Pretenţii. Decizia nr. 740/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 740/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.740
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Președinte: E. N.
Judecători: D. N.
L. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul-pârât M. I. V. domiciliat in Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2192/04.06.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-reclamanta L. P. H. U. T. G. & CO. KG cu sediul procesual ales in muncipiul Cluj N., ., . si la Cabinet avocat O. D. situat in Timisoara, ., nr.12, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.S. A. in calitate de aparator al recurentului-parat in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsa fiind partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Față de sustinerea aparatorului recurentului-parata ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Aparatorul recurentului-parat, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele invocate in scris, fara cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 19.10.2012 sub nr._, reclamanta L. P. H. und T. G. & Co. KG a solicitat obligarea pârâtului M. I. V., la plata sumei de 3.570,88 lei cu titlu de plată nedatorată. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată de la data încasării plății nedatorate și până la data plății efective precum și plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2192/04.06.2013 Judecătoria Tulcea a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 3.570,08 lei și a dobânzii legale aferente, care se va percepe de la data de 19.06.2012 și până la momentul plății efective.
Totodată, în temeiul art. 274 alin.1 Cod proc. civilă, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 301 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin Ordinul de plată nr.2447/19.06.2012, reclamanta a virat suma de 3570,08 lei în contul bancar al pârâtului M. I. V. și că anterior acestei plăți, între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de închiriere nr. 5/16.05.2011, pentru o perioadă de 2 luni, începând cu data de 16.05.2011. Contractul avea ca obiect, închirierea a 5 camere, din care: 4 camere cu destinația de locuință de serviciu și 1 cameră cu destinația de birou. Prețul a fost stabilit la suma de 1800 lei pentru camerele cu destinație de locuință și 900 lei pentru camera cu destinația de birou.
S-a mai reținut de către instanța de fond că prin actul adițional nr._/25.05.2011, părțile au convenit prelungirea contractului de închiriere cu 1 lună, respectiv perioada 17.07._11, iar prin actul adițional din data de 12.08.2011, s-a prelungit durata contractului cu 1 lună, respectiv perioada 16.08._11. De asemenea, s-a modificat obiectul contractului, în sensul diminuării numărului de camere închiriate, respectiv 3 camere cu destinația de locuință și 1 cameră cu destinația birou.
La data de 26.09.2011 s-a încheiat un ultim act adițional prin care s-a stabilit prelungirea duratei contractuale cu 3 luni, respectiv perioada 16.09._11 precum și modificarea obiectului contractului, în sensul că închirierea vizează doar 1 cameră cu destinația de locuință.
A mai reținut instanța de fond că în executarea obligațiilor contractuale, reclamanta a efectuat următoarele plăți: 8100 lei, prin ordinul de plată nr.606/30.05.2011 (pentru perioada 16.05._11); 8100 lei, prin ordinul de plată nr.932/06.07.2011 (pentru perioada 16.06._11); 8100 lei, prin ordinul de plată nr.1055/01.08.2011; 6300 lei, prin ordinul de plată nr.1140/18.08.2011 (pentru perioada 16.08._11); 1800 lei, prin ordinul de plată nr.1336/28.09.2011 (pentru perioada 15.09._11); 1800 lei, prin ordinul de plată nr.1453/17.10.2011 (pentru perioada 15.10._11); 1800 lei, prin ordinul de plată nr1598/22.11.2011 (pentru perioada 15.11._11) și prin urmare, reclamanta a achitat integral c/val. chiriei datorată în baza contractului de închiriere nr. 5/16.05.2011.
În ceea ce privește suma de 1.190 lei, reprezentând c/val. a 7 metri steri lemn foc, instanța a reținut că aceasta nu derivă din contractul de închiriere, neexistând nicio stipulație în acest sens.
Instanța de fond a reținut că deși pârâtul a promovat o acțiune (înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._ ) prin care a pretins obligarea reclamantei la plata sumei de 4.270 din care 3.080 lei cu titlu de contravaloare chirie pentru perioada 10-24.10.2011 și 1.190 cu titlu de contravaloare 7 metri steri lemn aceasta nu înseamnă în mod automat că suma ar fi datorată de către reclamantă. Întrucât pârâtul nu și-a valorificat drepturile procesuale; acțiunea a fost anulată ca netimbrată, prin S.C. nr.1184/12.04.2012.
A mai reținut instanța că separat de aceste raporturi juridice, reclamanta a încheiat la data de 28.02.2008, un alt contractul de închiriere, cu proprietarii-locatori M. L. și M. Monique D. pentru un imobil apartament situat în Cluj N., compus din 3 camere. Durata contractului a fost prelungită în mod succesiv, prin acte adiționale, stabilindu-se într-un final că, începând cu data de 01.03.2011, durata este nedeterminată. Prețul chiriei a fost negociat la suma de 400 euro.
A considerat prima instanță că, fără nici un dubiu, plata efectuată de către reclamantă viza achitarea chiriei ce derivă din contractul de închiriere anterior indicat, întrucât în Ordinul de plată nr. 2447/19.06.2012, la rubrica detalii, s-a consemnat perioada (mai-iunie 2012) precum și contractul nr._/20.03.2009 (care de fapt este un act adițional al contractului din 28.02.2008) și, în aceste condiții, s-a constatat că prezumția instituită de art. 1341 alin. 3 din noul cod civil a fost înlăturată.
Întrucât instanța a apreciat că pârâtul a fost de rea-credință, acesta a fost obligat, în baza O.G. nr. 13/2011 la plata dobânzii legale, ce urmează a fi percepută de la momentul încasării și până la momentul plății efective a sumei datorate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul M. I. V., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, susține recurentul-pârât că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a formulat întâmpinare și nu a luat în considerare corespondența purtată de el cu reprezentantul din zonă al reclamantei, directorul A. I. S., întâmpinarea aflându-se la fila 37 din dosar.
Un alt motiv de critică a hotărârii atacate, arată recurentul-pârât, este faptul că instanța de fond a dat eficiență unor ordine de plată depuse de către reclamantă și a apreciat că aceasta și-a executat în întregime obligațiile contractuale față de el și, susține recurentul că aceste ordine de plată nu fac dovada că îi sunt adresate, nu conțin nici un indiciu că sumele de bani respective au intrat în contul său, întrucât nu sunt semnate și nici nu poartă ștampila băncii.
Recurentul-pârât consideră că și-a îndeplinit obligația contractuală, a pus la dispoziție spațiul respectiv angajaților pârâtei, a asigurat și încălzirea încăperilor folosind cantitatea de 7 metri steri lemn de foc, însă pentru perioada cuprinsă între 10-24 octombrie 2011 pârâta nu a achitat nici chiria, nici contravaloarea combustibilului solid folosit la încălzirea camerelor, așa cum rezultă din corespondența atașată.
Precizează recurentul-pârât că a primit asigurări de la reprezentantul reclamantei că va primi suma datorată în cel mai scurt timp, motiv pentru care nu a continuat demersurile începute pe cale judecătorească și nu are nici o vină pentru comportamentul dubios al acestuia față de angajatorul său.
Arată în continuare recurentul-pârât că, în corespondența purtată pe e-mail, reprezentatul reclamantei a recunoscut datoria față de el, iar la momentul primirii sumei de bani ce e consideră ca fiind nedatorată a apreciat că i-a fost achitată acea datorie, astfel că solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată.
În apărare, reclamanta L. P. H. und T. G. & Co. KG a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă, Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În cauză, s-a realizat o corectă stabilirea a faptelor și aplicare a legii, în baza probelor administrate la dosarul de fond.
Prin Ordinul de plată nr. 2447/19.06.2012, intimata-reclamantă a virat suma de 3.570,08 lei în contul bancar al recurentului-pârât M. I. V..
Anterior acestei plăți, între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 5/16.05.2011, pentru o perioadă de 2 luni, începând cu data de 16.05.2011. Contractul avea ca obiect, închirierea a 5 camere, din care: 4 camere cu destinația de locuință de serviciu și 1 cameră cu destinația de birou. Prețul a fost stabilit la suma de 1800 lei pentru camerele cu destinație de locuință și 900 lei pentru camera cu destinația de birou.
Prin actul adițional nr._/25.05.2011, părțile au convenit prelungirea contractului de închiriere cu 1 lună, respectiv perioada 17.07._11; prin actul adițional din data de 12.08.2011, s-a prelungit durata contractului cu 1 lună, respectiv perioada 16.08._11. De asemenea, s-a modificat obiectul contractului, în sensul diminuării numărului de camere închiriate, respectiv 3 camere cu destinația de locuință și 1 cameră cu destinația birou.
Totodată, la data de 26.09.2011 s-a încheiat un ultim act adițional prin care s-a stabilit prelungirea duratei contractuale cu 3 luni, respectiv perioada 16.09._11 precum și modificarea obiectului contractului, în sensul că închirierea vizează doar 1 cameră cu destinația de locuință.
În executarea obligațiilor contractuale, reclamanta a efectuat următoarele plăți: 8.100 lei, prin ordinul de plată nr.606/30.05.2011 (pentru perioada 16.05._11); 8100 lei, prin ordinul de plată nr.932/06.07.2011 (pentru perioada 16.06._11); 8100 lei, prin ordinul de plată nr.1055/01.08.2011; 6300 lei, prin ordinul de plată nr.1140/18.08.2011 (pentru perioada 16.08._11); 1800 lei, prin ordinul de plată nr.1336/28.09.2011 (pentru perioada 15.09._11); 1800 lei, prin ordinul de plată nr.1453/17.10.2011 (pentru perioada 15.10._11); 800 lei, prin ordinul de plată nr. 1598/22.11.2011 (pentru perioada 15.11._11), intimata-reclamantă achitat integral c/val. chiriei datorată în baza contractului de închiriere nr.5/16.05.2011.
Relativ la suma de 1.190 lei, reprezentând c/val. a 7 metri steri lemn foc, se reține că aceasta nu derivă din contractul de închiriere, neexistând nicio stipulație în acest sens.
Totodată, se mai reține că, deși recurentul-pârât a promovat o acțiune (înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._ ) prin care a pretins obligarea reclamantei la plata sumei de 4.270 lei, din care 3.080 lei cu titlu de contravaloare chirie pentru perioada 10-24.10.2011 și 1.190 lei, cu titlu de contravaloare 7 metri steri lemn, nu înseamnă în mod automat că această sumă ar fi datorată de către intimata-reclamantă.
Recurentul nu și-a valorificat drepturile procesuale, acțiunea fiind anulată ca netimbrată, prin S.C. nr.1184/12.04.2012.
Intimata-reclamantă a încheiat la data de 28.02.2008, un alt contractul de închiriere, cu proprietarii-locatori M. L. și M. Monique D. – pentru un imobil apartament situat în Cluj N., compus din 3 camere, iar durata contractului a fost prelungită în mod succesiv, prin acte adiționale, stabilindu-se într-un final că, începând cu data de 01.03.2011, durata este nedeterminată, iar prețul chiriei a fost negociat la suma de 400 euro.
Prin urmare, plata efectuată de către intimata-reclamantă viza achitarea chiriei ce derivă din contractul de închiriere anterior indicat, întrucât în Ordinul de plată nr. 2447/19.06.2012, la rubrica detalii, s-a consemnat perioada (mai-iunie 2012), precum și contractul nr._/20.03.2009 (care de fapt este un act adițional al contractului din 28.02.2008).
Susținerea recurentului-pârât relativ la faptul că nu s-a consemnat în hotărârea atacată faptul că a formulat întâmpinare nu este de natură să influențeze soluția pronunțată de instanța de fond, atâta timp cât instanța a avut în vedere toate probele administrate în cauză, iar pârâtul a fost reprezentat de către un avocat.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurentul-pârât M. I. V., domiciliat in Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2192/04.06.2013 pronunțata de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimata-reclamanta L. P. H. U. T. G. & CO. KG, cu sediul procesual ales in municipiul Cluj N., ., . și la Cabinet avocat O. D. situat în Timisoara, . nr.12, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17 octombrie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. N. D. N. P. L.
L. N.
Jud. fond. V.I.
Redactat jud. D.N./28.10.2013
Tehnoredactat gref. G.R./04.11.2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 823/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 739/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
