Plângere contravenţională. Decizia nr. 126/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-02-2012 în dosarul nr. 126/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 126
Ședința publică de la 22 Februarie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. R.
Judecător: R. A. V.
Judecător: L. D. P.
Grefier: D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta S.C. D. A. SNC prin administrator D. G., cu domiciliul în loc. T., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 4093 din 22 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE M. C. JUDEȚEAN T. cu sediul în mun. T., ..5, jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul prin apărător, avocat C. Genovel care depune la dosar împuternicire avocațială și intimata prin consilier juridic C. D., care depune la dosar delegație de reprezentare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învedereazăcă recursul este declarat și motivat în termen; scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar; intimata a depus întâmpinarea la dosar la data de 13.02.2012, un exemplar s-a comunicat recurentului, după care:
La interpelarea instanței, părțile prin reprezentanți, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Recurentul, prin apărător, avocat C. Genovel având cuvântul în susținerea recursului, arată că motivarea recursului rezultă din faptul că sancțiunea aplicată de intimată, amenda în sumă de 50.000 lei este netemeinică și nelegală. S-a demonstrat la instanța de fond că în perioada 07.07.2011 și 08.07.2011administratorul D. G. a fost plecat din localitate la fiica sa în București, precum și la Slobozia în interes de serviciu pentru a cumpăra piese pentru utilaje, acest aspect s-a demonstrat cu martorul audiat la instanța de fond S. C. care a rămas la conducerea societății.
Cu privire la cele 5 ha de miriște care a fost incendiată, chiar dacă D. G. a formulat cerere la Direcția Agricolă să le incendieze, ulterior s-a înțeles cu S. Ș. care era crescător de animale și avea nevoie de furaje să îmbaloteze cele 5 ha, astfel că nici unul dintre cei doi nu putea să incendieze miriștea, S. Ș. îmbalotând 3,5 ha, respectiv 70 % din suprafață.
D. G. a arătat că Satache Ș. pe data de 07.07.2011 a găsit mai mulți copii din . cu căruțele adunau paie, iar acesta i-a alungat pentru că urma să îmbaloteze. S. Ș. a declarat la instanța de fond că este posibil ca acești copii să fi dat foc la paie. D. G. nu putea să dea foc pentru că s-a stabilit cu certitudine că era plecat la Slobozia și respectiv București în cele două zile.
De asemenea, s-a pus în discuție și nulitatea absolută a Procesului verbal de contravenție încheiat, pentru că potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 OUG nr.2/2001, acesta trebuia semnat pe fiecare pagină de contravenient, trebuia să se consemneze mențiunile contravenientului, iar în lipsa acestuia, acest fapt trebuia confirmat de cel puțin 1 martor.
Inspectorii s-au deplasat la Primăria . cui aparține sola, au discutat cu Primarul, cu agentul agricol, dar nu au putut să găsească un martor în 3 localități: Frecăței, Poșta,Telița.
Petentul putea fi găsit în perioada următoare și putea ca acesta să ia cunoștință de contravenție, să refuze semnarea procesului-verbal și să facă mențiunile care se impuneau.
Mai mult nici nu s-a adus un martor, deși legea prevede aceasta, dacă nu este contravenientul de față și nici nu are posibilitatea să conteste conținutul, trebuie să existe un martor care să certifice mențiunile cu privire la acest aspect.
Și din practica CEDO, art.6 paragraf 2 din Convenție în conformitate cu dispozițiile art.11 alin2 și art.20 din Constituția României, în materie contravențională sarcina probei în săvârșirea unei contravenții aparține acuzării.
Pentru motivele expuse și arătate pe larg în recursul formulat, apărătorul recurentului, avocat C. Genovel solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond ca netemeinică și nelegală, anularea procesului verbal ca fiind lovit de nulitate absolută și pe cale de consecință exonerarea recurentului de la plata amenzii, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic C. D., având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea formulată, învederând că lipsa martorului chiar și a contravenientului la încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu constituie motiv de nulitate, dacă potrivit art. 19 alin.3 din OG nr. 2/2001, în cuprinsul procesului verbal s-au consemnat motivele care au dus la încheierea acestuia în acest mod. Sancțiunea pentru lipsa martorului este nulitatea relativ iar anularea actului poate interveni doar în măsura constatării unei vătămări și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, în speță nu s-a dovedit existența unui prejudiciu creat de încheierea procesului verbal în lipsa unui martor.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea introdusă la data de 2 august_ și înregistrată la Judecătoria T. sub nr. 5448, petentul . a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 29 iulie 2011 întocmit de G. Națională de M.- C. Județean T., prin care a fost sancționat cu amendă contravențională deoarece fără a avea eliberat aviz a incendiat în data de 7 iulie 2011 și 8 iulie 2011 o suprafață de cca 5 ha teren aflat în arendă.
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 4093 din 22 decembrie 2011, a respins excepția lipsei calității procesuale active a petentului și a admis în parte plângerea contravențională reducând cuantumul amenzii aplicate de la 50.000 lei la 25.000 lei.
Prin aceeași sentință au fost menținute celelalte dispoziții din procesul verbal de contravenție . nr._ din 29 iulie 2011.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție este legal, nefiind cazul de nulitate absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal prima instanță a reținut că organul constatator când a aplicat contravenția nu a ținut cont de dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 în sensul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs petenta criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Arată recurenta că așa cum a arătat și prin plângerea contravențională procesul verbal este lovit de nulitate absolută deoarece acesta trebuie să fie semnat pe fiecare pagină de contravenient, să se consemneze mențiunile contravenientului, iar în lipsa acestuia, acest fapt trebuie confirmat de cel puțin un martor.
Arată recurentul că în zilele de 7 și 8 iulie 2011 nu a avut cum să incendieze miriștea deoarece a fost plecat din localitatea Telița la Slobozia și bănuiește că persoane necunoscute sau copii au dat foc miriștii.
Se solicită admiterea recursului modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate în recurs cât și din oficiu, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o apreciere justă a cauzei pronunțând o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 29 iulie 2011 încheiat de către G. Națională de M.- C. T., recurenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 50.000 lei, reținându-se în fapt că terenul în suprafață de 5 ha aflat în arenda sa a fost incendiat în datele de 7 și 8 iulie 2011 fără ca societatea să solicite eliberarea de avize pentru arderi de miriște, contravenție prevăzută de art. 96 alin.1 pct. 9 din OUG nr. 195/2005.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 din OG 2/2001, procesul verbal de contravenție trebuie să fie semnat pe fiecare pagină de contravenient, iar dacă acesta nu este prezent se va face mențiune despre această împrejurare care trebuie confirmată de cel puțin un martor iar în lipsă, să se arate împrejurările pentru care lipsește martorul. Procesul verbal cuprinde mențiunea că lipsa martorului se datorează faptului că împrejurările în care a fost încheiat procesul verbal a făcut imposibilă găsirea unui martor. Astfel că acest motiv de recurs nu poate fi primit Tribunalul constatând că procesul verbal de contravenție încheiat de intimată cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Așa cum corect a reținut și prima instanță în ceea ce privește temeinicia și instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 96 alin.1 pct.9 din OUG nr. 195/2005, care prevăd „obligația proprietarilor și deținătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu ardea miriștile, stuful, tufărișurile sau vegetația ierboasă, fără acceptul autorității competente pentru protecția mediului, și fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență”.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond dar și fotografiile depuse de organul constatator, în datele de 7 și 8 iulie 2011 suprafața de cca 5 ha ce aparține recurentei a fost incendiată.
Nu poate fi primit nici celălalt motiv de recurs în sensul că incendierea nu aparține recurentei deoarece din toate probele dosarului rezultă cu claritate că suprafața de teren a fost incendiată de către recurentă iar din planșele fotografice rezultă că incendierea nu poate fi atribuită unor copii fapt ce rezultă din întinderea suprafeței și mai ales din modul organizat în care s-a produs și care privește suprafața în integralitatea ei.
De aceea și Tribunalul consideră că în mod corect organul constatator a sancționat recurenta pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 96 alin.1 pct. 9 din OUG nr. 195/2005.
Dar, cu privire la cuantumul amenzii aplicate și Tribunalul consideră că amenda este exagerat de mare în raport cu pericolul social al faptei, iar organul constatator la aplicarea sancțiunii trebuie să facă aplicarea dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001.
Față de aceste considerente urmează ca recursul să fie respins ca nefondat și a se menține sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta S.C. D. A. SNC prin administrator D. G., cu domiciliul în loc. T., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 4093 din 22 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE M. C. JUDEȚEAN T. cu sediul în mun. T., ..5, jud. T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2012.
Președinte, S. R. | Judecător, R. A. V. | Judecător, L. D. P. |
Grefier, D. B. |
Red.jud.RS/15.03.2012
Tehnored. gref. GE/15.03.2012- ex.2
| ← Asigurare dovezi. Decizia nr. 371/2012. Tribunalul TULCEA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
