Obligaţie de a face. Decizia nr. 80/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 80/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.80
Ședința publică din data de 02 februarie 2012
Președinte: E. N.
Judecători: D. N.
V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta-parata . T. prin administrator M. I., cu sediul în T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.1967/31.05.2011 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect obligatia de „a face”, in contradictoriu cu intimata-reclamantă P. M. T. – Institutia P. municipiului T. cu sediul in T., ., județul T., intimații-intervenienți în nume propriu T. T. domiciliată în T., . Rocadă, ., judetul T., M. I. L. si M. T. E., ambii cu domiciliul în T., ..2, ., . și intimatul-pârât M. I. domiciliat în T., ., ., ..
Dezbaterile in recurs au avut loc in sedinta publica din 19 ianuarie 2012, sustinerile in recurs ale partilor prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei T., înregistrată la data de 25.08.2010 sub nr._, reclamanta Instituția P. M. T. a chemat în judecată pârâții M. I., și S.C. „C.” S.R.L. T., reprezentată de administratorul M. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la desființarea lucrărilor de construire realizate ilegal la imobilul situat pe .>
La data de 07.10.2010 numiții M. I. L. și M. T. E. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, motivând că sunt proprietarii unui garaj deasupra căruia pârâții au ridicat construcția a cărei desființare este cerută, iar construcția le împiedică accesul la garaj și se creează un disconfort fonic datorită zgomotului produs de mașinile care fac aprovizionarea. Intervenienții au solicitat admiterea cererii, așa cum a fost formulată de reclamantă și, în plus, au solicitat daune în sumă de 30.000 lei și cheltuieli de judecată.
În ședința de judecată din data de 11.02.2011, intervenienții, prin reprezentant, au precizat că din suma totală de 30.000 lei, 10.000 lei reprezintă daune materiale și 20.000 lei reprezintă daune morale.
La data de 25.10.2010 numita T. T. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, motivând că deține o boxă care se află dedesubtul construcției a cărei desființare este cerută, iar datorită instalațiilor frigorifice boxa are condens care a dus la apariția mucegaiului și degradarea bunurilor ce le deține în boxă. Intervenienta a solicitat admiterea cererii, așa cum a fost formulată de reclamantă, mutarea agregatelor frigorifice situate pe boxă, plata sumei de 5.000 lei reprezentând degradarea bunurilor și plata cheltuielilor de judecată.
În ședința de judecată din data de 25.03.2011, intervenienta T. T. a precizat că din suma de 5.000 lei, 2.500 lei reprezintă daune materiale și 2.500 lei reprezintă daune morale.
Prin Încheierea din data de 05.11.2010, instanța a încuviințat, în principiu, cererile de intervenție în interes propriu formulate de M. I. L., M. T. E. și T. T..
Legal citați, pârâții, prin reprezentat, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de intervenție în raport cu pârâtul M. I., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, respingerea cererii de intervenție în raport cu pârâta S.C. „C.” S.R.L., ca fiind prematur introdusă și, în subsidiar, respingerea cererilor de intervenție în raport cu toți pârâții, ca nefondate.
Pârâții au invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I. și excepția lipsei procedurii concilierii directe în baza art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din data de 11.02.2010, instanța a respins excepția lipsei procedurii concilierii directe și a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I., potrivit art. 137 alin. 2 din Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1967/31.05.2011, Judecătoria T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mutulică I., invocată de reprezentantul pârâților și a admis cererea formulată de reclamanta Instituția P. M. T. în contradictoriu cu pârâta S.C. „C.” S.R.L. T. .
Au fost admise în parte și cererile de intervenție în interes propriu ale intervenienților M. I. L., M. T. și T. T. în contradictoriu cu pârâta S.C. „C.” S.R.L. T..
Instanța a dispus obligarea pârâtei S.C. „C.” S.R.L. să desființeze în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, construcția situată în spatele blocului I. Rocadă, deasupra intrării în garajul reclamanților M. I. L. și M. T. E. și să plătească intervenienților M. I. L. și M. T. E. suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale și suma de 419 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost respinse, ca nefondate, capătul de cerere formulat de intervenienții M. I. L. și M. T. E., referitor la daunele materiale, capătul de cerere formulat de intervenienta T. T., referitor să mutarea agregatele frigorifice situate pe boxa intervenientei și acela formulat de intervenienta T. T., referitor la daunele materiale, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în urma controlului efectuat la data de 20.03.2010, de inspectorul S. S. din cadrul Primăriei M. T., la imobilul situat pe .-a constatat că s-a efectuat o extindere la spațiul comercial existent.
La data de 01.03.2010 a fost întocmit procesul-verbal de contravenție nr. 1, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991, respectiv, efectuarea de lucrări de construcție fără autorizație de construire, de săvârșirea contravenției fiind găsit răspunzător pârâtul M. I., care a fost sancționat cu amendă în sumă de 1.000 lei, iar prin rezoluția de aplicare a sancțiunii, primarul M. T. a dispus și măsura intrării în legalitate în termen de 60 zile.
A mai reținut instanța de fond cu privire la existența construcției realizate la blocul I. Rocadă că intervenienții în interes propriu au sesizat P. M. T., Inspectoratul Județean de Poliție T. și Asociația de locatari nr. 43 T., iar cu adresele nr. IU-_/31.08.2010 și nr. IU-3097/02.01.2010, P. M. T. - Inspecția Urbană, Disciplina în Construcții a comunicat acestora faptul că pârâta S.C. „C.” S.R.L. a executat fără autorizație de construire o extindere la spațiul comercial existent, fapt pentru care a primit o sancțiune cu amenda și ca măsură complementară, . nr. 18, 74 dosar fond).
La data de 31.01.2010, intervenienta în interes propriu M. I. L. a depus plângere la Inspectoratul Județean de Poliție T. prin care arăta că, în aceeași zi, a constatat faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ are caroseria zgâriată și roțile din partea stângă tăiate (fila nr. 76 dosar fond), iar cu adresa nr._/26.08.2010, Inspectoratul Județean de Poliție T. a comunicat acesteia că aspectele sesizate fac obiectul dosarului penal nr. 533/P/2010 în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere față de autori necunoscuți (fila nr. 78 dosar fond).
Asociația de proprietari nr. 43 T., a emis un punct de vedere cu privire la extinderea magazinului de desfacere a produselor agroalimentare al S.C. „C.” S.R.L., prin care își exprima dezacordul privind extinderea magazinului.(fila nr. 183 dosar fond)
A mai reținut prima instanță că prin Contractul de închiriere din data de 14.11.2005, Unirea Societate Cooperativă T. a închiriat pârâtei S.C. „C.” S.R.L., spațiul situat în T. . Rocadă, până la data de 30.11.2015 (fila nr. 125 dosar fond) și că potrivit art. 11 lit. f din Contractul de închiriere, locatarul se obligă să restituie spațiul la data expirării sau rezilierii contractului în starea în care a fost preluat.
Cu adresa din data de 08.04.2011, la solicitarea instanței, Unirea Societate Cooperativă T. a comunicat faptul că edificarea construcției a fost realizată de S.C. „C.” S.R.L., dar proprietatea construcției aparține Unirea Societate Cooperativă T., fiind o adăugire la construcția deja existentă.(fila nr. 20 vol. II dosar fond)
La solicitarea pârâtei S.C. „C.” S.R.L. și S.C. „Unirea Societate Cooperativă” T., Biroul de proiectare ing. M. V. a întocmit memorii tehnice pentru expertizarea clădirii amplasate în T. . Rocadă, în vederea amenajării spațiului din parter. (filele nr. 109-112,118-120 dosar fond)
Prin Hotărârea nr. 45 din data de 24.02.2011, Consiliului Local al M. T. a concesionat suprafața de 5,20 mp. din domeniul privat al municipiului, către Unirea Societate Cooperativă T., pentru extindere spațiu comercial și a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu „Modernizare și extindere spațiu comercial” . I. Rocadă T..(fila nr. 186-187 dosar fond).
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I., invocată de pârâți, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată și a admis-o ca atare, instanța considerând că excepției lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și cu caracter peremptoriu, admitere acesteia făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii cu privire la pârâtul M. I..
A arătat judecătorul primei instanțe că persoana care promovează o acțiune în justiție trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a celui pe care îl cheamă în judecată, întrucât potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei incumbă celui care face o propunere înaintea judecății, iar instanța după ce a fost sesizată trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, fie înainte de începerea dezbaterilor fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului.
Prima instanță a apreciat că, deoarece din probele administrate, rezultă faptul că pârâta S.C. „C.” S.R.L. a construit fără a avea autorizație de construcție și nu persoana fizică M. I., pârâtul M. I. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Au fost reținute de către instanță prevederile art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, potrivit cu care „În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal.”
În cauză, s-a reținut că la începutul anului 2009, S.C. „C.” S.R.L. a construit fără a avea autorizație de construcție, o extindere a spațiului comercial amplasat la parterul blocului I. Rocadă, închiriat de la Unirea Societate Cooperativă T., construcție amplasată deasupra intrării în garajul intervenienților în interes propriu M. I. L. și M. T. E., și având perete comun cu boxa aparținând intervenientei în interes propriu T. T., fapt care rezultă atât din declarațiile martorilor audiați în cauză cât și din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului M. I..
A mai reținut prima instanță că după constatarea contravenției, nici societatea S.C. „C.” S.R.L. și nici Unirea Societate Cooperativă T. nu s-au conformat dispozițiilor impuse prin procesul-verbal, de a intra în legalitate, iar faptul că Unirea Societate Cooperativă T. a arătat că este proprietara construcției ridicate de S.C. „C.” SRL, aspect recunoscut și de pârâtul M. I., nu conduce la concluzia că această construcție realizată fără autorizație de construire nu poate fi demolată, în condițiile în care răspunderea pentru executarea lucrărilor revine atât proprietarului cât și executantului.
A apreciat instanța de fond că, faptul că prin procesul-verbal de contravenție a fost sancționat pârâtul M. I. și nu societatea S.C. „C.” S.R.L., nu poate conduce la concluzia că S.C. „C.” S.R.L. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, instanța reținând că prin procesul-verbal de contravenție a fost sancționat pârâtul M. I. care potrivit pct. 3 din procesul-verbal a fost găsit răspunzător de abaterile constatate, în calitatea sa de administrator al S.C. „C.” S.R.L., așa cum rezultă și din adresele pe care agentul constatator, P. M. T., le-a trimis intervenienților în interes propriu.
A arătat judecătorul instanței de fond că potrivit art. 26 alin. 4 din Legea nr. 50/1991, sancțiunea amenzii poate fi aplicată și reprezentantului persoanei juridice, iar potrivit art. 32 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, în cazul admiterii cererii de desființare a construcțiilor realizate nelegal, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurii.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat dovedite pretențiile reclamantei Instituția P. M. T. și a intervenienților M. I. L., M. T. E. și T. T., fapt pentru care a obligat pârâta S.C. „C.” S.R.L. să desființeze în termen de 30 zile, construcția realizată nelegal.
Cu privire la capetele de cerere formulate de intervenienții M. I. L., M. T. E. și T. T., privind acordarea de daune materiale, instanța a constatat că intervenienții nu au făcut dovada pretențiilor solicitate și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită a pârâtei.
A arătat instanța că potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, trebuie să se probeze îndeplinirea condițiilor cumulative cerute în acest scop, anume: existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție; fapta să fi provocat un prejudiciu material; între faptă și prejudiciu să existe legătură de cauzalitate.
A considerat instanța că, în cauză, chiar dacă există un prejudiciu prin degradarea garajului intervenienților M. I. L. și M. T. E., și a bunurilor din boxa intervenientei T. T., aspecte care rezultă din declarațiile martorilor audiați, nu s-a dovedit existența legăturii de cauzalitate dintre fapta imputabilă pârâtei și prejudiciu produs intervenienților.
Referitor la capătul de cerere formulat de intervenienta T. T., cu privire la mutarea agregatelor frigorifice situate pe boxa intervenientei, instanța de fond a constatat că aceasta nu a dovedit existența legăturii de cauzalitate dintre fapta imputabilă pârâtei, care a montat aceste agregate și prejudiciile materiale sau morale suferite de intervenientă.
A considerat instanța că faptul că agregatele frigorifice montate de pârâtă produc un zgomot, aspect confirmat și de martori, nu poate conduce automat la concluzia că intervenienta este îndreptățită să solicite daune morale și mutarea acestor agregate în condițiile în care nu s-a dovedit că zgomotul produs depășește limitele legale admisibile prevăzute de H.G. nr. 321/2005, privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant.
Pe de altă parte, a considerat prima instanță că nici daune materiale solicitate de intervenienții M. I. L. și M. T. E., cu privire la daunele produse autoturismului nu pot fi imputate pârâtei, în condițiile în care în cauză se efectuează cercetări, iar autorii distrugerii nu au fost identificați de organele de poliție.
Cu toate acestea, referitor la daunele morale solicitate de intervenienții M. I. L. și M. T. E., instanța a apreciat că aceștia au suferit un prejudiciu moral constând în faptul că nu și-au putut utiliza garajul și autoturismul în condiții normale, așa cum rezultă din declarațiile martorilor F. G. și B. M..
Sub acest aspect, instanța a considerat că pretențiile intervenienților M. I. L. și M. T. E. sunt întemeiate, fiind întrunite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile delictuale, conform art. 998 Cod civil, respectiv: fapta ilicită (construire fără autorizație), prejudiciul (lipsa de folosință normală a garajului și a autovehiculului intervenienților), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția pârâtei.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că pentru repararea acestui prejudiciu moral este necesară, dar și suficientă, suma de 5.000 lei.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel pârâta S.C. „C.” S.R.L. T., ce a fost calificat de instanță prin încheierea din 19 ianuarie 2011 – având în vedere faptul că valoarea construcției nu depășește 100.000 de lei – ca fiind recurs, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Un prim motiv de critică a hotărârii instanței de fond este faptul că în mod greșit aceasta a apreciat că intervenienții au formulat în cuprinsul cererilor solicitări privind desființarea construcției, din examinarea acestora rezultând cu claritate că intervențiile nu au urmărit decât obligarea societății la plata unor despăgubiri, iar judecătoria a analizat în mod eronat legalitatea edificării construcției și din perspectiva unei presupuse cereri formulate de intervenienți și privitoare la demolare.
Un alt motiv de critică a hotărârii recurate se referă la faptul că instanța a respins excepția lipsei concilierii prealabile, considerând că litigiul este de natură civilă, și nu comercială. În realitate, susține recurenta-pârâtă, litigiul are caracter comercial, obligația de a desființa construcțiile edificate ilegal fiind o obligație comercială, din perspectiva art. 4 Cod comercial. În această situație, era necesar ca intervenienții și, în aceiași măsură, reclamantul să procedeze la parcurgerea acestei etape, lipsa ei fiind sancționată cu respingerea cererii, ca prematur introdusă.
Relativ la excepția calității procesual pasive a S.C. „C.” S.R.L., arată recurenta pârâtă că pornind de la concluzia finală trasă în privința pârâtului nr. 1, trebuie subliniat că această societate, care a edificat construcția, nu a fost sancționată contravențional, iar dispozițiile legale care întemeiază acțiunea primarului M. T. pornesc de la această premisă juridică, respectiv calitatea de contravenient a celui obligat să reintre în legalitate și care nu a respectat această măsură.
Susține recurenta-pârâtă că nu a fost sancționată contravențional pentru una din contravențiile reglementate prin Legea nr. 50/1991 și, prin urmare, chiar dacă este executant, societatea pârâtă nu are și calitatea de contravenient și nu poate fi obligată la demolarea construcțiilor pentru că această obligație este întotdeauna subsecventă stabilirii unei răspunderi contravenționale care, în ce o privește, nu există. Pe cale de consecință, societatea nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată de Primarul M. T..
A arătat recurenta-pârâtă că cererile de intervenție privind demolarea sunt introduse împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă în privința pârâtei S.C. „C.” S.R.L. T.. Aceasta este chiriaș al imobilului și nu poate fi obligată la demolare, iar o astfel de obligație impusă la solicitarea intervenienților nu ar fi susceptibilă de executare pentru că s-ar reflecta în patrimoniul unei alte persoane (S.C. „Unirea Socom” T.). Întrucât aceasta din urmă nu a participat în proces, ar însemna ca instanța să admită o cerere care conduce la pierderea dreptului real de către un terț neparticipant în proces, ceea ce ar echivala cu o încălcare a art. 1 din Protocolul Adițional la C.E.D.O.
În legătură cu obligarea .. la plata daunelor morale în sumă de 5.000 lei către intervenienții 1 și 2, consideră că aceasta a fost greșit soluționată. Susține recurenta-pârâtă că având calitatea de chiriaș, în principiu, are calitate procesual-pasivă în intervenția privind cererea de despăgubiri, iar acesta pune problema de fond a dovedirii elementelor răspunderii civile delictuale și, în special, a legăturii de cauzalitate și a prejudiciului, iar în opinia sa, aceste elemente nu au fost probate convingător de intervenientă. Astfel, nu s-a dovedit existența și întinderea prejudiciului, întrucât aceasta presupunea, dincolo de declarațiile martorilor afectate de subiectivismul inerent raporturilor de vecinătate în care se află angrenați intervenienții și martorii, administrarea unor probe care să certifice elementele răspunderii civile delictuale.
În apărare, intervenienții în M. I. L. și M. T. E. și intimata-reclamantă P. M. T. – Instituția P. municipiului T. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs se referă la faptul că în mod greșit prima instanță a apreciat că intervenienții au solicitat și desființarea construcției, când, în realitate, obietul intervențiilor l-a constituit plata unor despăgubiri,
Critica este neîntemeiată.
Atât intervenienții M. I. L. și M. T. E. cât și intervenienta T. T. au solicitat obligarea recurentei-pârâte la desființarea lucrărilor de construcție realizate ilegal, precum și obligarea la plata de daune, cu cheltuieli de judecată.
Cel de al doilea motiv de recurs se referă la excepția lipsei concilierii prealabile, considerând recurenta că litigiul este de natură comercială. Și acest motiv de recurs este neîntemeiat, motivat de faptul că în mod corect a apreciat prima instanță faptul că această aceasta este o cauză de natură civilă și nu comercială, având la bază prevederile Legii nr. 50/1991.
S-a mai invocat de către recurentă și faptul că S.C. „C.” S.R.L. T. nu are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că nu a fost sancționată contravențional în baza Legii nr. 50/1991, în realitate cel sancționat contravențional fiind administratorul societății recurente M. I..
De asemenea, s-a mai invocat și faptul că S.C „C.” S.R.L. nu ar avea calitate procesuală pasivă întrucât este chiriașul imobilului și nu poate fi obligată la demolare.
Și acest motiv de critică este neîntemeiat.
Excepției lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și cu caracter peremptoriu, persoana care promovează o acțiune în justiție trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a celui pe care îl cheamă în judecată, întrucât potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei incumbă celui care face o propunere înaintea judecății.
De asemenea, după ce a fost sesizată, instanța trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, fie înainte de începerea dezbaterilor fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului.
În cauză, din probele administrate, rezultă faptul că recurenta-pârâta S.C. „C.” S.R.L. a construit fără a avea autorizație de construcție.
Potrivit art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, „În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal.”
În cauză, la începutul anului 2009, S.C. „C.” S.R.L. a construit fără a avea autorizație de construcție, o extindere a spațiului comercial amplasat la parterul blocului I. Rocadă, închiriat de la Unirea Societate Cooperativă T., construcție amplasată deasupra intrării în garajul intervenienților în interes propriu M. I. L. și M. T. E., și având perete comun cu boxa aparținând intervenientei în interes propriu T. T., fapt care rezultă atât din declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului M. I..
După constatarea contravenției, nici societatea S.C. „C.” S.R.L. și nici Unirea Societate Cooperativă T. nu s-au conformat dispozițiilor impuse prin procesul-verbal, de a intra în legalitate.
Faptul că Unirea Societate Cooperativă T. a arătat că este proprietara construcției ridicate de S.C. „C.” S.R.L., nu conduce la concluzia că această construcție realizată fără autorizație de construire nu poate fi demolată, în condițiile în care răspunderea pentru executarea lucrărilor revine atât proprietarului, cât și executantului.
Totodată, faptul că prin procesul-verbal de contravenție a fost sancționat pârâtul M. I. și nu societatea S.C. „C.” S.R.L., nu poate conduce la concluzia că S.C. „C.” S.R.L. nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Prin procesul-verbal de contravenție a fost sancționat administratorul societății recurentă M. I., care potrivit pct. 3 din procesul-verbal a fost găsit răspunzător de abaterile constatate, în calitatea sa de administrator al S.C. „C.” S.R.L., așa cum rezultă și din adresele pe care agentul constatator, P. M. T., le-a trimis intervenienților în interes propriu.
De asemenea, art. 26 alin. 4 din Legea nr. 50/1991, prevede în mod expres faptul că „Sancțiunea amenzii poate fi aplicată și reprezentantului persoanei juridice.”
Potrivit art. 32 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, în cazul admiterii cererii de desființare a construcțiilor realizate nelegal, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurii, astfel încât în mod corect a fost obligată recurenta-pârâtă se desființeze în termen de 30 de zile construcția realizată nelegal.
Ultimul motiv de recurs se referă la faptul că în mod greșit instanța a obligat recurenta la plata daunelor morale în sumă de 5.000 lei către intervenienți, nefiind dovedită îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv a legăturii de cauzalitate și a prejudiciului
Relativ la daunele morale solicitate de intervenienții M. I. L. și M. T. E., se reține că aceștia au suferit un prejudiciu moral constând în faptul că nu și-au putut utiliza garajul și autoturismul în condiții normale, așa cum rezultă din declarațiile martorilor F. G. și B. M..
Prin urmare, se reține că pretențiile intervenienților M. I. L. și M. T. E. sunt întemeiate, fiind întrunite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile delictuale, conform art. 998 Cod civil, respectiv: fapta ilicită (construire fără autorizație), prejudiciul (lipsa de folosință normală a garajului și a autovehiculului intervenienților), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția pârâtei.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
Ca urmare a respingerii recursului, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod pr. civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 600 de lei cheltuieli de judecată către intimata M. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurenta-parâtă S.C. „C.” S.R.L. T. prin administrator M. I., cu sediul în T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 1967/31.05.2011 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de „a face”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. M. T. – INSTITUTIA P. M. T., cu sediul in T., ., județul T., intimații-intervenienți în nume propriu T. T., domiciliată în T., . Rocadă, ., județul T., M. I. L. si M. T. E., ambii cu domiciliul în T., .. 2, ., . și intimatul-pârât M. I. domiciliat în T., ., ., ., ca nefondat:
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimata M. I..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. N. D. N. P. L.
V. A.
Jud. fond S.A.
Redactat jud. D.N./20.02.2012
Tehnoredactat gref. G.R/27.02.2012/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 7/2012. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 77/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
