Contestaţie la executare. Decizia nr. 821/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 821/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 821/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 821/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: D. N.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții contestatori S. G. și S. M., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., ..B, . și recurenții debitori W. T. și W. A., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., ..B, ., împotriva sentinței civile nr.1248/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul C. P. (G.) L. prin mandatar . C. S.R.L., cu sediul în București, . Plaza, Corp C, nr.26Z, ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat av.D. G. pentru recurenții debitori și av.Semedula M. pentru recurenții contestatori, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.Semedula M. având cuvântul în recurs pentru recurenții contestatori solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în baza motivelor invocate prin cererea de recurs.
Astfel, cu privire la primul motiv de critică arată că, în opinia sa, au existat două dosare de executare silită, această contestație fiind plecând dintr-un al dosar al Judecătoriei Tulcea în care a fost admisă contestația, dar pe această cerere judecătorul fondului a găsit să respingă cererea recurenților contestatori de azi, antepronunțându-se și spunând că executarea din dosarul 82 al executorului bancar continuă cu dosarul executorului judecătoresc, dar fără a se avea la dosar nimic.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurată și, pe fond, admiterea contestației.
Av.D. G. având cuvântul în recurs pentru recurenții debitori, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că problema în cauză o constituie aplicarea legii prin care s-a transferat executarea bancară la executorul judecătoresc și că această preluare se face conform codului de procedură civilă cu tot ce înseamnă: cerere de executare silită și de continuare a executării începută etc.
Astfel, arată că așa ceva nu există în cauză, întreaga executare fiind lovită de nulitate.
Mai mult, precizează că soții S. în toate actele figurează ca și codebitori, însă în realitate ei sunt garanți și răspunde doar asupra creanței, iar în măsura în care executarea procedează de această manieră se ajunge la a se executa toate bunurile garanților.
Av.Semedula M. având cuvântul pentru recurenții contestatori precizează că într-adevăr soții S. apar peste tot ca și codebitorii, însă ei sunt doar garanți.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
P. cererea adresată Judecătoriei Tulcea la data de 20.09.2011 și înregistrată sub nr._, contestatoarele S. G. și S. M. au formulat în contradictoriu cu intimații C. EUROPE BANK (ROMANIA)SA, W. A. și W. T., contestație la executarea silită, împotriva Somației nr. 730/02.09.2011, emisă de către executor bancar S. B., în dosar de executare nr. 82/2011.
La data de 07.05.2012, contestatoarele S. G. și S. M. au formulat contestație la executare și împotriva somației din data de 18.04.2012 emisă de către executorul judecătoresc S. B., în dosar de executare nr. 83/2012.
P. Încheierea din data de 22.06.2012, instanța a dispus disjungerea acestui nou capăt de cerere, și formarea unui nou dosar care a fost înregistrat cu nr._ din 25.06.2012.
P. Sentința civilă nr. 3356/14.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, instanța a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarele S. G. și S. M. în contradictoriu cu intimații C. EUROPE BANK (ROMANIA) SA, W. A. și W. T., și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. FNNB-L11-106/21.10.2011, întocmit de . SRL, în dosarul de executare al B. B. S..
P. Contractul de concesiune nr. 17/27.12.2012, C. EUROPE BANK (ROMANIA) SA, a cedat către C. P. (G.) L. prin mandatar . C. SRL, creanțele deținute în baza Contractului de credit și de garanție nr. NPCG396/_/11.06.2008.
Intimata C. EUROPE BANK (ROMANIA) SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, și să se constatate că toate actele de executare au fost întocmite cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în baza unui titlu legal și valabil.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1248 din 02.04.2013 instanța a respins ca nefondată excepția tardivității, invocată de intimata C. EUROPE BANK (ROMANIA) SA.
Totodată, a respins ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarele S. G. și S. M., în contradictoriu cu intimații C. EUROPE BANK (ROMÂNIA) SA, W. T. și W. A. și C. P. (G.) L., P. M. . C. S.R.L.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 401 alin. 1 C.proc.civ.,contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă, a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi sau în cazul debitorului care contestă executarea însăși de la data când a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua în care a început (dies ad quo) nici ziua când s-a sfârșit termenul (dies ad quem), în concordanță cu art. 101 alin. 1 C. pr. civ.
Întrucât din confirmarea de primire rezultă că somația din data de 18.04.2012 emisă de către executorul judecătoresc S. B. în dosarul de executare nr. 83/2012, a fost comunicată debitoarelor la data de 23.04.2012, iar contestația împotriva acestei somații a fost formulată la data de 07.05.2012, rezultă că această contestație a fost făcută în termen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin somația din data de 18.04.2012, emisă de către executorul judecătoresc S. B. în dosarul de executare nr. 83/2012, S. G. și S. M. au fost somate ca în termen de 24 ore să achite suma de 390.993,97 lei reprezentând debite stabilite prin titlul executoriu, suma de 9209,93 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc și suma de 1470 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Anterior la data de 02.09.2011, în dosarul de executare nr. 82/2011, executorul bancar S. B. a comunicat contestatoarelor S. G. și S. M., Somația nr. 730/02.09.2011 prin care a somat contestatoarele să achite suma de_ CFH, iar la data de 01.11.2011, executorul bancar a comunicat contestatoarelor Somația imobiliară nr. 847 prin care a somat contestatoarele să achite suma de_ CFH și dobânzi în continuare până la lichidare precum și eventualele cheltuieli de executare, în caz contrar urmând să procedeze la executarea silită a imobilului situat în mun. Tulcea, ., ., .> P. Contractul de credit și de garanție nr. NPCG396/_/11.06.2008, C. EUROPE BANK (ROMANIA) SA a acordat debitorului W. T. un credit în valoare de 103.400 CHF, codebitor fiind W. A., contestatoarele S. G. și S. M. fiind de acord să garanteze acest credit cu imobilul situat în mun. Tulcea, ., ., . de ipotecă nr. 386/12.06.2008.
Referitor la susținerile contestatoarelor cu privire la faptul că în baza aceluiași titlu executoriu, creditorul a solicitat începerea executării de două ori, fiind emise două somații și întocmite două dosare de executare silită, instanța de fond a constatat că acestea sunt nefondate, deoarece dosarul de executare nr. 82/2011 la executorului bancar S. B., a fost reînregistrat cu nr. 83/2012 de către executorul judecătoresc S. B., astfel că actele îndeplinite în primul dosar fac parte din aceeași executare silită imobiliară.
Cu privire la cheltuielile de executare silită, instanța de fond a constatat că acestea au fost corect calculate și stabilite de executorul judecătoresc conform Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006, privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Susținerile contestatoarelor că nu au calitatea de debitoare nu sunt fondate, în condițiile în care au renunțat la invocarea beneficiului diviziunii, discuțiunii și jurisdicției, acceptând calitatea de codebitori solidari cu împrumutatul W. T., potrivit art. 1.5. din Contractul de ipotecă nr. 386/12.06.2008.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs contestatorii S. G. și S. M. și debitorii W. T. și W. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că în mod greșit prima instanță a respins contestația la executare, în condițiile în care în baza aceluiași titlu executoriu se formează două dosare de executare în care sunt emise acte de executare, fără a exista încuviințarea executării în cel de-al doilea dosar.
S-a susținut că trebuia anulată somația emisă inițial în dosarul de executare nr._ și toate actele de executare.
Cu privire la cheltuielile de executare, arată recurentele că acestea sunt într-un cuantum exagerat, nedovedite.
S-a mai susținut că greșit instanța a reținut că reclamantele sunt codebitoare alături de împrumutat pentru că în realitate sunt garanți ipotecari, proprietare ale imobilului ipotecat.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în sensul admiterii contestației la executare.
P. întâmpinare, intimata C. P. (G.) L.., prin mandatar, a invocat lipsa calității de reprezentant întrucât recursul nu este semnat de către recurente cerând anularea acestuia dar acest motiv de nelegalitate nu va fi reținut în condițiile în care recurenții au apărător, conform delegației aflate la dosar, iar recursul a fost semnat de către avocat.
Cu privire la lipsa de interes a recurenților W. T. și W. A. în promovarea recursului, se constată că aceștia au calitatea de debitor și respectiv codebitor în ce privește contractul de credit din 11.06.2008 cu nr. NPCG 396/_, astfel că deși au avut calitatea de intimați în contestația la executare au înțeles să atace hotărârea primei instanțe în condițiile în care au același interes cu contestatoarele.
Cu privire la motivele de recurs invocate, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că dosarul de executare nr. 82/2011 al executorului bancar S. B. a devenit ulterior dosarul nr. 83/2012 al executorului judecătoresc B. S., rezultând că s-a schimbat doar calitatea executorului judecătoresc din bancar în executor judecătoresc, iar actele de executare întocmite fac parte din aceeași executare imobiliară.
A rezultat din probele administrate că noul număr de dosar 83/2012 menționat în somația din 18.04.2012 nu este un dosar nou de executare, el este același numai că are o altă numerotare fiind înregistrat de executorul judecătoresc în noua sa calitate de executor judecătoresc.
Așa cum rezultă din art. 5 din Legea nr. 287/2011, executările silite începute de executorii bancari ai instituțiilor financiare sunt continuare de executorul care a început executarea silită, dar în calitatea sa de executor judecătoresc iar actele de executare îndeplinite de executorul bancar până la data numirii acestora în funcția de executor judecătoresc rămân valabile.
Din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă că somația din 18.04.2012 este o somație nouă și nici că s-a pornit o altă executare, ci din cuprinsul somației se înțelege să s-au schimbat anumite date în ce privește executorul, forma de organizare a activității, contul bancar, adresa de contract, date privind creanța, notificarea cheltuielilor de executare.
Emiterea acestei somații face parte din procesul de executare silită început anterior, care vizează același titlu executoriu, astfel încât nu sunt motive de nelegalitate care să afecteze valabilitatea executării silite.
Cu privire la cheltuielile de executare stabilite în baza procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor din 12.04.2012, Tribunalul constată că onorariul executorului judecătoresc precum și celelalte cheltuieli au fost stabilite corect, prin aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 1, art. 39alin.4 și Legea nr. 188/2008, respectându-se plafoanele minime și maxime, între care pot să fie stabile, așa cum s-a decis prin Ordinul Ministrului Justiției Nr. 2550/2006 și Hotărârea U.N.E.J. Nr. 2/2007.
Referitor la critica adusă cu privire la calitatea de debitori a contestatoarelor, Tribunalul constată că cele două contestatoare au garantat creditul cu imobilul proprietatea lor, dar în același timp au renunțat la invocarea beneficiului diviziunii, discuțiunii și jurisdicției, acceptând calitatea de codebitori solidari cu împrumutatul, așa cum rezultă din art. 1.5 din contract.
Față de toate aceste considerente, cum criticile formulate nu sunt întemeiate, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții contestatori S. G. și S. M., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., .. B, . și recurenții debitori W. T. și W. A., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 1248/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul C. P. (G.) L., prin mandatar S.C. COLECTARE RECUPERARE CREANTE C. S.R.L., cu sediul în București, . Plaza, Corp C, nr. 26Z, ., având ca obiect contestație la executare, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. E. B. L. R.
D. N.
03.12.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/Ex. 2
05.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 718/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 715/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
