Pretenţii. Decizia nr. 78/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 78/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.78
Ședința publică din data de 02 februarie 2012
Președinte: E. N.
Judecători: I. A.
D. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurenta-parata . reprezentata procesual de Cabinet avocat V. F. cu sediul profesional in localitatea B., ., judetul B., impotriva sentintei civile nr.3249 din 21.10.2011 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-reclamanta . cu sediul in T., ., judetul T..
Dezbaterile in recurs au avut loc in sedinta publica din 19 ianuarie 2012, sustinerile in recurs ale partilor prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 09.03.2009, sub nr._, creditoarea S.C. „T. C.” S.R.L. T. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată, prin care debitoarea S.C. „A. A.” S.R.L. B. să fie somată la plata sumei de 8.360,65 lei, cu titlu de facturi neachitate și penalități de întârziere. De asemenea, s-a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor judiciare.
La data de 21.04.2009, creditoarea și-a modificat acțiunea prevalându-se de dispozițiile de drept comun în materie comercială. Creditoarea a precizat că, prin factura fiscală nr. 496/09.09.2008 a fost corectată, din punct de vedere contabil, factura nr. 204/01.07.2008 achitată integral de pârâtă, din prima factură rămânând un rest de achitat de 2199,93 lei. S-a mai arătat că, potrivit facturilor fiscale nr._/07.04.2008, nr._/09.04.2008, nr._/18.04.2008, nr._/23.04.2008, nr._/25.04.2008, nr._/09.05.2008, nr. 18/22.05.2008, nr. 59/30.05.2008, nr. 79/06.06.2008, nr. 104/10.06.2008, nr. 118/12.06.2008, nr. 135/14.06.2008, nr. 145/18.06.2008, nr. 204/01.07.2008, nr. 496/09.09.2008, s-a vândut beton către pârâtă în valoare de 99.908,27 lei, din care aceasta a achitat doar suma de 94.995,20 lei, restul neachitat fiind de 4.913,07 lei la care au fost percepute dobânzi legale în cuantum de 453,72 lei.
Prin sentința civilă nr. 3249 din 21.10.2011, Judecătoria T. a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 20.684,16 lei, din care 4.913,07 lei, cu titlu de contravaloare mărfuri și servicii și 15.771,09 lei, cu titlu de dobândă legală.
În temeiul art. 22 alin. 2 din O.G. nr. 2/2000 a fost stabilit onorariul definitiv al expertului judiciar Simionov M. la suma de 600 lei și s-a dispus plata onorariului către expertul judiciar din contul biroului local de expertize tehnice judiciare T..
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 3.957,95 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 62/02.07.2008, încheiat pentru perioada 02.07._08, cumpărătorul S.C. „A. A.” S.R.L se obliga să cumpere conform comenzii înaintate vânzătorului S.C. „T. C.” S.R.L. T., produse ca: betoane, mortare, sape, alte materiale de construcții aflate în ofertele de preț, stabilite la data semnării contractului, inclusiv modificările ce survin în urma inflației, iar marfa se determină prin cantitate, calitate, caracteristici date de vânzătoare și va fi însoțită de declarația de conformitate.
A mai reținut instanța că reclamanta a emis factura nr. 204/01.07.2008 cu specificația avans beton și servicii transport, pentru prețul unitar de 33.613,45 lei la care se adaugă T.V.A. în sumă de 6.386,55 lei, însumându-se valoarea totală de 40.000 lei, iar prin factura nr. 496/09.09.2008 s-a consemnat faptul că se stornează factura fiscală nr. 204/01.07.2008 și se livrează mărfuri/prestează servicii în valoarea rezultantă de 2.199,93 lei.
A considerat prima instanță că factura nr. 496/2008, deși nu este înregistrată în evidențele contabile ale debitoarei, aceasta reflectă prestațiile efectuate și mărfurile livrate de către vânzătoare, în executarea obligațiilor comerciale pentru care pârâta a achitat în avans, suma de 40.000 lei și că pe lângă această sumă, debitoarea datorează și suma de 2.713,14 lei înregistrată în evidențele contabile ale debitoarei și neconstatată de către aceasta – fapt ce rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmit de expert S. M..
Privitor la perceperea dobânzii legale, având în vedere art. 43 Cod comercial, raportat la dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 9/2000 și ulterior a prevederilor art. 6 din O.G. nr. 13/2011, instanța a constatat că această cerere este întemeiată, urmând a fi admisă în cuantumul indicat de expertul judiciar, respectiv 15.771,09 lei (calculată până la data de 01.09.2011).
Ținând cont de faptul că reclamanta și-a modificat câtimea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtului la plata dobânzilor în cuantum de 15.771,09 lei, sens în care a completat și timbrajul (taxa judiciara de timbru în sumă de 1.256 lei și timbru judiciar de 4,5 lei), instanța de fond a admis acțiunea, așa cum a fost precizată și având în vedere nota de evaluare întocmită de expertul judiciar, a stabilit onorariul definitiv la suma de 600 lei și a dispus virarea acestuia în contul expertului.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat recurs pârâta S.C. „A. A.” S.R.L, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Un prim motiv de recurs, arată recurenta, este faptul că instanța de fond a acordat ce nu s-a cerut, fiind în prezența unui „plus petita”.
Astfel, susține recurenta-debitoare, intimata-reclamantă a solicitat obligarea sa la plata sumei de 4.913,07 lei și la dobânda legală aferentă, iar la termenul din data de 21.04.2009 aceasta a depus o cerere prin care a renunțat la capătul de cerere privind obligarea la plata penalităților de întârziere, instanța fiind investită cu suma privind debitul invocat și cu dobânda legală aferentă.
Învederează recurenta-debitoare că, deși în dispozitivul sentinței criticate instanța precizează că suma de 15.771,09 le la care a fost obligată este cu titlu de dobândă legală, în considerentele sentinței se face referire la contractul nr. 62 din 02.07.2009, preluându-se calculul efectuat în raportul de expertiză care are în vedere un procent de 0,4% extras din același contract nr. 62/02.07.2009.
Un alt motiv de critică a hotărârii este și faptul că expertul și-a depășit sarcinile stabilite de instanță la calcularea penalităților de întârziere.
Astfel, deși obiectivele dispuse au fost determinarea existenței creanței în persoana reclamantei în raport de pârâtă, constând în contravaloare mărfuri, prestații și dobânzi legale, să se stabilească dacă facturile fiscale emise de reclamantă au fost înscrise în contabilitatea pârâtei și dacă există o altă modalitate de stingere a datoriei prin plată sau alte modalități, în raportul de expertiză efectuat și omologat de instanță, expertul și-a depășit sarcinile (obligațiile) stabilite de instanță și a calculat penalități de întârziere raportându-se la procentul de 0,4%.
Consideră recurenta-pârâtă, că este vorba de un abuz de drept și o gravă eroare săvârșite de expertul contabil și preluate și omologate de instanța de judecată, întrucât reclamanta-intimată a solicitat un debit și dobânda legală aferentă și a renunțat expres la calculul penalităților de întârziere solicitate prin acțiunea introductivă (fila 158 din dosar fond), iar instanța de fond a dat putere acestui abuz.
Precizează că dobânda legală aferentă perioadei 2008-2011 a fost de 6,5% în anul 2008, 6,9% în anul 2009, 6,2% în anul 2010 și 6,1% în anul 200, iar expertul nu numai că nu s-a raportat la aceste valori ale dobânzii legale, dar a calculat penalități de întârziere în procent de 0,4% pe zi și le-a intitulat dobândă legală.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Critica hotărârii atacate se referă la motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr. civilă, susținându-se faptul că instanța de fond soluționând cauza a acordat ceea ce nu s-a cerut, instanța depășind obiectul acțiunii și s-a pronunțat mai mult decât s-a cerut, critică neîntemeiată
Astfel, este adevărat că prin cererea modificatoare aflată la fila 157 din dosarul de fond nr._, întocmită de către avocat. F. A. s-a arătat că reclamanta renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere solicitate prin acțiunea introductivă, solicitând în același timp obligarea pârâtei la plata sumei de 4.913,07 lei, reprezentând prestații neachitate și suma de 453,72 lei, reprezentând dobânzi legale, însă, din nici un act aflat la dosarul cauzei, nu rezultă faptul că avocatul F. A. a avut mandat din partea reclamantei intimate să renunțe la capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere.
Pe cale de consecință, obiectul acțiunii intimatei-reclamante a rămas contravaloarea facturilor neachitate de către recurenta-pârâtă și penalități de întârziere datorate conform contractului încheiat intre părți.
Cel de al doilea motiv de recurs se referă la modalitatea în care expertul a calculat cuantumul penalităților datorate de către recurenta-pârâtă și în raport de faptul că acțiunea inițială a reclamantei-intimate se referea la penalități contractuale, se reține că în mod corect s-a stabilit de către expert cuantumul penalităților contractuale în sumă de 15.771,09 lei
Relativ la expertiza contabilă efectuată în cauză, se reține că aceasta a fost comunicată recurentei-pârâte, care nu a formulat obiecțiuni, însușindu-și astfel concluziile acesteia.
Pe cale de consecință, instanța s-a pronunțat într-un cadru procesual stabilit prin cererea de chemare in judecată
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de către recurenta-parata S.C. „A. A.” S.R.L., reprezentată procesual de Cabinet avocat V. F., cu sediul profesional în localitatea B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 3249 din 21.10.2011, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. „T. C.” S.R.L., cu sediul in T., ., județul T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. N. I. A. P. L.
D. N.
Jud. fond I.V.
Redactat jud. D.N./20.02.2012
Tehnoredactat gref. G.R/28.02.2012/2 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 71/2012. Tribunalul TULCEA | Anulare act. Decizia nr. 146/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
