Plângere contravenţională. Decizia nr. 202/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 202
Ședința publică de la 16 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent S. M. B., cu domiciliul în mun.B., ., . procesual ales la Cabinet de Avocat „N. M.”, cu sediul în mun. Iași, ., parter, împotriva sentinței civile nr. 2636 din data de 05 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, de asemenea, se învederează că apelul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimatul a depus întâmpinare la dosar 2 ex. un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului petent, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 din NCPC dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Cu privire la apelul civil constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei T. sub nr._ din data de 11.04.2013 numitul S. M. B. a formulat plangere impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ emis de I. de Politie al Judetului T. prin care a fost sanctionat cu amenda de 300 lei si suspendarea permisului de conducere pentru o perioada de 30 de zile pentru faptul ca, aflându-se la volanul autoturismului marca Seat cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 222 C, la km. 5 + 500 m. a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare B-_, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
In motivarea cererii, petentul a arătat, in esenta, ca procesul verbal de contravenție este netemeinic și nelegal întocmit întrucât, cele consemnate de agentul constatator nu corespund realității.
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozițiile art.31 din OG 2/2001.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, apreciind că, din punct de vedere al legalității, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001, acestuia nelipsindu-i vreun element de natură a atrage nulitatea sa absolută, iar fapta a fost constatată în împrejurările descrise de agentul constatator. Totodată a fost depusa si documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că in niciuna din plansele fotografice nu apare semnul rutier privind “Depășirea interzisă”, linia ce desparte sensurile de mers este o linie discontinuă iar manevra de depăsire a efectuat-o după trecerea de pietoni.
În temeiul art. 258 al.1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 33 și 34 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru stabilirea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 2636 din data de 05 iulie 2013 a respins plângerea formulată de petentul S. M. B., ca nefondată.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a analizat actele și lucrarile dosarului constatând că la data de 07.04.2013, petentul S. M. B. a fost sancționat contravențional cu amenda de 300 lei și suspendarea permisului de conducere pentru o perioada de 30 de zile pentru faptul că, aflandu-se la volanul autoturismului marca Seat cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 222 C, la km. 5 + 500 m., în afara localității M., a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare B-_, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
Fapta a fost încadrată în drept pe dispozițiile art. 120 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006 („se interzice depășirea vehiculelor […] în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; […] când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”) și sancționată prin dispozițiile art. 100 alin. 3, lit. e din OUG 195/2002 nerespectarea regulilor privind depășirea atrage sancțiunea amenzii prevăzută în clasa a doua de sancțiuni și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, sancțiune aplicată în mod corect de către agentul constatator.
În cuprinsul procesului verbal se face mențiunea că fapta a fost filmată cu aparatul radar montat pe auto nr._ și că petentul nu recunoaște fapta
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, prima instanță a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost in mod corect reținuta.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, prima instanță a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
În concret, prima instanță a constatat că sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei aplicată de agentul constatator reprezintă minimul amenzii prevăzută de lege pentru săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului și că este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere faptul că rațiunea pe care legiuitorul a avut-o în vedere la momentul edictării normelor încălcate a fost dată de necesitatea asigurării desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice. Astfel, prima instanță a apreciat că pericolul social concret al faptei este cu atât mai mare în situația în care petentul a efectuat manevra de depăsire chiar în zona trecerii de pietoni, elemente ce constituie cauze frecvente ale accidentelor de circulație care pun în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a participanților la trafic, conform datelor statistice, astfel că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului nu se justifică.
În ceea ce privește măsura reținerii permisului de conducere prima instanță a arătat că luarea acestei măsuri tehnico-administrative complementară este obligatorie (iar nu facultativă) pentru organul care constată săvârșirea unei fapte contravenționale, atunci când legea prevede expres că fapta constatată se sancționează și cu aplicarea acestei sancțiuni complementare. Așadar, organul de constatare nu are vreun drept de apreciere în privința luării măsurii reținerii permisului de conducere, ci este obligat să procedeze conform dispozițiilor legii.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel petentul S. M. B., criticând-o ca netemeinică.
În motivarea apelului S. M. B. a susținut că în planșele fotografice depuse de intimată “nu apare indicatorul depășire interzisă”, manevra de depășire s-a efectuat într-o zonă în care linia ce desparte sensurile de mers era discontinuă, după trecerea de pietoni și prin urmare în mod greșit instanța de fond a reținut vinovăția sa.
În subsidiar, s-a susținut că măsurile aplicate de organul constatator sunt exagerate.
În susținerea apelului nu s-a solicitat administrarea de probatorii.
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de către S. M. B. și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Examinând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate și având în vedere actele dosarului, susținerile intimatei, tribunalul constată că apelul este nefondat deoarece procesul-verbal întocmit de către agentul constatator se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, iar simpla susținere a petentului în sensul că în planșele fotografice ”nu apare” indicatorul ”depășire interzisă” nu înseamnă că acesta nu există, susținere pe care de altfel, apelantul nici nu a făcut-o.
Din analiza actelor, se constată că susținerile apelantului sunt doar aprecieri personale, fiind evident și faptul că depășirea nu a avut loc ”după trecerea de pietoni” așa cum s-a susținut.
Convingerea instanței de fond privind săvârșirea contravenției și vinovăția apelantului este corectă fiind fundamentată pe înscrisurile înaintate de organul constatator astfel încât nu există niciun temei pentru admiterea apelului și modificarea sentinței civile.
Referitor la individualizarea sancțiunii se constată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul civil ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelantul-petent S. M. B., cu domiciliul în mun.B., ., . procesual ales la Cabinet de Avocat „N. M.” cu sediul în mun. Iași, ., parter, împotriva sentinței civile nr. 2636 din data de 05 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 16 Decembrie 2013.
Președinte, V. M. | Judecător, L. D. P. | Grefier, D. B. |
Redactat judec. fond C.V.
Redactat dec.civ. jud. M.V./09.01.2014
Tehnored. gref. D.B./13 .01.2014/ 4 ex.
. ex. apelant petent/1 ex.intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 728/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 925/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
