Anulare act. Decizia nr. 146/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 29-02-2012 în dosarul nr. 146/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 146
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Președinte: Ș. R.
Judecător: A. R. V.
Judecători:D. N.
Grefier: D. B.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de către recurenta-reclamantă G. G. cu domiciliul în . și domiciliul procesual ales în mun. T., ., ., . civile nr. 613 din 27.10.2011 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate act, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. P., domiciliat în ., Ț. M., domiciliată în . Șabel A., domiciliată în ., P. D., domiciliat în mun. G., ..39, ., ., P. C. G., domiciliat în ., M. F., domiciliată în mun. T., ., . și intimații-pârâți B. M., domiciliat în ., B. M., domiciliat în com. Ciucurova, ., B. G., domiciliat în com. Ciucurova, ., V. S., domiciliată în . Altân Tepe, jud. T., B. Ș., domiciliată în com. Ciucurova, ., C. Județeană T. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor T., cu sediul în mun. T., ., jud. T. și C. L. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor C., cu sediul în ..
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 22 februarie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin în data de 11.03.2011, reclamanții P. P., Ț. M., Șabel A., G. G., P. C. G., M. F. și P. D. au chemat în judecată pe pârâții B. M., B. M., B. G., V. S., B. Ș., C. Județeană T. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor și C. L. C. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ eliberat la data de 09.07.2002 de către C. Județeană T. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor, numai în ceea ce o privește pe numita B. Rița.
În motivarea cererii, reclamanții arată că titlul de proprietate nr._/09.07.2002 a fost eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. în baza cererii depuse de P. V. P. la data de 18 martie 1991, care a solicitat „constituirea titlului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren arabil, pe care defunctul P. V. l-a înscris la stat.”
Au mai susținut că cererea în baza căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu îi aparține lui P. V. P., ea nefiind semnată și de mama reclamanților, respectiv B. Rița.
Totodată, B. Rița nu l-a împuternicit în nici un fel pe P. V. P. pentru a formula o astfel de cerere în numele ei, astfel că lipsa cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren extravilan echivalează, în conformitate cu prevederile Lg. 18/1991 cu o decădere din acest drept.
De asemenea, au susținut că în conformitate cu dispozițiile art.8 alin.3 din Lg. 18/1991- Legea fondului funciar- „ S. dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe de minim 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil”, iar conform prevederilor art.11 alin.3 și 4 din Lg. 18/1991” „S. dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii. Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune și se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii 146/1997.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: titlu de proprietate nr._ eliberat la data de 09.07.2002 de către C. Județeană T. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor (fila 41), acte care au stat la baza emiterii titlului (filele 5-21).
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Pârâții, prin apărător, au depus contractul de vânzare-cumpărare nr. 197 din 17 ianuarie 1948 (filele 91-94).
La dosar, în urma adresei emise de instanță s-au depus actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate_ eliberat la data de 09.07.2002 de către C. Județeană T. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor (filele 75-87).
Reclamanții și pârâții au solicitat, instanța încuviințând administrarea probelor cu înscrisuri, depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 613 din 27 octombrie 2011 a Judecătoriei T. a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
P. a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 18.03.1991, reclamantul P. P. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru suprafața de teren de 10 ha arabil și a indicat ca moștenitori ai defunctului pe numiții: P. P., Ț. M., Șabel A., G. G., P. C. G., M. F., P. D. și B. Rița. Cererea a fost înregistrată la C. Comunală C., Jud. T., sub nr. 650 din 20.03.1991, formulată de numiții P. P., Ț. M., Șabel A., G. G., P. C. G., M. F., P. D. și B. Rița.
Prin Hotărârea C. Județeană T. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor nr. 823/1 din 26 iulie 1991 a fost validată propunerea Comisiei Comunale C. privind pe numiții P. P., Ț. M., Șabel A., G. G., P. C. G., M. F., P. D. și B. Rița, cu suprafața de 10 ha în echivalent arabil conform anexei 19, poz. 97.
Prin Hotărârea C. Județeană T. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor nr. 287/ din 24 aprilie 2002 a fost validată propunerea Comisiei Comunale C. privind pe numiții P. P., Ț. M., Șabel A., G. G., P. C. G., M. F., P. D. și B. Rița, cu suprafața de 10 ha în echivalent arabil conform anexei 36, poz. 75, pentru titlului de proprietate nr._ eliberat la data de 09.07.2002.
A mai arătat instanța de fond că din întregul material probator administrat în cauză, a rezultat că numiții P. P., Ț. M., Șabel A., G. G., P. C. G., M. F., P. D. și B. Rița au avut ca autor pe defunctul P. V. pentru suprafața de 10 ha în .> Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 197 din 17 ianuarie 1948 proprietar a suprafeței de 10 ha în . care s-a solicitat reconstituirea a fost defunctul P. V., astfel că numita B. Rița era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren care au făcut obiectul titlului de proprietate_ eliberat la data de 09.07.2002.
De asemenea, instanța de fond a reținut că solicitarea reclamanților, de a se constata nulitatea parțială absolută a titlului de proprietate, cu motivarea că numita B. Rița nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 nu poate fi primită, având în vedere că dispozițiile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 au instituit principiul disponibilității în materia fondului funciar, în sensul că reconstituirea operează numai la cerere și numai în limita suprafeței solicitate, iar în cauza dedusă judecății nu se poate reține faptul că numita B. Rița nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Instanța de fond, constatând faptul că data de 18.03.1991, reclamantul P. P. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru suprafața de teren de 10 ha arabil și a indicat ca moștenitori ai defunctului pe numiții: P. P., Ț. M., Șabel A., G. G., P. C. G., M. F., P. D. și B. Rița, a apreciat că cererea a fost formulată și în numele numitei B. Rița.
Reclamanții au solicitat constata nulitatea parțială absolută a titlului de proprietate numai cu privire la numita B. Rița, deși ceilalți moștenitori sunt în aceeași situație (nu au formulat cererea de reconstituire în mume propriu), susținând că pentru ceilalți moștenitori a acționat în baza mandatului tacit.
Prima instanță a mai apreciat că pentru situații identice nu se poate aplica tratament diferențiat, cu atât mai mult cu cât solicitanții aveau obligația să aducă la cunoștința comisiilor de aplicare a legii fondului funciar orice nemulțumire anterior emiterii titlului de proprietate, aspect care nu a fost adus la cunoștință, ci din contra au consimțit la emiterea titlului de proprietate pentru toți moștenitorii.
Împotriva acestei sentințe reclamanta G. G., în termen legal, a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului a fost formulată și de B. Rița (ultimul alineat - fila 2 din hotărârea Judecătoriei M.), în fapt, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului a fost formulată de reclamantul P. P., atât în nume propriu cât și în numele fraților săi, în calitate de moștenitori ai defunctului P. V.. C., așa cum reiese din cererea depusă de reclamantul P. P. la C. L. de Fond Funciar C., acesta a solicitat „constituirea titlului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren arabil pe care tatăl nostru, defunctul P. V. le-a înscris la stat la art. 308".
Din actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/09.07.2002, depuse la dosarul Judecătoriei M., de către C. Județeană de Fond Funciar T. și de C. L. de Fond Funciar C. a reieșit faptul că defuncta B. Rița nu a formulat vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Mai mult, a arătat recurenta-reclamantă că din probele administrate în cauză - adresa nr. 3724/18.09.2011 a Primăriei corn. C., jud. T., a rezultat că „cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate (...) a fost întocmită de dl. P. P., fiind menționați următorii moștenitori: (...)", ceea ce semnifică că, defuncta B. Rița nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, iar pârâții, prin apărătorul lor, au recunoscut, la termenul de judecată din data de 29 septembrie 2011, că defuncta B. R. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, ci doar că defuncta avea dreptul să facă cerere în nume propriu către comisia de fond funciar.
A mai arătat recurenta-reclamantă că în mod eronat, Judecătoria M. a reținut că numiții P. P., Topea M., Șabel A., G. G., P. C. G., M. F., P. D. și B. Rița „au avut ca autor pe defunctul P. V. pentru suprafața de 10 ha în . în care P. V. a fost tatăl lui B. Rița și P. V., acesta din urmă fiind tatăl reclamanților din cauză. Numita B. Rița este sora tatălui reclamanților, iar reclamantul P. P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ce a aparținut tatălui reclamanților și în mod nelegal C. Județeană a Fond Funciar a emis titlul de proprietate și pe numele defunctei B. Rița, care nu era moștenitoarea lui P. V., moștenitorii defunctului P. V. sunt copiii acestuia - reclamanții din prezenta cauză, iar, sora defunctului P. V. nu avea calitate succesorală, atâta timp cât defunctul avea copii, fapt ce trebuia analizat de C. Județeană de Fond Funciar T. înainte de emiterea titlului de proprietate.
Recurenta-reclamantă a mai învederat că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că, „potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 97/17.01.1948 proprietar al suprafeței de 10 ha în . care s-a solicitat reconstituirea a fost defunctul P. V., astfel că numita B. Rița era îndreptățită la reconstituire", afirmație care este criticabilă sub două aspecte:
În principal, instanța de fond nu a valorificat adresa nr. 9580/S2/CV/01.08.2011 a Comisiei Județene de Fond Funciar T., prin care se arată că, nu deține contractul de vânzare-cumpărare nr. 197/17.01.1948, iar la baza emiterii titlului de proprietate nr._/09.07.2002 au stat doar actele înaintate la dosar, prin urmare rezultă că, în mod greșit a reținut prima instanță că, contractul de vânzare-cumpărare nr. 197/17.01.1948 a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/09.07.2002, raportat la obiectul cauzei, Judecătoria M. trebuia să analizeze actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui nulitate parțială se solicită și nicidecum un contract de vânzare-cumpărare care nu a stat la baza emiterii acestuia.
In subsidiar, afirmația instanței de fond este criticabilă și sub aspectul proprietarului reținut potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 197/17.01.1948, în condițiile în care, la data încheierii contractului, P. V. era decedat, iar la rubrica colonist cumpărător semnează V. P., tatăl reclamanților din cauză.
De asemenea, a mai subliniat recurenta-reclamantă că instanța de fond a apreciat în mod greșit că, reclamantul P. P. a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și în numele numitei B. R., în
condițiile în care s-a arătat că reclamantul a
solicitat un teren ce a aparținut tatălui său, ai cărui moștenitori sunt copii, și nicidecum o mătușă, soră a tatălui lor.
Instanța de fond nu a valorificat nici adresa nr. 3724/18.09.2011 a Comisiei Locale de Fond Funciar C., din care a reieșit că „cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate (...) a fost întocmită de dl. P. P.".
Judecătoria M. a reținut în mod greșit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. III alin. (1) din Lg. 169/199, în condițiile în reclamanții sunt în ipoteza prevăzută de acest text de lege, în sensul că problema dedusă judecății este de a se stabili dacă B. Rița, deși nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, este îndreptățită la reconstituire.
A mai menționat recurenta-reclamantă că instanța de fond a reținut în mod eronat că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8-11 din Lg. nr. 18/1991, republicată, potrivit cărora, stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire se face la cerere, astfel încât, în cazul moștenitorilor, indiferent de numărul lor, de prevederile Lg. 18/1991 beneficiază doar aceia care au depus cerere în condițiile legii, iar conform art. 8 alin. (3) din Lg. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate operează numai la cererea persoanei îndreptățite și numai pentru suprafața solicitată, aceste dispoziții legale au instituit principiul disponibilității în materia fondului funciar, în sensul că reconstituirea operează numai la cerere și numai în limita suprafeței solicitate
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin (3) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, aceasta trebuind depusă la C. L. în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, iar dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 prevăd posibilitatea pe care o au moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, de a fi repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, fiind considerați însă că, au acceptat moștenirea prin cererea pe care o adresează Comisiei de fond funciar.
Din toate aceste dispoziții rezultă că stabilirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face la cererea persoanelor îndreptățite, și, deși potrivit art. 13 alin. (3) din lege, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun, textul se referă, evident, la moștenitorii care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (și prin aceasta au acceptat moștenirea) și nu la toate persoanele cu vocație succesorală.
În mod greșit, prin Titlul de proprietate nr._/09.07.2002, C. Județeană pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor, a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren extravilan în favoarea defunctei B. Rița, în lipsa unei cereri formulate de aceasta, în cauză, defuncta B. R. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren extravilan și nici moștenitorii acesteia nu și-au valorificat în vreun fel dreptul succesoral pretins, în sensul că nu au formulat nici ei vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză.
De asemenea, a mai precizat recurenta-reclamantă că nu se poate reține nici că, cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost formulată de P. V. P. pentru toți moștenitorii tatălui său, și deci și pentru mătușa sa, B. Rița, căci, reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 se acordă la cerere expresă, iar o cerere a unei persoane îndreptățite la reconstituire nu profită tuturor celorlalți care nu au formulat cerere.
Nici B. Rița și nici pârâții din cauză nu au dovedit în niciunul fel că au formulat vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. în condițiile în care pârâții nu au formulat, în termenul stabilit de lege, nici o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ei nu pot pretinde, la acest moment, că sunt proprietarii terenului în cauză.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că, reclamanții au consimțit
la emiterea titlului de proprietate pentru toți moștenitorii, în fapt,
reclamanții nu au știut că, legal, doar ei sunt moștenitorii tatălui lor, singurii
îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care a
aparținut acestuia. Înainte ca reclamantul P. P. să se prezinte la sediul
Primăriei C., toți cei 7 frați (reclamanții din cauză) au decis ca, cererea
pentru reconstituirea dreptului de proprietate să fie formulată de unul dintre ei,
dar pentru toți frații, aceasta pentru că angajații Primăriei C. le spuseseră
dinainte că este de ajuns să se prezinte la Primărie, pentru a formula cererea,
unul dintre frații.
La data de 20.03.1991, când reclamantul P. P. s-a prezentat la sediul Primăriei C., să formuleze cererea de reconstituirea terenului ce a aparținut tatălui său, întrucât nu cunoștea modalitatea în care se formulează cererea, a solicitat sprijinul funcționarului Primăriei, comunicându-i că este însărcinat să formuleze cererea pentru toții frații însă, cunoscând faptul că P. P. avea ca mătușă din partea tatălui pe B. Rița, funcționarul Primăriei C. i-a comunicat că și aceasta trebuie trecută pe cerere, întrucât este și ea moștenitoarea lui P. V., tatăl reclamanților din cauză. Reclamantul P. P. nu a cunoscut că, din punct de vedere juridic, B. Rița nu avea calitatea de moștenitoarea a lui P. V..
P. P. nu avea de unde să cunoască opțiunea defunctei B. Rița la momentul la care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, dacă dorea sau nu să formuleze vreo astfel de cerere sau dacă nu a „renunțat" în mod voit, prin neformularea cererii, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Recurenta-reclamantă a mai menționat că instanța de fond nu a luat în calcul data la care a luat naștere interesul legitim al reclamanților, în promovarea acțiunii, a apreciat, în mod greșit, că solicitanții aveau obligația să aducă la cunoștința comisiilor de aplicare a legii fondului funciar orice nemulțumire, anterior emiterii titlului, în condițiile în care reclamanții, deși nemulțumiți, au crezut că este legal ca B. Rița să figureze pe titlul de proprietate și, toți fiind niște oameni simpli, nu a vrut să se judece sau că creeze nemulțumiri în familia lărgită.
Interesul legitim al reclamanților s-a născut la momentul în care au fost chemați în judecată de moștenitorii defunctei B. Rița, în dosarul nr._ al Judecătoriei M., având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra terenului de 10 ha din titlul de proprietate nr._/09.07.2002, solicitând jumătate din acest teren, în dosarul nr._ s-a formulat cerere reconvențională, care s-a disjuns de cererea principală și a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei M., însă instanța de fond, deși cunoștea data la care a luat naștere interesul reclamanților, nu a avut în vedere acest aspect la momentul pronunțării hotărârii recurate.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează:
Potrivit titlului de proprietate nr._ din 9 iulie 2002 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. numiților P. P., Ț. M., Sabel A., G. G., P. C. G., M. F., P. D. și B. Rița li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren situat în extravilanul ..
Anterior, la data de 18 martie 1991, numitul P. P. formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru respectiva suprafață de teren indicând ca moștenitori ai defunctului P. V. pe următoarele persoane: P. P., Ț. M., Șabel A., G. G., P. C. G., M. F., P. D. și B. Rița. Prin hotărârea Comisiei Județene T. pentru S. D. de Proprietate privată asupra Terenurilor nr. 823/1 din 26 iulie 1991 a fost validată propunerea Comisiei Comunale C. privindu-i pe numiții P. P., Ț. M., Șabel A., G. G., P. C. G., M. F., P. D. și B. Rița cu suprafața de 10 ha teren în echivalent arabil conform anexei 19, poziția 97.
Susținerile recurentei referitoare la reținerea greșită a situației de fapt de către instanța de fond nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute. Esențială în cauză este observarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17 ianuarie 1949 ( f.91-94 ds. fond) între Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor Statului, Oficiul Național al Colonizărilor și colonistul „ moștenitorii P. V. prin R. personal și V.”, cu privire, printre altele, la suprafața în discuție de 10 ha teren. Acest contract este semnat de soția defunctului P. V., numita P. R., prin punere de deget și de numitul P. V. fiul defunctului P. V.. Se cuvine a fi subliniat că P. V. și B. Rița sunt copii numiților P. V. și P. R., primul fiind născut la data de 02.06.1916, iar cea de-a doua la data de 13.10.1923. La data încheierii respectivului contract de vânzare-cumpărare P. Rița nu era căsătorită, aceasta căsătorindu-se abia la data de 20.12.1948 cu numitul B. C. și purtând ulterior numele de familie B..
În aceste coordonate se observă că B. Rița era o persoană îndreptățită la reconstituire, părinții săi fiind coloniști și în această calitate au dobândit terenul în cauză. Intervenirea decesului numitului P. V. înainte de semnarea contractului de vânzare-cumpărare a terenului nu schimbă natura juridică a acestei suprafețe.
Nici critica legată de faptul că numita B. Rița nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu este întemeiată. Într-adevăr, reclamantul P. P. a fost cel care a scris respectiva cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și i-a indicat în mod corect pe cei îndreptățiți la reconstituire însă această manieră larg întâlnită la acea epocă în materia fondului funciar nu poate duce la concluzia acreditată de recurentă; de altfel nici recurenta nu a formulat personal respectiva cerere.
Pe cale de consecință, în mod judicios, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. III alin.1 din Legea nr.169/1997.
În raport de toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 Cod proc. civ. urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat și să mențină hotărârea atacată ca legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de către recurenta-reclamantă G. G. cu domiciliul în . și domiciliul procesual ales în mun. T., ., ., . civile nr. 613 din 27.10.2011 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate act, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. P., domiciliat în ., Ț. M., domiciliată în ., ȘABEL A., domiciliată în ., P. D., domiciliat în mun. G., ..39, ., ., P. C. G., domiciliat în ., M. F., domiciliată în mun. T., ., . și intimații-pârâți B. M., domiciliat în ., B. M., domiciliat în com. Ciucurova, ., B. G., domiciliat în com. Ciucurova, ., V. S., domiciliată în . Altân Tepe, jud. T., B. Ș., domiciliată în com. Ciucurova, ., C. JUDEȚEANĂ T. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR T., cu sediul în mun. T., ., jud. T. și C. L. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C., cu sediul în ..
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică
Pronunțată în ședința publică de la 29 februarie 2012.
P., Judecatori,
Ș. R. A. R. V. D. N.
Grefier,
D. B.
Red. jud. fond A.A.
Red. dec.civ. jud. R.A.V./7.03.2012
Tehnored. gref. D.B./12.03.2012/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 78/2012. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 148/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
