs. Slovacia, A. vs. România), instanța de fond a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., în latura sa penală.
Instanța a mai reținut că aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 C.E.D.O., în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal, printre aceste garanții numărându-se și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție ce privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, și a avut în vedere că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, s-a reținut de către instanța de fond că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
A mai reținut prima instanță că prin adresa nr. J_/28.09.2011 organul constatator a precizat că în urma controlului efectuat de către agentul constatator în data de 01.08.2011, s-a constatat că petenta a utilizat autovehiculul său pe drumurile naționale cu depășirea greutății maxime admise acestuia, fiind de 27,10 tone, cu 2,10 tone mai mult față de 25 tone maxim admise și cu depășirea greutății maxim admise pe axa dublă 2-3, fiind de 19,40 tone cu 1,40 tone mai mult față de 18 tone maxim admis de lege, motiv pentru care a fost întocmit procesul verbal nr._.
A arătat judecătorul instanței de fond că datele privind pe S.C. „A.” S.R.L. au fost preluate din documentele prezentate la control de șoferul autovehiculului, documente care se regăsesc inserate la rubrica Alte mențiuni - și se aflau în posesia acestuia, iar în speța de față cadrul legal în baza căruia a fost emis procesul-verbal este O.G. nr. 43/1997, cu modificările și completările ulterioare .
Nu au fost reținute susținerile petentei că, în speță, sunt două contravenții care trebuiau sancționate separat întrucât art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 prevede că efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei, astfel că este vorba de o singură contravenție.
La dosarul cauzei a fost depus tichetul de cântărire - măsurare nr. 2084 eliberat de C.N.A.D.N.R. cu ocazia controlului efectuat asupra auto_, nr. axe 3, din care instanța a reținut că greutatea totală transportată este 27.100 Kg, ori greutatea maximă admisă conform O.G. nr. 43/1997 este de 40 de tone, astfel că autotrenul a avut sub greutatea maximă admisă legală.
Totodată, prima instanță a constatat că intimata a depus la dosarul cauzei și buletinul de verificare metrologică al aparatului de cântărit cu funcționare neautomată pentru determinarea greutății pe axe, reținând că acesta nu afișează masa totală a vehiculului și măsoară numai sarcina pe axă.
Având în vedere această situație, instanța de fond a considerat că stabilirea masei autotrenului s-a făcut cu un aparat de cântărit care nu calculează și nu afișează masa pe grup de axe și masa totală a vehiculului astfel că aceasta nu a reținut greutatea maximă admisă constatată în procesul-verbal de contravenție și nici greutatea pe axa 2-3, apreciind ca fiind întemeiată plângerea formulată de petentă.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat recurs organul constatator Direcția R. de D. și P. C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși prima instanță a constatat legalitatea întocmirii procesului-verbal, a admis plângerea contravențională pe considerente de ordin tehnic.
Astfel, în motivarea sentinței date, aceasta a apreciat că buletinul de verificare metrologică a instalației de cântărire, depus la dosar nu „afișează masa totală a vehiculului și măsoară numai sarcina pe axe”, motiv pentru care nu a reținut greutățile constatate, atât pe axa dublă 2-3, cât și pe cea totală autovehiculului cântărit.
Față de acest aspect, precizează recurenta-intimată, într-adevăr plăcile de cântar utilizate pentru efectuarea operațiunii de cântărire nu afișează greutatea pe combinațiile dintre axe și nici pe cea totală, acest lucru fiind efectuat de către computerul la care sunt atașate cele două plăci de cântar care evidențiază doar greutatea pe fiecare axă în parte a autovehiculului.
Astfel, arată recurenta-intimată, pentru această operațiune, șoferul poziționează mijlocul de transport cu fiecare axă în parte pe cele 2 plăci de cântar, rezultând numai greutatea pe axa respectivă, greutate care este înserată în computerul aflat în dotarea agentului constatator, printr-o simplă apăsare a tastei „enter”, acest fapt fiind unul logic și firesc, având în vedere că plăcile funcționează ca un cântar, însumarea greutăților fiind efectuată numai de către computer.
Mai arată recurenta intimată că în programul computerului sunt stabilite greutățile maxime admise pe drumurile naționale, pe fiecare axă în parte, pe combinațiile dintre acestea, cât și greutatea totală a fiecărui tip de autovehicul verificat, iar în cazul în care computerul „constatată” prin însumarea greutăților pe axe sau ce totală că este depășită greutatea maxim admisă de lege, îl dirijează pe agentul constatator către fereastra destinată întocmirii procesului-verbal.
Susține recurenta-intimată că, în speță, depășirea greutății pe axa 2-3, cât și cea totală, a constatat-o computerul și nu plăcile de cântar, iar prin depunerea la dosarul cauzei a buletinului de verificare metrologică a celor două plăci, a făcut dovada valabilității acestora, în sensul că greutatea stabilită, pe fiecare axă în parte, este una reală și nu poate fi viciată în nici un fel că nu a făcut dovada valabilității computerului.
În apărare, intimata petentă S.C. „A.” S.R.L. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar pe cale de excepție a invocat lipsa calității de reprezentant a recurentei D.R.D.P. C., excepție soluționată prin respingerea ei la data de 19.01.2012
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, se reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal nr._ încheiat la data de 01.08.2011, Direcția R. de D. și P. C., a amendat contravențional pe intimata petentă S.C. „A.” S.R.L G. cu amendă în cuantum de 30.000 lei, reținând în sarcina acesteia contravenția prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 pentru efectuarea transportului de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea dimensiunilor maxim admise conform O.G. nr. 43/1997, în sensul că în urma controlului efectuat la data de 01.08.2011, ora 18,14, pe DN 22 – Km. 226 + 730 – Baia, județul Tulcea s-a constatat că vehiculul A 3 cu numărul de înmatriculare_ /RO, MTMA 25.000 Kg. nr. axe 5, a circulat pe traseul M. V. – Drum DN 22 Km. 226+730, cu masa totală de 27,10 tone față de 25,00 tone admisă cu masa pe axa 2-3 de 19,40 tone față de 18 tone admisă
În ce privește dovada conformității cu normele legale a instalației de cântărire utilizate, se reține că depășirea greutății pe axa dublă 2-3, cât și cea totală a constat-o computerul și nu plăcile de cântar, iar prin depunerea la dosarul cauzei a buletinului de verificare metrologică a celor două plăci s-a făcut dovada valabilității acestora, în sensul că greutatea stabilită pe fiecare axa în parte este una reală, neputând fi viciată, astfel încât în mod greșit prima instanță a admis plângerea contravențională cu motivația că plăcile de cântar nu afișează greutatea totală a autovehiculului pe combinațiile dintre axe și măsoară numai sarcina pe axe.
Totodată, se mai reține și faptul că în mod greșit a reținut prima instanța că greutatea maximă admisă conform O.G. nr. 43/1997 este de 40 de tone, iar autotrenul a avut sub greutatea maximă admisă legal, respectiv 27.100 kg, când, în realitate, actul normativ menționat prevede o greutate maximă admisă de 25 de tone, pe care intimata petentă a depășit-o.
De asemenea, nu se vor reține susținerile intimatei-petente că în speță sunt două contravenții care trebuiau sancționate separat întrucât art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 prevede că efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei, astfel că este vorba de o singură contravenție.
Relativ la sancțiunea contravențională aplicată intimatei-petente, se reține că au fost respectate prevederile art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 în sensul că sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și în limitele stabilite de lege, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu avertismentul
Pentru aceste considerente, reținându-se că intimata-petentă a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată contravențional, urmează a admite recursul și a modifica hotărârea atacată, în sensul că se va respinge plângerea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de către formulat de către recurenta-intimata DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. C., cu sediul în Constanta, ., județul Constanta, împotriva sentinței civile nr. 671 din 06.10.2011 pronunțata de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravenționala, în contradictoriu cu intimata-petenta S.C. „A.” S.R.L. GALATI – PUNCT DE LUCRU CONSTANTA, cu sediul in .. 171, județul C..
Modifica hotararea atacata in sensul ca respinge plangerea ca nefondata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. N. I. A. P. L.
D. N.
Jud. fond E.I.Ș.L.
Redactat jud. D.N./25.01.2012
Tehnoredactat gref. G.R./08.02.2012/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 53/2012. Tribunalul TULCEA | Actiune in regres. Decizia nr. 56/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
