Plângere contravenţională. Decizia nr. 1217/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1217/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1217/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1217
Ședința publică de la data de 21 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.1396 din 07 mai 2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională„, în contradictoriu cu intimatul-petent A. I., cu domiciliul în T., ..9, ., ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 14 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului instanța a amânat pronunțarea la data de 21 decembrie 2015 când, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 30.09.2014 sub numărul_, petentul A. I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal . nr._/18.08.2014 întocmit de IPJ T. – Biroul R., solicitând să se constate nulitatea procesului verbal și să se dispună anularea acestuia și a măsurilor sancționatorii.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că, la data de 18.08.2014 a fost sancționat contravențional deoarece a condus autoturismul marca FORD cu nr._ cu o viteză de 75 Km/h. A mai precizat petentul că la acea dată a condus autoturismul pe . giratoriu de la supermarket Kaufland și parcarea din fața magazinului Mondial care este comună cu parcarea blocului MApN unde domiciliază iar pe acea distanță de aproximativ 300 m, pe care se deplasa spre locuință a fost înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 75 Km/h, în condițiile în care în sensul giratoriu nu putea intra cu viteză deoarece trebuia să se asigure, scopul petentului fiind acela de a intra în parcarea blocului în care locuiește, aceasta fiind comună cu cea a magazinului Mondial unde era staționat radarul. A mai arătat petentul că pe data de 20.09.2014 s-a întâlnit cu un vecin de pe scara blocului care i-a înmânat procesul-verbal și l-a informat că la primit pe data de 15.09.2014, semnând din greșeală pentru acesta. Procesul-verbal nu a fost comunicat în termenul legal de o lună, semnătura de primire de pe recipisa poștei aparținând unei alte persoane.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG nr.195/2002 și OG nr.2/2001
Intimatul a depus întâmpinare în cauza solicitând respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic, arătând că, în fapt, la data de 18.08.2014, în jurul orei 19.15, pe .. T., petentul a condus autoturismul circulând cu o viteză de 72Km/h într-o zonă cu limitare de viteză de 50 Km/h și nu a purtat centura de siguranță în timp ce conducea autoturismul. A mai arătat intimatul că din înregistrarea video și planșa fotografică rezultă în mod clar viteza de 75 Km/h cu care petentul a circulat în localitate în condițiile în care limita maximă de viteză în localitate este de 50 Km/h iar viteza cu care circula petentul a fost măsurată cu un mijloc legal de măsurare, care îndeplinește condițiile de verificare metrologica, operatorul care a exploatat aparatul radar fiind autorizat să desfășoare astfel de activități.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 1396 din 07 mai 2015 a admis plângerea contravențională formulată de petent și a constatat prescrisă executarea sancțiunii contravenționale principale și a sancțiunii contravenționale complementare, aplicate petentului prin procesul verbal . nr._ încheiat de intimat la 18.08.2014.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ din data de 18.08.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean T., petentul A. I. a fost sancționat conform art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, cu amendă în cuantum de 360 lei, pentru că a condus un autoturism în mun. T., . de 75 km/h.
Petentul a invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, deoarece procesul verbal nu i-a fost comunicat în termenul legal de o lună de la încheierea acestuia. Se arată în plângere că procesul verbal i-a fost înmânat petentului de un vecin, în data de 20.09.2014, căruia îi fusese comunicat din eroare, în 15.09.2014.
Intimatul nu a făcut dovada comunicării procesului verbal, admițând implicit, prin întâmpinare, că este posibil ca acesta să se fi comunicat unui vecin, însă această eroare nu îi poate fi imputată intimatului ci factorului poștal.
Având în vedere mai ales lipsa dovezii de comunicare a procesului verbal, făcând aplicarea principiului in dubio pro reo, s-a reținut că, procesul-verbal nu a fost comunicat în mod legal petentului.
Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 25 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de contravenție se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Totodată, conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În interpretarea acestor dispoziții legale s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10/10.06.2013 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a decis că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
S-a mai reținut că, atâta timp cât comunicarea prin afișare nu este legală, dacă nu s-a încercat mai întâi comunicarea prin poștă cu aviz de primire, cu atât mai puțin este legală comunicarea prin intermediul unui vecin, o modalitate care nici nu este prevăzută de lege.
În condițiile în care intimatul nu a făcut dovada faptului că nu s-a reușit comunicarea actului prin poștă, cu aviz de primire, acest fapt reprezintă o nelegală comunicare prin raportare la dispozițiile mai sus enunțate, ceea ce echivalează practic cu lipsa comunicării.
Ca atare, prima instanță a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar prescripția executării sancțiunilor poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelantul că, la data de 18.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional de către organele de poliție pentru o abatere săvârșită la regimul rutier, fiindu-i întocmit la acel moment și procesul-verbal de constatare a contravenției. In momentul înmânării procesului-verbal, petentul a refuzat să-l semneze de luare la cunoștință, motiv pentru care agentul constatator a procedat la comunicarea acestuia prin poștă. Deși în cauză s-a reținut comunicarea nelegală a procesului-verbal de contravenție, agentul constatator a procedat la îndeplinirea procedurii legale de comunicare. Faptul că factorul poștal a înmânat procesul-verbal de contravenție unei alte persoane decât destinatarului, așa cum susține chiar petentul în plângerea contravențională, nu este imputabil sub nicio formă agentului constatator.
Vecinul petentului, numitul R. A., a fost cel care a primit procesul-verbal de contravenție la data de 15.09.2014 și l-a înmânat petentului la data de 20.09.2014, ceea ce demonstrează că în cauză scopul final a fost realizat, respectiv procesul-verbal a fost comunicat contravenientului.
S-a mai arătat că, deși instanța de fond a reținut prescripția executării sancțiunii deoarece procesul-verbal nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, petentul nu a dovedit în nici un fel data reală la care a intrat în posesia procesului-verbal.
Mai mult decât atât, petentul, luând la cunoștință efectiv de conținutul actului sancționator, a putut și chiar și-a exercitat dreptul la apărare, formulând în acest sens plângere contravențională, nefiind astfel vătămat în niciun drept al său.
Chiar din cuprinsul plângerii contravenționale rezultă că petentul recunoaște că, deși prezent la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție a refuzat înmânarea și semnarea pe motiv că avea îndoieli cu privire la cele reținute în sarcina sa. Astfel că, potrivit prevederilor art. 25 alin. 1 coroborat cu art. 27 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator a procedat la comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire.
În speța de față, încheierea procesului-verbal contestat nu s-a făcut în lipsă, astfel că petentul nu s-a aflat în necunoștință de cauză în privința faptei imputate și sancțiunii aplicate. Chiar acesta recunoaște în cuprinsul plângerii contravenționale faptul că a fost oprit de către un echipaj al poliției rutiere, pe motiv că a depășit limita vitezei legale în localitate. Or, atunci când contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, acestuia i se înmânează exemplarul nr. 2 al procesului-verbal și înștiințarea de plată. Faptul înmânării se consemnează de agent în procesul-verbal și, totodată, contravenientul va semna de primire. În speță, petentul a refuzat însă semnarea procesului-verbal la înmânare, pe motiv că are dubii cu privire la cele consemnate în conținutul procesului-verbal de contravenție.
Refuzul de a semna actul de către contravenientul prezent la data încheierii procesului-verbal, ca probă a înmânării, a impus agentului constatator să apeleze la modalitatea comunicării prin poștă.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul A. I. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Astfel, prin procesul-verbal . nr._ din data de 18.08.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean T., petentul A. I. a fost sancționat conform art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei, deoarece a condus un autoturism pe . T., cu viteza de 75 km/h.
În mod corect prima instanță a reținut că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la încheierea acestuia, ci unui vecin la data de 15 septembrie 2014, iar acesta din urmă i l-a comunicat contravenientului abia la data de 20 septembrie 2014.
Prin Decizia nr.10/2013 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea unui recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 teza I raportat la art.14 al.1, art.25 și art.31 al.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire.
Procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. Acceptându-se caracterul subsidiar al modalităților tehnice de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare, s-a concluzionat că dispozițiile legale analizate pun accent pe „primirea” efectivă a actului.
Simpla expediere a procesului-verbal, fără că acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art.27 teza I din O.G. nr.2/2001, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul.
Pentru o comunicare valabilă, se impune ca organului constatator să-i parvină avizul de primire, care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție. Urmează că în această ipoteză, în care persoana sancționată, deși avizată prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare.
În prezenta cauză, instanța de apel, reține că prescripția executării sancțiunii contravenționale este reglementată prin prevederile art.14 din O.G. nr.2/2001, care prevăd că executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Prescripția executării sancțiunii amenzii prevăzută de art.14 al.1 din O.G. nr.2/2001 nu este altceva decât instituția prescripției dreptului de a cere și obține executarea silită.
Procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul contravenientului cu indicarea unui martor asistent care a participat efectiv la această afișare echivalează cu necomunicarea actului sancționator.
În consecință, toate aprecierile făcute de apelant în motivele de apel nu pot fi primite deoarece nu au fost susținute și prin dovezi.
Față de aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, urmează ca apelul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.1396 din 07 mai 2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională„, în contradictoriu cu apelantul-petent A. I., cu domiciliul în T., ..9, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 decembrie 2015.
Președinte, S. R. | Judecător, R. A. V. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud. I.H.
Red./dec.civ.jud.R.S./14.01.2016
Tehnored.gref.DB/14.01.2016/4ex.
..apelant/1 ex. intimat
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1151/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 603/2012. Tribunalul... → |
|---|
