Asigurare dovezi. Decizia nr. 371/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-05-2012 în dosarul nr. 371/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 371/2012
Ședința publică de la 30 Mai 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă
.. cu sediul în mun. Tulcea, . B, împotriva Încheierii din data de 20 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „asigurare dovezi”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. P. D. I. SRL, cu sediul în mun. București, ..5, ., . 3.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. L. Ș. în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte, care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motiva în termen, netimbrat, după care:
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar chitanța nr._/30.05.2012 în cuantum de 5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0, 15 lei.
La interpelarea instanței, reprezentantul recurentei-pârâte având cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte, av. L. Ș., având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii, în sensul respingerii acțiunii introductive ca inadmisibile, arătând în esență că în mod greșit a fost aplicat de către instanța de fond art. 239 alin. 2 cod proc. civ., ceea ce se poate constata în temeiul acestui text de lege este o stare de fapt, pe cale de fapt de a se modifica sau înceta până la administrarea probelor.
S-a susținut de către intimata-reclamantă că este împiedicată să utilizeze digurile. Nu se circumscrie noțiunii de stare de fapt, este o atitudine subiectivă. Digurile nu sunt în proprietatea intimatei. Prin H.C.J. din anul 2008, depusă la dosarul cauzei, două dintre diguri au trecut în domeniul public al jud. C.. Or, o asemenea atitudine poate fi ușor probată în cadrul dosarului de fond prin administrarea unui interogatoriu, nefiind, în nici un caz, pe cale de a înceta sau schimba.
Totodată, solicită obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar Ordinul de plată nr. 53/14.05.2012, în cuantum de 1860 lei.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea de asigurare dovezi înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. 2611, reclamanta P. D. I. SRL, a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând a se constata că aceasta o împiedică să se folosească de bunurile (digurile) situate în incinta sediului secundar din Amenajarea Piscicolă C. V., aferente fermelor Hreblea I și II și a stațiilor de pompare nr. 1-12 care aparțin reclamantei în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 505, 509, 520, 521 și 522, din 18 martie 2005 încheiate cu . V., prin lichidator judiciar.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că este proprietara bunurilor menționate însă spațiile pârâtei se interpun pe calea de acces situată în Amenajarea Piscicolă C. V..
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin încheierea din data de 20 aprilie 2012, a admis cererea și în temeiul art. 239 alin.1,2 Cod procedură civilă, a delegat un executor judecătoresc, la alegerea părții reclamante, să constate, fără înștiințarea prealabilă a pârâtei ., dacă aceasta împiedică reclamanta . SRL să se folosească de bunurile (digurile) situate în incinta sediului secundar din Amenajarea Piscicolă C. V., aferente fermelor Hreblea I și II și a stațiilor de pompare cu nr. 1-12, care aparțin reclamantei în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 505, 509, 520, 521 și 522 din 18.03.2005 încheiate cu . V., prin lichidator judiciar.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut că reclamanta a formulat la data de 17 aprilie 2012, în contradictoriu cu pârâta o cerere de stabilire a dreptului de servitute, urmărind obligarea pârâtei să-i asigure accesul la digurile situate în incinta sediului secundar din Amenajarea Piscicolă C. V., aferente fermelor Hreblea I și II și a stațiilor de pompare cu nr. 1-12 care aparțin reclamantei în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 505, 509, 520, 521 și 522, din 18 martie 2005 încheiat cu . V., prin lichidator judiciar.
Această cerere de stabilire a servituții de trecere constituie obiectul dosarului civil nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca prim termen de judecată la data de 24 septembrie 2012.
A reținut prima instanță că față de susținerile reclamantei, aceasta justifică un interes procesual în prezenta cauză, raportat la constatarea stării de fapt arătate, care ar putea să se schimbe până la administrarea dovezilor în dosarul având ca obiect dreptul de servitute.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a formulat recurs pârâta . criticând încheierea ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată recurenta că din simpla lecturare a articolului 239 Cod procedură civilă se desprinde ideea că ceea ce se poate constata de urgență pe calea asigurării de dovezi este o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze sau să se schimbe până la administrarea dovezilor în dosarul de fond.
Dacă recurenta o împiedică sau nu pe reclamanta-intimata să se folosească de digurile pretins a fi în proprietatea sa, consideră că nu se circumscrie noțiunii de stare de fapt în sensul articolului de mai sus, pe cale de a înceta sau a se schimba până la administrarea dovezilor în procesul de fond, căci nu reprezintă altceva decât atitudinea subiectivă a recurentei față de pretenția reclamantei pe care o consideră nejustificată.
Arată recurenta că o astfel de atitudine poate fi ușor probată în cadrul dosarului de fond prin administrarea unui interogatoriu, nefiind, în nici un caz pe cale de a înceta sau schimba.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a încheierii recurate în sensul respingerii cererii ca nefondate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor aduse în recurs a probatoriului administrat dar și din oficiu, Tribunalul constată că recursul este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 239 Cod procedură civilă orice persoană care are interes să constate de urgență o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanței în circumscripția căreia urmează să se facă constatarea, să delege un executor judecătoresc din aceeași circumscripție, să constate la fața locului această stare de fapt.
În prezenta cauză s-a solicitat încuviințarea delegării unui executor judecătoresc care să constate faptul că . o împiedică pe reclamantă să folosească bunurile a cărei proprietară este.
Chiar în cererea de asigurare dovezi, reclamanta a menționat că a introdus pe rolul Judecătoriei Tulcea, o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâta, solicită instituirea unui drept de servitute motivând că această probă solicitată în prezenta cauză va fi folosită în cauza care se află pe rolul Judecătoriei Tulcea având ca obiect instituirea unui drept de servitute.
În speță nu se pot identifica elementele care justifică asigurarea dovezilor, respectiv interesul și urgența, fiind evident că starea de fapt este un aspect care urmează a fi clarificat abia de către instanța de fond investită cu soluționarea celuilalt dosar, iar urgența nu se justifică de vreme ce situația de fapt poate fi constatată și pe calea unei expertize în același dosar de fond.
În altă ordine de idei Tribunalul reține că nu există pericolul dispariției bunurilor sau a imposibilității constatării situației de fapt de la acest moment, sau să se schimbe situația până la administrarea dovezilor în dosarul de fond.
Față de aceste considerente urmează a se admite recursul, a se modifica în tot încheierea atacată în sensul respingerii cererii ca nefondate.
Va obliga intimata la plata sumei de 1.865 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta-pârâtă .. cu sediul în mun. Tulcea, . B, împotriva Încheierii din data de 20 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „asigurare dovezi”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. P. D. I. SRL, cu sediul în mun. București, ..5, ., . 3.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge cererea, ca nefondată.
Obligă intimata la plata sumei de 1.865 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2012
Președinte, Judecător, Judecător,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
Potrivit disp. art. 261 alin.2 c.p.c.
pentru jud. R. A. V., aflat în C.O. semnează
Președintele instanței,
C. D. A.
Grefier,
D. B.
Jud. fond NGD
Red.jud. RS/21.06.2012
Tehnored. gref. GE/26.06.2012/ ex. 2
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 30/2016. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 126/2012. Tribunalul... → |
|---|
