Plângere contravenţională. Decizia nr. 1199/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1199/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1199/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.1199
Ședința publică din data de 15 decembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de către apelanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. cu sediul în București, ., sector 5, impotriva sentinței civile nr.709/13.03.2015 pronuntata de Judecătoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata . cu sediul social în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.G. M. in calitate de aparator al intimatei, in baza delegației de substituire existente la dosar, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de sustinerea aparatorului intimatei ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Apărătorul intimatei, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, motivând că apelanta, prin criticile expuse, a formulat de fapt apărări de fond. Consideră că s-a apreciat în mod corect că procesul verbal este nelegal, contractul a fost prezentat, acesta se află la dosar, societatea petentă desfășoară și alte activități, respectiv în agricultură, iar pentru acea sumă s-au prezentat dovezi și nu s-a adus nici un prejudiciu statului.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 15.07.2014 sub nr._, petenta .. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de A. F.–DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ F.–DIRECȚIA REGIONALĂ 2 C., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.07.2014, ca netemeinic și nelegal.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 709 din data de 13 martie 2015 a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petenta ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F.-DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ F.-DIRECȚIA REGIONALĂ 2 C. și a dispus anularea parțială a procesului-verbal . nr._ din data de 14.07.2014, emis de DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ F. – DIRECȚIA REGIONALĂ 2 C., în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 10 lit. b) din O.G. 28/1999 Republicată, ca fiind netemeinic.
De asemenea, a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicate pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. e) din O.G. 28/1999 Republicată cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ din data de 14.07.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 rep., sancționată de art. 11 alin. (1) lit. b) din același act normativ și cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 rep., sancționată de art. 11 alin. (1) lit. a) din același act normativ
Prin actul sancționator s-a reținut că în urma unui control operativ și inopinat, efectuat în data de 14.07.2014, ora 11.30 la benzinăria situată în ., aparținând .., CUI:_, J_ s-a constatat existența sumei de 4.603 lei, în numerar, în casieria aparatului de marcat electronic fiscal cu . nr._, rezultată din vânzarea mărfurilor către clienți în data de 14.07.2014, de la ora 07.27 până la ora 11.30, ora controlului. Conform raportului fiscal zilnic emis la data și ora controlului, în memoria aparatului de marcat electronic fiscal cu . nr._ a fost înregistrată suma de 3.086 lei rezultată din vânzarea mărfurilor către clienți în data de 14.07.2014, de la ora 07.27 până la ora 11.30. Pentru diferența de 1.517 lei nu s-au emis bonuri fiscale și nu s-au putut prezenta alte documente justificative. S-a constatat, totodată, că la momentul controlului în unitatea verificată nu era afișat anunțul de atenționare al clienților, privind obligația acestora de a solicita și păstra bonul fiscal.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește neconsemnarea posibilității petentei de a achita în termen de 48 ore jumătate din minimul amenzii, instanța de fond a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora această posibilitate trebuie menționată expres în actul normativ de stabilire a contravențiilor. Prin urmare, reținând că Legea nr. 82/1991 nu conține o reglementare expresă sub acest aspect, instanța a respins susținerile petentei, în sens contrar, ca fiind nefondate.
Instanța de fond a respins, de asemenea, și susținerile petentei privind neconsemnarea datei și a orei săvârșirii faptei, a eventualelor pagube pricinuite și a evaluării acestora, apreciind că mențiunile agentului constatator sub aspectul descrierii faptei săvârșite sunt în acord cu dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța de fond a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări.
Pe cale de consecință, apreciind că petenta a reușit să combată, prin probe situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța de fond a dispus anularea parțială a procesului-verbal . nr._ din data de 14.07.2014, emis de DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ F. – DIRECȚIA REGIONALĂ 2 C., în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 10 lit. b) din O.G. 28/1999 Republicată, ca fiind netemeinic.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 10 lit. e) din O.G. 28/1999 Republicată, instanța de fond a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sanctiunea trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârsite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârsită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal”. Prin urmare, în vederea asigurării unei proporționalități efective între fapta săvârșită și gravitatea sancțiunii aplicate, instanța a apreciat că aplicarea unui avertisment este suficientă sub aspectul responsabilizării petentei pe viitor cu privire la respectarea strictă a obligației impuse de art. 10 lit. b) din O.G. 28/1999.
Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, ca in mod greșit instanta de fond a dispus anularea parțiala a procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor pentru fapta prevăzută de art.10 lit.b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor econonnici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare si înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 10 lit. e) din același act normativ.
De asemenea, a mai arătat că in mod greșit instanta de fond a retinut ca avand in vedere starea de fapt considera ca pentru una din fapte “petenta a reușit sa combata prin probe situatia de fapt retinuta de agentul constatator”, iar in cazul celeilalte fapte aplicarea unei sancțiuni cu avertisment “este suficienta sub aspectul responsabilizarii petentei pe viitor.”
Odata ce a fost constatata savarsirea unor fapte care atrag raspunderea contravenționala a contribuabililor in conformitate cu prevederile din Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, organul constatator aplica sancțiunea in limitele prevăzute de actul normativ, aceasta fiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa si circumstanțe personale ale contravenientului.
Mai mult decât atat, tinand cont de faptul ca societatea a incalcat dispozițiile unei legi in vigoare, apreciază apelanta ca in mod corect si legal organul de control a întocmit actul atacat in prezenta cauza, sancțiunile aplicate fiind direct proporționale cu gravitatea faptelor savarsite.
Nu se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate, intrucat acestea au fost corect individualizate prin raportare la pericolul social al faptelor, care rezulta nu numai din modul in care au fost savarsite faptele ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale.
A mai menționat apelanta că, organul de control antifrauda a stabilit amenda tinand cont de faptele savarsite, ceea ce arata ca sancțiunea aplicata este una legala si temeinica fiind direct proporționala cu gravitatea faptei.
S-a mai arătat că, atata timp cat fapta este prevăzută ca fiind contravenție de acte normative in vigoare, ea exista si aduce atingere valorilor sociale aparate de legea contravenționala, astfel ca in mod corect organul de control a intocmit procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor atacat.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea în tot a hotărârii atacate cu consecința respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Intimata, ., deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin contestatia in anulare adresata acestei instante in data de 25.08.2015, inregistrata sub nr._, contestatoarea Agentia N. de A. Fiscala a criticat decizia civila nr.654/07.07.2015 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr._, aratand in esenta ca dezlegarea data apelului este rezultatul unei erori materiale, cererea de apel fiind predata serviciului special la data de 14.05.2015.
Prin decizia civilă nr.12/24.11.2015 Tribunalul Tulcea a admis contestatia in anulare formulată de către contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. impotriva deciziei civile nr.654/07.07.2015 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata . a anulat hotararea atacata, acordand termen pentru solutionarea apelului.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat.
Prin procesul-verbal de contravenție ce face obiectul cauzei, intimata .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată, și cu amendă în cuantum de 2.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. e) din același act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată, în forma în vigoare la data constatării faptei, constituie contravenție „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și neintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.”
In fapt, la data de 14.07.2014, în urma controlului operativ și inopinat desfășurat la Punctul de lucru din localitatea Nalbant, județul Tulcea, aparținând petentei, inspectorii D.G.A.F. – Direcția Regională Antifraudă C. au constatat neemiterea bonurilor fiscale pentru suma de 1.517 lei, ce nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de aparatele de marcat electronice fiscale, în registrul special, prin facturi sau alte documente justificative.
Prin specificul activității desfășurată de petentă, la stația de benzină verificată, și anume comerț cu amănuntul de produse energetice, direct către populație, aceasta nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, de la obligativitatea utilizării aparatului de marcat electronic fiscal.
Prin urmare, petenta avea obligația legală de a utiliza aparatul de marcat fiscal pentru orice sumă încasată, indiferent de natura plății, avans sau preț integral, actul normativ nefăcând nicio distincție în acest sens.
In nota explicativă luată administratorului societății, Masaca S., acesta a declarat că, diferența de 1.517 lei a fost încasată de la un client căruia urma să îi presteze servicii de recoltat, însă nu s-au prezentat documente justificative, pentru această sumă, întrucât nu a fost în localitate și urma să fie încheiat un contract cu persoana responsabilă, să efectueze prestarea, după care urma să emită factură fiscală și chitanță.”
Deși ulterior, au fost depuse la dosarul cauzei, de către petentă, contractul de prestări servicii din 01.07.2014, încheiat cu M. G., factura fiscală nr. 5270 și chitanța_, ambele emise la 14.07.2014, data controlului, pentru justificarea încasării sumei de 1.517 lei, aceste documente nu existau la acea dată, altfel ar fi fost prezentate organului constatator.
Concluzia este aceea că actele au fost întocmite ulterior controlului în vederea justificării încasării fără drept legal a sumei de 1517 lei, aspect care rezultă și din declarația administratorului societății mai sus menționată.
Așa fiind, instanța apreciază că, petenta nu a reușit, prin probele administrate, să demonstreze o altă situație de fapt și să răstoarne prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal de contravenție.
In ceea ce privește măsura complementară a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni, având în vedere că dispozițiile art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 în forma în vigoare la data constatării contravenției, stabilesc cu titlu imperativ, că nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b) din ordonanță atrag și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, fiind o dispoziție ope legis, și în măsura menținerii procesului-verbal de contravenție referitor la această faptă, nu se pune problema anulării sau înlăturării acesteia.
Referitor la cea de-a doua faptă, prevăzută de art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 rep., în mod corect și legal instanța a dat eficiență criteriilor de individualizare a sancțiunii contravenției prev. de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, apreciind că, poate fi înlocuită sancțiunea amenzii cu cea mai ușoară a avertismentului, în vederea responsabilizării petentei, pentru respectarea pe viitor a prevederilor legale sus menționate.
In raport de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod proc. civ., se va admite apelul și se va schimba în parte hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii plângerii contravenției formulată de petenta .. doar în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. b) din O.G. nr. 28/1998.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, referitor la fapta prevăzută de art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1998.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de către apelanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 709/13.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata .., cu sediul social în ..
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că respinge plângerea contravențională ca nefondată, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999. Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
11.01.2016
Red.jud.VA
Tehnored. Gref.P.L./DS/Ex. 4
18.11.2016
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1214/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1151/2015. Tribunalul... → |
|---|
