Plângere contravenţională. Decizia nr. 90/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-02-2012 în dosarul nr. 90/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 90/2012
Ședința publică de la 8 februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. N.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE F. B. cu sediul în B., Incinta Hercules, nr.1, jud.B., împotriva sentinței civile nr.638/09.11.2011 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul petent T. G. cu domiciliul în Măcin, ..76, jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și că, s-a depus la dosar întâmpinare ce a fost comunicată, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria Măcin – județul Tulcea sub nr._ din 13.05.2011, petentul T. G. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 05.05.2011 încheiat de I.J.P.F. B. și exonerarea de la plata amenzii.
Prin Sentința civilă nr. 638 din 9 noiembrie 2011, Judecătoria Măcin admis plângerea contravențională, formulată de petentul T. G., domiciliat în orașul Măcin, .. 76, jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE F. B., cu sediul în municipiul B., Incinta Hercules, nr. 1, județul B..
S-a dispus anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 06 mai 2011, încheiat de I. Județean al Poliției de F. - B..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In procesul-verbal de contravenție s-a reținut că, pe data de 6.05.2011, orele 10,00, km fluvial 34, în dreptul localității Turcoaia, petentul T. G. a fost depistat în timp ce pescuia recreativ-sportiv cu un număr de 3 lansete în perioada de prohibiție, acesta neavând permis de pescuit sportiv, faptă ce constituia contravenție și pentru care în baza art. 59 lit. f) din O.U.G. Nr. 23/2008 i s-a aplicat o amendă de 600 lei.
La solicitarea petentului, a fost audiat martorul E. V. iar la solicitarea I.J.P.F. - B., au fost audiați martorii L. G. și Bucatos R. S..
Din declarațiile martorilor L. G. și Bucatos R. S. a rezultat că ambii erau angajați la Agenția Națională pt Pescuit și Acvacultură – Filiala Dobrogea, că atât ei cât și R. Contolencu erau inspectori piscicol și aveau calitatea de a constata și aplica sancțiuni pe domeniul piscicultură și că la data respectivă, formaseră echipe de control împreună cu I.J.P.F. B..
Potrivit art. 19 alin. 2 din O.G. Nr. 2/2011, “ Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator”.
Or, este evident că cei doi martori aveau calitatea de agent constatator, deci nu puteau fi audiați ca martori, motiv pentru care, la soluționarea cauzei nu s-a ținut cont de declarațiile acestora.
Din declarația martorului E. V. audiat la cererea petentului, a rezultat că în ziua respectivă împreună cu T. G. s-au deplasat în zona comunei Turcoaia pe malul Dunării, loc în care se duceau frecvent pentru relaxare, pentru a face un grătar, deplasarea făcând-o cu autoturismul petentului. Martorul a mai arătar că, odată ajunși acolo au constatat că au uitat cărbunii, motiv pentru care l-au sunat pe T. I. A., biatul petentului, pentru a-i aduce.
In timp ce se pregăteau să facă grătarul, a apărut poliția de frontieră care i-a întrebat ce fac, li s-a explicat ce intenționează să facă, moment în care a observat în mașină niște undițe. În momentul în care a observat undițele, a arătat martorul, dar și lezați de faptul că li s-a răspuns că undițele le purtau și dacă se duceau la munte, i-au încheiat pe loc proces-verbal de contravenție, petentului.
În sfârșit, martorul a mai arătat că, la un moment dat poliția de frontieră a sunat și au mai venit niște persoane de care nu știa cu ce se ocupă și că după 2-3 zile și feciorul petentului a primit proces-verbal prin care a fost amendat, proces-verbal ce nu era încheiat însă de poliția de frontieră.
Analizând întreg probatoriul analizat în cauză, instanța de fond a reținut existența unor inadvertențe cu privire la situația de fapt.
Astfel, deși din procesul-verbal de contravenție rapoartele întocmite de lucrătorii de poliție și copia întâmpinării depusă de A.N.P.A. în dosarul_ al Judecătoriei Măcin, județul Tulcea, a rezultat că atât petentul cât și fiul acestuia s-au făcut vinovați de săvârșirea contravenției de pescuit recreativ-sportiv în perioadă de prohibiție, pe data de 6 mai 2011, era amendat doar petentul T. G., în timp ce fiului acestuia, T. I. A., îi încheia proces-verbal de contravenție, un inspector A.N.P.A., ulterior, în birou.
Agentul constatator a propus audierea ca martori a unor inspectori care, de asemenea, aveau calitatea de agenți constatatori și care, potrivit legii, nu puteau avea această calitate de martori.
În sfârșit, în procesul-verbal de contravenție, s-a reținut că petentul ar fi practicat pescuitul cu 3 lansete în timp ce martorul a declarat că cele 3 lansete erau în mașină la momentul controlului și că acele lansete nu fuseseră folosite.
Potrivit art. 6 din Convenția Curții Europene a Drepturilor Omului, sarcina este a agentului constatator de a dovedi că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității și potrivit căreia petentul se bucură de prezumția de nevinovăție.
În cauză, instanța de fond a apreciat că agentul constatator nu a făcut dovada faptului că petentul la momentul respectiv practica pescuit sportiv recreativ.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs I. Județean al Poliției de F. – B., care a criticat-o ca netemeinică, nelegală.
S-a suisțint în motivarea recursului că eronat instanța de fond a apreciat că organul constatator nu face dovada faptului că petentul practica pescuit recreativ doare pe baza declarației martorului propus în apărare, dar care nu apare ca fiind la fața locului, în raportul lucrătorilor de poliție.
S-a arătat că nelegal instanța de fond nu a ținut cont de depozițiile martorilor L. G. și Bucatos R. S., interpretând greșit prevederile articolului 19 alin. 2 din O.G. Nr. 2/2001.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a minimalizat forța probatorie a procesului-verbal încheiat de agenții constatatori, reținând doar apărările petentului.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii.
Intimatul a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, întrucât instanța de fond a interpretat corect prevederile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Examinând cauza în recurs, față de critica formulată, Tribunalul constată recursul întemeiat.
Din analiza prevederilor art. 1 din O.G. Nr. 2/2001 rezultă ca trăsături ale contravenției fapta care aduce atingere unor valori sociale, fapta săvârșită cu vinovăție, fapta prevăzută și sancționată de lege și alte acte normative expres determinate prin lege.
In cauză în sarcina contravenientului s-a reținut contravenția prevăzută de art. 59 lit. f) din O.U.G. nr. 23/2008 în condițiile în care s-a reținut că în ziua de 6 mai 2011, orele 10, km fluvial 34, în dreptul localității Turcoaia, petentul T. G. a fost depistat în timp ce pescuia recreativ-sportiv un număr de 3 lansete în perioada de prohibiție, neavând permis de pescuit sportiv.
Procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă unicul act procedural prin care se poate constata săvârșirea unei contravenții iar cu privire la forța probantă a procesului-verbal de contravenție s-a conturat în practică că acesta are valoarea unui act probator ce face dovada până la proba contrarie, probă care poate fi făcută prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, în fața instanței de judecată.
Intrucât procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, sarcina probei revine contravenientului și în condițiile în care petentul sesizează instanța de judecată, acesta va avea sarcina probei conform art. 1169 Cod civil.
In acest context, prima instanță a interpretat greșit probele administrate în cauză cu consecința pronunțării unei soluții netemeinice, nelegale, în condițiile în care declarațiile martorilor propuși de agentul constatator au fost înlăturate pe o interpretare trunchiată a dispozițiilor art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
In situația în care contravenientul nu este prezent la încheierea procesului-verbal, articolul 19 din O.G. nr. 2/2001 prevede că agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, situație ce se aplică și atunci când contravenientul, deși este de față, refuză să semneze actul constatator.
In cauză, procesul-verbal a fost încheiat în prezența contravenientului, care a semnat fără a avea obiecțiuni, recunoscând fapta și deci nu se conturează niciun aspect ce să vizeze nulitatea procesului-verbal de contravenție.
Este real că, potrivit art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, nu poate avea calitate de martor un alt agent constatator, dar în cauză s-a demonstrat că martorii audiați în fața instanței nu fac parte din categoria celor vizați de dispozițiile art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în primul rând pentru că textul are în vedere calitatea de martor din momentul încheierii procesului-verbal ori nu a fost cazul în speță, iar în al doilea rând, pentru că martorii audiați nu au calitatea de agent constatator în sensul art. 19 alin. 2, fiind angajați ai altei instituții și nu în cadrul instituției unde a acționat agentul constatator.
D. urmare, prin înlăturarea declarațiilor celor doi martori s-a valorificat nelegal declarația doar a martorului propus în apărare dar care nu se coroborează cu alte mijloace de probă și nici cu constatările din procesul-verbal, conducând la o soluție greșită.
Dimpotrivă, declarațiile martorilor ce au fost nelegal înlăturate, se coroborează și confirmă situația de fapt consemnată în actul de constatare, situație ce nu poate fi înfrântă de un singur martor.
In consecință, se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul respingerii plângerii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE F. B., cu sediul în B., Incinta Hercules, nr. 1, județul B., împotriva Sentinței civile nr. 638/09.11.2011 pronunțată de Judecătoria Măcin – județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul-petent T. G., cu domiciliul în Măcin, .. 76, județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge plângerea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. C. B. L. R.
E. N.
14.02.2012
Red.jud.EB
Tehnored.DS/Ex. 2
16.02.2012
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 72/2012. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 120/2012. Tribunalul... → |
|---|
