Pretenţii. Decizia nr. 53/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 53/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.53
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Președinte: D. N.
Judecători: M. L. Șurculescu
E. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. - F. de Îmbunătățiri F. Tulcea cu sediul in Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2884/05.09.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. P. IRIGAȚII „P.” cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si legal timbrat si a fost depusa intampinare care nu a fost comunicata, după care,
Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare, apreciind ca motivele invocate in intampinarea depusa la dosar sunt aceleasi ca si apararile de la fond.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 17.09.2012 sub nr._, reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri F. (ANIF) – F. de Îmbunătățiri F. Tulcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Organizația U. de A. pentru Irigații „P.”, obligarea acesteia la plata sumei de 13.622,01 lei, reprezentând contravaloare prestații și a sumei de 9.782,62 lei reprezentând penalități legale de întârziere calculate pentru plata tarifului de livrare.
Prin sentinta civila nr.2884/05.09.2013 Judecatoria Tulcea a admis excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei, a respins cererea de chemare în judecată, formulată de AGENTIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. BUCUREȘTI- F. DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. TULCEA, în contradictoriu cu pârâta ORGANIZAȚIA U. DE A. P., ca fiind introdusă de către un subiect lipsit de capacitate civilă de folosință si a obligat reclamanta la plata sumei de 1.000 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
P. a se pronunta astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:
Pronuntandu-se cu prioritate in baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, asupra excepției ridicată din oficiu, judecatorul primei instante a admis exceptia, avându-se în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 3 din OG 82/2011, filialele Agenției Naționale de Îmbunătățiri F. nu dețin personalitate juridică.
Or, în baza art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată (subl.ns.)
A aratat prima instanta ca în speță, Filialei Tulcea a Agenției Naționale de Îmbunătățiri F. nu i s-a acordat personalitate juridică, până la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Cererea de chemare în judecată nu a fost depusă în numele și pentru ANIF (în exercitarea calității de reprezentant al acesteia), ci în numele și în folosul Filialei județene Tulcea ANIF, identificată prin codul unic C. nr._, cu sediul în Tulcea, ., atributele de identificare ale filialei fiind diferite de cele ale instituției centrale (fila 2).
A mai aratat judecatorul primei instante ca din punct de vedere juridic, orice filială constituie un subiect de drept al raporturilor civile sau administrative distinct de unitatea centrală.
Mai mult decât atât, în speța dedusă judecății filiala reclamantă nu deține personalitate juridică, deci nu poate participa în procesul civil decât în calitate de pârâtă (subiect pasiv de drept procesual civil). Aceasta înseamnă că în raporturile juridice de drept civil substanțial (cum este cel dedus judecății), filiala nu este titulara unor drepturi și obligații proprii, motiv pentru care dreptul material la promovarea acțiunii civile nu îi aparține.
Prin urmare, a mai aratat instanta de fond ca faptul că directorul filialei a fost împuternicit să reprezinte instituția centrală nu înseamnă că filiala ANIF Tulcea a dobândit personalitate juridică, această operațiune fiind posibilă numai în baza unui ordin emis de ministrul de resort conform prevederilor OG 82/2011, iar nu prin decizia directorului instituției centrale, care nu deține această atribuție.
În concluzie, prima instanta a apreciat ca pentru ca cererea de chemare în judecată să fie valabil introdusă în conformitate cu procedura civilă, ea trebuia să fie promovată de către ANIF București, iar nu de ANIF – F. Tulcea, iar confuzia juridică în care se află reclamanta rezultă cu evidență și din secțiunea boldată a primului paragraf al cererii de chemare în judecată, unde se susține că F. de Îmbunătățiri F. Tulcea s-ar substitui desființatei ANIF RA Dobrogea, în baza art. 15 alin. 1 din OUG 82/2011, ceea ce este fals, întrucât legea prevede doar că ANIF București se substituie ANIF RA Dobrogea în toate litigiile în care aceasta este parte, F. Tulcea neavând nicio calitate în acest sens.
A considerat instanta ca în drept, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 3 din OG 82/2011 și art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, în raport de care partea reclamantă nu deține capacitate procesuală civilă de folosință, urmând ca instanța să admită excepția și să respingă cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de către un subiect lipsit de capacitate civilă de folosință.
Împotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs reclamanta Agentia N. de Imbunatatiri F. – F. de Imbunatatiri F. Tulcea, criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala.
A arătat recurenta-reclamantă că, în calitate de reclamantă, a solicitat în data de 17.09.2012 obligarea pârâtei la plata prestațiilor restante, instanța de fond ridicând din oficiu excepția capacității procesuale active a Filialei de Îmbunătățiri F. Tulcea, având în vedere că în baza art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 82/2011, filiale nu dețin personalitate juridică.
Consideră recurenta-reclamantă că apărările sale privind acest aspect au fost interpretate în mod eronat de către instanța de fond care a considerat Decizia nr. 6/2012 eliberată de către Directorul general al A.N.I.F. în temeiul art. 12 alin. 1 lit. aa) din H.G. nr. 1223/2011 Regulamentul de organizare și funcționare al A.N.I.F. (Agenție) ca nefiind validă pentru respingerea excepției și apreciază că, din punctul său de vedere, respectându-se dispozițiile actelor normative amintite mai sus filiala poate sta înaintea instanței de judecată pentru litigiile izvorâte din activitatea sa.
Cu privire la codul unic de înregistrare, arată recurenta-reclamantă că într-adevăr cererea introductivă are menționat C._, care în mod greșit a fost precizat datorită lipsei de informare a Agenției în acest sens, însă ulterior toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei au fost rectificate și s-a menționat codul unic al Agenției respectiv C._.
Susține în continuare recurenta-reclamantă că, tot în mod greșit, instanța de fond a interpretat că directorul filialei împuternicit să reprezinte instituția centrală ar fi condus la dobândirea de personalitate juridică a filialei, aspect care nu a fost susținut de ea și, tot în mod greșit, instanța a interpretat și faptul că A.N.I.F. se află într-o confuzie juridică susținându-se că F. Tulcea s-ar substitui desființatei A.N.I.F. R.A. Sucursala Dobrogea, considerând că este un fals, întrucât legea prevede doar că A.N.I.F. București se substituie A.N.I.F. R.A. Dobrogea, filiala Tulcea neavând nicio calitate în acest sens.
Învederează recurenta-reclamantă că parata, conform Actului aditional nr.1/2008, incheiat intre parti, a beneficiat de lucrari de intretinere si reparatii a infrastructurii de irigatii si de apa pentru irigatii in campania anului 2009 contra unui tarif anual si unui tarif de livrare, iar in conformitate cu prevederile contractuale insusite de ambele parti, respectiv art.6 al.1 pct.e din actul aditional, beneficiarul are obligatia sa achite tariful anual si tariful de livrare a apei pentru irigatii calculate in conformitate cu legislatia in vigoare si cum aceasta nu s-a conformat, a luat nastere un prejudiciu patrimonial ce trebuie reparat de catre aceasta.
În apărare intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile.
Capacitatea procesuală de folosință constă în atitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar actele de procedură, inclusiv cerea de chemare în judecată făcute de o persoană fără capacitate de folosință sunt nule absolut.
Este adevărat că, în speță, filialei Tulcea a Agenției Naționale de îmbunătățiri F. nu i s-a acordat personalitate juridică, însă având în vedere prevederile art. 12 alin 1 lit. a din H.G. nr. 1223/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.I.F. precum și deciziile nr. 6/9.01.2012, nr. 907/28.12.2012 emise de Agenția Națională de Îmbunătățiri F., F. poate sta în fata instanței de judecată pentru litigiile izvorâte din activitatea sa, cererea de chemare în judecată fiind depusă în numele și pentru A.N.I.F. în exercitarea calității de reprezentant al acesteia.
Relativ la codul unic de înregistrare, într-adevăr cererea introductivă are menționat C._, însă ulterior toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei au fost rectificate și s-a menționat codul unic al Agenției respectiv C._.
În mod greșit instanța de fond a interpretat că directorul filialei împuternicit să reprezinte instituția centrală ar fi condus la dobândirea de personalitate juridică a filialei, aspect care nu a fost susținut de ea și tot în mod greșit instanța a interpretat și faptul că A.N.I.F. se află într-o confuzie juridică susținându-se că F. Tulcea s-ar substitui desființatei A.N.I.F. R.A. Sucursala Dobrogea, considerând că este un fals, întrucât legea prevede doar că A.N.I.F. București se substituie A.N.I.F. R.A. Dobrogea, filiala Tulcea neavând nicio calitate în acest sens.
Recurenta-reclamantă a precizat în mod clar prevederile art. 15 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2011 în care se menționează că Agenția se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandurile, acordurile și altele asemenea, precum și în toate litigiile în care Administrația Națională a Îmbunătățirilor F. este parte, iar Sucursala Dobrogea cuprindea conform legislației la acea dată Unitatea de Administrare C. Sud, C. Nord și Tulcea și urmare reorganizării și înființării celor 41 de filiale a luat ființă și F. Tulcea.
P. aceste considerente, urmează a admite recursul și a trimite cauza spre rejudecare.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de către recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. - F. de Îmbunătățiri F. Tulcea cu sediul in Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2884/05.09.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. P. IRIGAȚII „P.” cu sediul în ..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 20 februarie 2014.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. N. M. L. Șurculescu P. L.
E. N.
Jud. fond. I.H.
Red. jud. N.E./20.03.2014.
Tehnoredactat gref.P.L./20.03.2014/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 76/2014. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 72/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
